In urma cu doua decenii, un psiholog hawaiian surprindea lumea  stiintifica cu ceea ce am putea numi, pe buna dreptate, un miracol.  Spitalul de Stat din Hawaii se confrunta in acel moment cu probleme  deosebit de grave in sectia bolnavilor psihici care comisesera crime  abominabile. Violenta acestora era atat de mare incat, desi purtau  catuse la maini si la picioare, personalul medical se simtea serios  amenintat de acestia, iar cei mai multi psihologi clinicieni obisnuiau  sa-si dea demisia dupa aproximativ o luna de lucru cu acest gen de  pacienti.
In ciuda avertismentelor colegilor bine  intentionati, care incercau sa-l convinga sa nu lucreze intr-un astfel  de loc, fiindca asta echivala cu o sinucidere in plan profesional, dr.  Haleakala Lew Len a acceptat totusi postul. Si atunci au inceput sa  apara miracole. Dupa numai cateva luni, s-a dovedit ca in cazul multora  dintre acesti pacienti nu mai era nevoie de catuse. Dozele medicatiei au  scazut simtitor la majoritatea pacientilor si chiar s-au sistat in  cazul unora. Dupa patru ani, pavilionul a trebuit sa fie inchis din  lipsa de… pacienti violenti.
Partea cea mai interesanta  este ca in acesti patru ani dr. Len nu a vorbit cu nici unul dintre  temutii sai pacienti. Mai mult, nici macar nu i-a vazut! Cerintele sale  la ocuparea postului de psiholog clinician au fost de a i se oferi un  birou si acces la dosarele criminalilor spitalizati. “Tot ce a trebuit  sa fac a fost sa lucrez asupra propriei mele persoane, a declarat  ulterior dr. Len. Daca vrei sa vindeci pe cineva, inclusiv pe un  criminal bolnav psihic, o poti face vindecandu-te pe tine.”
In  prezent trecut de 70 de ani, dr. Len a ajutat cu succes de-a lungul  carierei sale, folosind aceasta metoda pe mii de persoane, lucrand  inclusiv cu grupuri din cadrul unor organizatii internationale  prestigioase, precum UNESCO si Natiunile Unite. Dr. Len detine un  doctorat in psihologie obtinut la Universitatea din Iowa, Statele Unite,  dar el atribuie remarcabilul sau succes ca psiholog clinician  practicilor de vindecare traditionale invatate de la Morrnah Nalamaku  Simeona, o femeie kahuna.
Cine sunt kahuna? In  hawaiiana, huna se traduce prin secret, iar kahuna prin pastrator al  secretului, expert, magistru. Daca vreti, kahuna reprezinta echivalentul  mesterului in sistemul de bresle medieval. Orice meserie, arta sau  mestesug avea proprii sai kahuna. Termenul a devenit insa cunoscut ca  echivalent al samanului, vraciului, preotului. Legendele abunda in  descrierea puterilor acestor kahuna, capabili sa realizeze vindecari  miraculoase, sa influenteze vremea, sa mearga pe carbuni incinsi, sa-si  atraga prosperitatea etc.
Morrnah Nalamaku Simeona s-a  numarat printre ultimii kahuna veritabili din Hawaii, fiind numita  oficial in 1983 de catre autoritati drept o comoara vie a Hawaii-ului  (living treasure of Hawaii). Ea a infiintat Foundation of I, o  organizatie nonprofit, menita sa raspandeasca filozofia si practicile  psihologice ale vechilor kahuna, inainte ca acestea sa se piarda. Metoda  traditionala invatata de dr. Len de la Morrnah Simeona si aplicata cu  succes la Spitalul de Stat din Hawaii si nu numai, poarta denumirea de  ho’oponopono, care s-ar putea traduce prin a indrepta lucrurile, a  corecta o eroare.
Metoda este extraordinar de simpla,  atat de simpla incat mintea noastra, fascinata de complex si maestra in a  complica masiv si inutil lucrurile, are impulsul de a o respinge  imediat. Pe de alta parte, in ciuda simplitatii ei, metoda are la baza  principiile huna, care sunt destul de greu de acceptat de noi, cei  crescuti in spiritul respectului pentru rational si stiintific.
Lumea  este o reflectare a gandurilor noastre. Asemeni lui Buddha, vechii  kahuna considerau ca noi cream lumea prin gandurile noastre. Tot ceea ce  suntem, tot ceea ce se intampla in viata noastra reprezinta o  consecinta a gandurilor noastre.
In cuvintele lui  Morrnah Simeona, lumea este o reflectare a ceea ce se intampla in  interiorul nostru. Daca ne confruntam cu o problema, trebuie sa cautam  cauza in noi insine, nu in factorii exteriori.
• Daca o  persoana ne agreseaza este util sa ne amintim ca ceilalti sunt o  oglinda pentru noi si ca agresivitatea respectivei persoane nu este  decat proiectia in exterior a propriei noastre agresivitati refulate.
•  Daca seful ne spune ca nu suntem suficient de buni pentru postul pe  care il ocupam, atunci vorbele lui nu sunt decat o reflectare a ceea ce  noi insine gandim in sinea noastra despre noi.
• Daca  ne imbolnavim, este bine de stiut ca, pentru kahuna, trupul este o casa  pentru ganduri: cauza imbolnavirii rezida in negativitatea unui gand,  intr-o eroare de judecata. “Nu-i nimic in neregula cu erorile de  judecata, declara cu umor dr. Len. Te pot omori, asta-i tot.”
In  viziunea unui kahuna mintea este asemeni unei gradini, iar gandurile  asemeni unor seminte. Ele incoltesc si dau roade. Trebuie sa avem grija  ce ganduri plantam in mintea noastra, caci, inevitabil, vom culege ceea  ce am semanat. Vestea buna este ca orice stres, dezechilibru sau boala  pot fi corectate lucrand asupra ta. Nu este nevoie sa cauti raspunsuri  sau ajutor in afara ta. Si nimeni nu iti poate oferi informatii mai  relevante decat cele pe care le poti obtine singur cautand in tine  insuti, sustine Morrnah Simeona.
Pentru kahuna  circumstantele exterioare sunt un barometru al nivelului nostru de  constiinta. Starea de sanatate sau de boala, prosperitatea sau  pauperitatea, succesul sau esecul nostru ori al celor din jurul nostru  reflecta nivelul de constiinta la care am ajuns. Daca nivelul nostru de  constiinta se modifica, circumstantele exterioare se schimba rapid, iar  nivelul de constiinta poate creste semnificativ daca ne asumam  responsabilitatea pentru tot ce se intampla in viata noastra, pentru tot  ce se intampla in jurul nostru.
Vindecarea ori  schimbarea incepe cu asumarea responsabilitatii. Ce inseamna sa ne  asumam 100% responsabilitatea pentru absolut tot ce se intampla in viata  noastra? “Inseamna sa accepti faptul ca tu insuti – si nimeni altcineva  – esti creatorul a tot ceea ce experimentezi, al tuturor evenimentelor  pe care le traiesti”, afirma dr. Len, constient ca declaratia sa poate  fi socanta sau chiar revoltatoare pentru majoritatea oamenilor.
O  idee foarte greu de digerat, intr-o societate in care ne-am obisnuit sa  ne gasim scuze la tot pasul, sa dam vina pe altii pentru ce nu merge in  viata noastra, sa cultivam asiduu o mentalitate de victima. Mai mult,  aceasta idee este greu de acceptat si de catre persoanele considerate  supraresponsabile. Caci una este sa iti asumi responsabilitatea  propriilor actiuni si alta este sa iti asumi responsabilitatea pentru  actele violente ale unor oameni cu care nu ai avut nimic de-a face si cu  care singura legatura pe care o ai este ca locuiti impreuna in acelasi  oras. Multi psihologi ar spune ca o astfel de gandire nu face decat sa  ne culpabilizeze in mod excesiv.
Text preluat de pe siteul http://www.diperia.ro
Copyright © Toate drepturile rezervate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comenteaza