Sa fim noi schimbarea pe care vrem sa o vedem in lume!

joi, decembrie 30, 2010

Dumnezeu versus stiinta

God versus  Science
Dumnezeu vs. stiinta


In a College classroom with a professor teaching a philosophy lesson....... 
Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie…
 
'Let me explain the problem science has with religion.' 
The atheist professor of philosophy pauses before his class and then asks one of his new students to stand.
Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie… Profesorul ateu face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare   

'You're a Christian, aren't you, son?'
Esti crestin, nu-i asa, fiule? 

'Yes sir,' the student says.
Da, dle, spune studentul 

'So you believe in God?'
Deci crezi in Dumnezeu? 
 
'Absolutely.. '
Cu siguranta 

'Is God good?'
Dumnezeu e bun? 

'Sure! God's good.'
Desigur, Dumnezeu e bun. 
 
'Is God all-powerful? Can God do anything?
E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?
 
'Yes'
Da 

'Are you good or evil?'
Tu esti bun sau rau? 
 
'The Bible says I'm evil.'
Biblia spune ca sunt rau. 

The professor grins knowingly. 'Aha! The Bible! He considers for a moment. 'Here's one for you. Let's say there's a sick person over here and you can cure him. You can do it. Would you help him? Would you try?'
Profesorul zambeste cunoscator. Aha! Biblia! Se gandeste putin. Uite o  problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?

'Yes sir, I would.'
Da, dle. As incerca. 


'So you're good...!'
Deci esti bun. 

'I wouldn't say that.'
N-as spune asta. 

'But why not say that? You'd help a sick and maimed person if you could. Most of us would if we could. But God doesn't.'
Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, nu… 
 
The student does not answer, so the professor continues.
Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua. 

'He doesn't, does he? My brother was a Christian who died of cancer, even though he prayed to Jesus to heal him. How is this Jesus good? Can you answer that one?'
El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Isus sa-l vindece. Cum de Isus e bun? Poti raspunde la asta? 

The student remains silent.
Studentul tace. 
 
'No, you can't, can you?' the professor says. He takes a sip of water from a glass on his desk to give the student time to relax. 'Let's start again, young fella. Is God good?'
Nu poti raspunde, nu-i asa? El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze.
Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun? 

'Er..yes,' the student says.
Pai…, da, spune studentul 
 
'Is Satan good?'
Satana e bun? 

The student doesn't hesitate on this one. 'No.'
Studentul nu ezita la aceasta intrebare “Nu” 

'Then where does Satan come from?'
De unde vine Satana? 
 
The student falters. 'From God'
Studentul ezita. De la Dumnezeu. 

'That's right. God made Satan, didn't he? Tell me, son. Is there evil in this world?'
Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume? 

'Yes, sir.'
Da, dle. 
 
'Evil's everywhere, isn't it? And God did make everything, correct?'
Raul e peste tot, nu-i asa?Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect? 

'Yes'
Da
 
'So who created evil?' The professor continued, 'If God created everything, then God created evil, since evil exists, and according to the principle that our works define who we are, then God is evil.'
Deci cine a creat raul? Profesorul a continuat. Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau. 

Again, the student has no answer.
Din nou, studentul nu raspunde. 
 
'Is there sickness? Immorality? Hatred? Ugliness? All these terrible things, do they exist in this world?'
Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista? 

The student squirms on his feet.
Studentul se foieste jenat. 
 
'Yes.'
Da 

'So who created them?'
Deci cine le-a creat? 
 
The student does not answer again, so the professor repeats his question. 'Who created them?' There is still no answer. Suddenly the lecturer breaks away to pace in front of the classroom. The class is mesmerized. 'Tell me,' he continues onto another student. 'Do you believe in Jesus Christ, son?'
Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea. Cine le-a creat? Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti. Spune-mi, continua el adresandu-se altui student. Crezi in Isus Cristos, fiule?
 
The student's voice betrays him and cracks.
Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos. 
 
'Yes, professor, I do.'
Da, dle profesor, cred. 

The old man stops pacing. 'Science says you have five senses you use to identify and observe the world around you. Have you ever seen Jesus?'
Batranul se opreste din marsaluit. Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Isus? 
 
'No sir.. I've never seen Him.'
Nu, dle. Nu L-am vazut. 

'Then tell us if you've ever heard your Jesus?'
Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Isus al tau? 
 
'No, sir, I have not.'
Nu, dle, nu l-am auzit. 

'Have you ever felt your Jesus, tasted your Jesus or smelt your Jesus? Have you ever had any sensory perception of Jesus Christ, or God for that matter?'
L-ai simtit vreodata pe Isus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Isus sau a lui Dumnezeu? 

'No, sir, I'm afraid I haven't.'
Nu, dle, ma tem ca nu. 

'Yet you still believe in him?'
Si totusi crezi in el? 

'Yes'
Da. 

'According to the rules of empirical, testable, demonstrable protocol, science says your God doesn't exist. What do you say to that, son?'
Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?

'Nothing,' the student replies. 'I only have my faith.'
Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea. 

'Yes, faith,' the professor repeats. 'And that is the problem science has with God. There is no evidence, only faith.'
Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta. 

The student stands quietly for a moment, before asking a question of His own.
Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare. 
 
'Professor, is there such thing as heat?'
Dle profesor, exista caldura? 

' Yes.
Da 

'And is there such a thing as cold?'
Si exista frig? 


'Yes, son, there's cold too.'
Da, fiule, exista si frig. 
 
'No sir, there isn't.'
Nu, dle, nu exista. 
 
The professor turns to face the student, obviously interested.  The room suddenly becomes very quiet.
Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta.
 
The student begins to explain.
Studentul incepe sa explice. 
 
'You can have lots of heat, even more heat, super-heat, mega-heat, unlimited heat, white heat, a little heat or no heat, but we don't have anything called 'cold'. We can hit down to 458 degrees below zero, which is no heat, but we can't go any further after that. There is no such thing as cold; otherwise we would be able to go colder than the lowest -458 degrees. Every body or object is susceptible to study when it has or transmits energy, and heat is what makes a body or matter have or transmit energy. Absolute zero (-458 F) is the total absence of heat.
Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la 458 de grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig – daca ar exista, am avea temperature mai scazute decat minimul absolut de -458 de grade. Fiecare corps sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corps au material sa aiba sau sa transmita energie. Zero absolut (-458 F) inseamna absenta totala a caldurii.
 
You see, sir, cold is only a word we use to describe the absence of heat.  We cannot measure cold. Heat we can measure in thermal units because heat is energy. Cold is not the opposite of heat, sir, just the absence of it.'
Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, dle, ci doar absenta ei. 

Silence across the room. A pen drops somewhere in the classroom, sounding like a hammer.
Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan. 

'What about darkness, professor. Is there such a thing as darkness?'
Dar intunericul, profesore? Exista intunericul? 
 
'Yes,' the professor replies without hesitation. 'What is night if it isn't darkness?'
Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric? 
 
'You're wrong again, sir. Darkness is not something; it is the absence of something. You can have low light, normal light, bright light, flashing light, but if you have no light constantly you have nothing and it's called darkness, isn't it? That's the meaning we use to define the word. In reality, darkness isn't. If it were, you would be able to make darkness darker, wouldn't you?'
Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?
 
The professor begins to smile at the student in front of him. This will be a good semester.
Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Acesta va fi un semestru bun. 
 
'So what point are you making, young man?'
Ce vrei sa demonstrezi, tinere? 

'Yes, professor. My point is, your philosophical premise is flawed to start with, and so your conclusion must also be flawed.'
Da, dle profesor. Vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE  sa fie si ea gresita.
 
The professor's face cannot hide his surprise this time. 'Flawed?
De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza. Gresite? 
 
Can you explain how?'
Poti explica in ce fel? 

'You are working on the premise of duality,' the student explains.. 'You argue that there is life and then there's death; a good God and a bad God. You are viewing the concept of God as something finite, something we can measure. Sir, science can't even explain a thought.' 'It uses electricity and magnetism, but 
no one has never seen, much less fully understood either one. To view death as the opposite of life is to be ignorant of the fact that death cannot exist as a substantive thing. Death is not the opposite of life, just the absence of it.' 'Now tell me, professor. Do you teach your students that they evolved from a monkey?'
Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul… Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?    

'If you are referring to the natural evolutionary process, young man, yes, of course I do.'
Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da. 

'Have you ever observed evolution with your own eyes, sir?'
Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle? 

The professor begins to shake his head, still smiling, as he realizes where the argument is going. A very good semester, indeed.
Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul. Un semestru foarte bun, intr-adevar.

'Since no one has ever observed the process of evolution at work and cannot even prove that this process is an on-going endeavor, are you not teaching your opinion, sir? Are you now not a scientist, but a preacher?'
Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. nu predate studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator? 

The class is in uproar. The student remains silent until the commotion has subsided.
Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge. 
 
'To continue the point you were making earlier to the other student, let me give you an example of what I mean.' The student looks around the room. 'Is there anyone in the class who has ever seen the professor's brain?' The class breaks out into laughter. 'Is there anyone here who has ever heard the professor's brain, felt the professor's brain, touched or smelt the professor's brain? No one appears to have done so. So, according to the established rules of empirical, stable, demonstrable protocol, science says that you have no brain, with all due respect, sir.' 'So if science says you have no brain, how can we trust your lectures, sir?'
Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer. Studentul se uita in jurul sau, in clasa. E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul profesorului? Clasa izbucneste in ras. E cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, dle – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?

Now the room is silent. The professor just stares at the student, his face unreadable. Finally, after what seems an eternity, the old man answers. 'I Guess you'll have to take them on faith.'
Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde.
-Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu…. 

'Now, you accept that there is faith, and, in fact, faith exists with life,' the student continues. 'Now, sir, is there such a thing as evil?'
Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. Acum, dle, exista raul?
 
Now uncertain, the professor responds, 'Of course, there is. We see it Everyday. It is in the daily example of man's inhumanity to man.. It is in The multitude of crime and violence everywhere in the world. These manifestations are nothing else but evil.'
Acum nesigur, profesorul raspunde: sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.  
 
To this the student replied, 'Evil does not exist sir, or at least it does not exist unto itself. Evil is simply the absence of God. It is just like darkness and cold, a word that man has created to describe the absence of God. God did not create evil. Evil is the result of what happens when man does not have God's love present in his heart. It's like the cold that comes when there is no heat or the darkness that comes when there is no light.'
La asta, studentul a replicat: Raul nu exista, dle, sau cel putin nu exista in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina.  
 
The professor sat down.
Profesorul s-a asezat. 

If you read it all the way through and had a smile on your face when you finished, mail to your friends and family with the title 'God vs Science'
Daca ai citit pana aici si zambesti cand ai terminat, trimite asta prietenilor si familiei, cu titlul “Dumnezeu vs. stiinta” 

PS: The student was Albert Einstein
PS: Studentul era Albert Einstein. 

Albert Einstein wrote a book titled God vs Science in 1921...
Albert Einstein a scris o carte intitulata Dumnezeu vs. stiinta in 1921….



Copyright © Toate drepturile rezervate.

duminică, decembrie 26, 2010

Binele te intareste, raul te slabeste

Ati auzit, desigur, cum alegerea raului te face sa fii slab, pe cand binele te intareste. Cum minciuna, mania, razbunarea te face vulnerabil, pe cand adevarul te face puternic. Dr Wayne Dyer arata practic cum se intampla acest lucru.




Copyright © Toate drepturile rezervate.

sâmbătă, decembrie 25, 2010

Totul este energie


Am fost invatati pentru a fi fericiti trebuie sa dorim ceva, sa facem mereu ceva, sa indeplinim ceva, sa avem ceva - o anumita pozitie sociala, un anumit partener, un anumit obiect etc deci ca fericirea va veni in masura in care obtinem sau indeplinim acel lucru, deci este undeva in viitor si inafara noastra. Aceasta strategie este una ce ne duce la pierdere si suferinta. Doar ceea ce traim si primim in interiorul nostru ne ajuta in existenta noastra, in a fi fericit.

Caci "Totul este energie" - "Schimba energia din viata ta", spune Wayne Dyer, "reconecteaza-te la Energia spirituala, care vindeca" si aduce binele in viata ta.



Copyright © Toate drepturile rezervate.

vineri, decembrie 24, 2010

De Craciun: Dorinta mea pentru tine

O femeie iese din casã si vede 3 mosnegi cu barbã albã stând în fata casei.
Nu-i cunostea dar, vazându-i supãrati, îi invita în casã sã manânce ceva.
"Sotul tãu este acasã?" – întreabã ei.

"Nu, este iesit."
"Atunci nu putem intra" – replicarã ei.
Seara, când sotul se întoarce acasã, ea îi povesteste despre cei trei mosnegi.
"Du-te, spune-le cã am venit si pofteste-i înãuntru."
Femeia se duce si îi invitã.
'Nu putem intra toti în casã', replicã ei.



'Cum asa?' întreabã ea.
Unul dintre mosnegi îi explicã. 'Eu sunt BUNÃSTARE, el este SUCCES iar celãlalt este IUBIRE.
Acum du-te si întreabã-l pe sotul tãu care dintre noi sã vina în casã.'



Femeia intrã în casã si îi spune sotului, care se bucurã. 'Ce bine!! In acest caz invitã-l pe BUNÃSTARE sã ne umple casa cu bunãstare!'

Sotia nu a fost de acord. "De ce sã nu-l invitãm pe SUCCES?"

Nora îi asculta dintr-un colt al casei. 'N-ar fi mai bine sã-l invitãm pe IUBIRE? Casa noastrã ar fi atunci plinã de iubire!' – a sugerat nora.

'Hai sã ne ghidãm dupã sfatul norei' îi zice sotul sotiei.
'Du-te afarã si invitã-l pe IUBIRE sã ne fie oaspete.'
Femeia iese afarã si întreabã: "Care dintre voi este IUBIRE? Pe el îl invitãm sã ne fie oaspete.."
IUBIRE porneste înspre casã. Odatã cu el se pornesc în urma lui si ceilalti doi. Surprinsã femeia întreabã: "L-am invitat doar pe IUBIRE. Cum de veniþi si voi cu el?"
Cei trei mosnegi replicarã: 'Dacã l-ai fi invitat pe BUNÃSTARE sau pe SUCCES, ceilalti ar fi rãmas pe loc, dar de vreme ce l-ai invitat pe IUBIRE, unde merge el mergem si noi. Unde este IUBIRE este si BUNÃSTARE si SUCCES!!!!!!'


DORINTA MEA PENTRU TINE….

Unde este durere, îti doresc pace si fericire.
Unde sunt îndoieli personale, îti doresc reînnoirea încrederii în abilitatea ta de-a trece peste greutãti.
Unde este obosealã sau blazare, îti doresc întelegere, rãbdare si puteri reînnoite..
Unde este fricã, îti doresc iubire si curaj.

Copyright © Toate drepturile rezervate.

sâmbătă, decembrie 18, 2010

Hava Naghila

Hava Naghila - de data asta in interpretarea remarcabila a Dalidei.



Copyright © Toate drepturile rezervate.

vineri, decembrie 17, 2010

Sunetele naturii


La un spital de copii din Liverpool s-a demarat un experiment prin care sunetele naturii sunt redate în interiorul spitalului, în special acolo unde pacienţii sunt supuşi la proceduri stresante gen injecţii, operaţii etc

Conform datelor furnizate de spitalul Alder Hey, Liverpool, Anglia, atmosfera este mai relaxată, copiii sunt mai calmi când primesc tratamentul medical.

Înregistrările cântecului păsărelelor, a ploii, vântului, a suntelor naturii se aud pe culuare, în saloane, în sălile de operaţii. S-au observat beneficii clare în urma aducerii acestor sunete în cadrul spitalului.
Cercetătorii studiază acum influenţa acestor sunete asupra vitezei de vindecare şi asupra posibilităţii de reducere a tratamentului medicamentos pentru durere.

Terapia prin suntete este cunoscută ca benefică în cadrul terapiilor neconvenţionale. Prin armonia sunetelor, acestea acţionează la nivelul corpului fizic şi mai ales asupra corpului subtil, armonizând energia corpului la nivelui energetic al sunetelor.
Sunetele naturii poartă o frecvenţă benefică ce reuşeşte să deblocheze energia acolo unde este necesar.
Toate formele de viaţă vibrează. Totul este energie cu un anumit grad de condensare.
Acolo unde intervin modificări nearmonice, starea de sănătate se dereglează.

Olariu Doina
 
Copyright © Toate drepturile rezervate.

luni, decembrie 13, 2010

Crăciunul – Sărbătoare a Iubirii Divine



Ce reprezină Crăciunul? Sărbătorirea naşterii lui Iisus sau mult mai mult?
Cert este că Sărbătoarea Crăciunului există cu mult înainte de venirea lui Christos pe pământ. Strămoşii noştrii, dacii, care trăiau într-o minunată armonie cu natura, sărbătoreau în noaptea dinspre 21 spre 22 decembrie evenimentul solstiţiului de iarnă, când soarele se afla in cel mai de slab punct al său, când ziua este cea mai scurtă şi noaptea cea mai lungă. Crăciunul la daci simboliza revigorarea soarelui, victoria luminii şi a vieţii, victoria vieţii asupra morţii.
Aproximativ la aceeaşi dată a solstiţiului de iarnă, romanii îi celebrau pe Apollo şi Mitra, în Ţările Nordice se sărbătorea soarele, în Babylon naşterea fiului lui Isis (zeiţă a naturii), în Egipt ziua naşterii soarelui şi naşterea lui Osiris.
Doar din anul 354 en, când papa Iulius I a decretat 25 decembrie ca zi de naştere a lui Iisus, creştinii sărbătoresc Crăciunul ca naştere a Mântuitorului.
Crăciunul e considerat azi nu doar o mare sărbătoare în familie, ci şi o mare sursă de stres. Acum, când trăim într-o societate de consum, de Crăciun doar pe ici, pe colo se mai găseşte câte un om din a cărui suflet se ridică o mulţumire fierbinte pentru Graţia ce ne-a fost acordată odată cu naşterea lui Iisus, în rest este tot mai mult o… goană nebună după cadouri, mâncare şi băutură în exces. A face cadouri este axioma cea mai importantă a Crăciunului, o axiomă în care sufletul, singurul de preţ, nu-şi prea mai are locul.
Crăciunul a devenit dintr-o sărbătoare a bucuriei, a gratitudinii şi iubirii,  o agitaţie febrilă pentru material, care înnăbuşă orice aspiraţie către Înat.

            Ar fi interesant să aruncăm o privire la modul în care scandinavii sărbătoreau prin anii 700 sărbătoarea Crăciunului.
            Pe atunci scandinavii încă mai reuşeau să vadă Fiinţele naturii şi pe Moş Crăciun. Acest popor era încă pur pe vremea aceea, căci numai cei care au puritate sufletească pot vedea, auzi sau intui Fiinţele naturii.
            Moş Crăciun… astăzi nici cei mai mulţi dintre copii nu mai cred în el şi totuşi continuă să fascineze precum un nici un alt personaj. Are el o bază reală? Cine este el?
            In cartea Judecata de Apoi pe Pământ, Roselis von Saas spune că Moş Crăciun este conducătorul Fiinţelor naturii care se ocupă de zăpadă, gheaţă, ninsoare - tot ce înseamnă iarnă şi feeria ei. Mantia sa este albă ca zăpada, “întreaga sa fiinţă este precum zăpada învolburată de vânt sau ca o mantie albă ce flutură în bătaia unui vânt puternic. O mare forţă emană din el.” (Roselis von Saas)
            Deşi părul şi barba îi sunt de un alb imaculat, nu este bătrân. Ochii îi sunt strălucitori şi toată fiinţa sa emană iubire.
            E adevărat că împarte cadouri, însă cadourile pe care el le împarte sunt mult mai importante şi de altă natură decât cele ce se găsesc sub bradul de Crăciun.
            O dată pe an, la aproximativ acelaşi timp în care sărbătorim şi noi Crăciunul, fire de lumină ale Iubirii divine îşi găseau drumul către pământeni, aducând forţă şi ajutor.
            Cu mese pline de fructe proaspete şi uscate, grăunţe de cereale, seminţe şi două ulcioare, unul cu apă şi altul cu vin oamenii, curaţi la trup şi suflet, aprindeau în vetre focul, care trebuia să ţină 12 zile fără să se stingă, pe timpul “Sărbătorii a celor douăsprezece nopţi sacre” sau “Sărbătoarea Iubirii”, aşteptând pe timpul nopţii venirea musafirilor, şi anume a Fiinţelor naturii. Casele erau perfect curate şi decorate frumos cu ramuri şi ghirlande verzi.
            Din Înalt coborau fire de lumină, care uneau cu iubire creaturile vizibile sau invizibile.
            În acea epocă îndepărtată, mulţi oameni reuşeau încă să vadă micile şi marile Fiinţe ale naturii: gnomi, zâne ale pădurilor, silfide, fauni etc. Cu bucurie aşteptau oamenii fiecare vizitator invizibil. Aceştia aduceau întotdeauna câte un cadou pe care-l aşezua pe mesele frumos împodobite. Cadourile erau fie plante sau flori deosebite, ierburi aromate, pietre preţioase, toate de natură eterică. Toate aceste cadouri care erau aduse de Fiinţele naturii, urmau să fie găsite de oameni, în peregrinările lor, în decursul anului  următor, de data aceasta în formă material-densă, pământească.
            Aşa era odată... Dar timpul a trecut şi acele fire ale Iubirii Divine au încetat să existe. Căci oamenii au devenit “civilizaţi”, iar Fiinţele naturii au devenit personaje de poveste, în care nici copiii nu mai cred.
            Oamenii au devenit civilizaţi... Acest fapt ce constituie un motiv de mândrie pentru marea majoritate a omenirii, este poate cel mai rău lucru care ni s-a putut întâmpla în calitate de oameni, pentru că astfel ne-am îndepărtat de tot ce este natural, firesc şi de ajutor în dezvoltarea noastră şi am evoluat într-un materialism cras care nu lasă aproape deloc posibilitatea de a mai simţi, intui lucrurile care cu adevărat contează. Goana după achiziţii, după a avea, după realizări pământeşti şi după a fi sunt astăzi predominante şi de cele mai multe ori singurele care contează. Suntem prinşi într-o capcană, într-un vârtej, într-o închisoare fără gratii. Ne îngrijim doar de corp, pe când spiritul ne este în pragul inaniţiei.
            Crăciunul este o sărbătoare care se trăieşte cu sufletul (adevăr de altfel valabil pentru orice altă sărbătoare) şi se sfinţeşte în linişte, în chilia sufletului, într-o adorare a lui Dumnezeu, dătătorul tuturor graţiilor.
O pregătire pentru sărbătoare presupune în primul rând o pregătire interioară, care să permită o trăire adevărată, profundă a sărbătorii, o percepere a vibraţiilor deosebite care ne sunt dăruite în această perioadă. Doar o asemenea abordare face posibilă primirea radiaţiilor speciale ale Iubirii, care se revarsă pe Pământ în aceste zile. De Crăciun, odată cu naşterea lui Iisus, Pământului i-a fost dată dată o imensă Graţie. Iisus ne-a adus în dar Cuvântul, pe care l-a dat omenirii pentru a trăi după el pentru a fi în armonie cu Creaţia lui Dumnezeu.
            «Deveniţi precum copiii» - ne spune Iisus. Da, un copil al Creaţiei trebuie să devenim fiecare dintre noi dacă vrem să trăim cu adevărat Sărbătoarea Crăciunului - ne spune şi Abd-ru-shin în extraordinara carte “În Lumina Adevărului”, căci doar un suflet pur de copil are capacitatea de a se deschide plin de uimire către minunile mici şi mari ale lumii, înspre ceea ce este pur şi luminos, ceea ce aduce în efect reciproc posibilitatea de a primi ajutorul din Înalt. Căci ce suntem noi fără acest ajutor?
            Creatorul dăruieşte de fiecare dată o mare graţie cu ocazia Sărbătorii Crăciunului, prin Raza Iubirii Divine, care îşi poate găsi calea doar către acela care a absorbit în interiorul său Raza Purităţii – ne spune Abd-ru-shin. Să fim puri precum copiii. Fapt pentru care un adult care doreşte să trăiască cu adevărat Crăciunul trebuie să se transpună în copilărie.
            De Crăciun Cerul se deschide pentru noi, însă numai cel care, la rândul său, îşi deschide poarta inimii, cuprins de un dor aprins, de o mulţumire adevărată va fi în măsură să găsească o legătură cu Cerurile, cu Dumnezeu, cu Lumina, insuflându-i-se, în efect reciproc, un curent de pace, forţă şi iubire. Acesta este cadoul cel mai de preţ pe care îl primeşte omul în interior înspre înflorirea vieţii sale spirituale şi pământeşti.
            Acele fire ale Iubirii Divine despre care povestea Roselis von Saas, îşi găsesc şi astăzi drumul către noi, pământenii, ne înconjoară de Crăciun, ne scăldăm în ele, însă vor putea fi primite numai de cel care le caută în puritate interioară şi cu dorinţă puternică pentru a putea găsi un punct de legătură cu ele. Şi dacă am hotărî ca aceste daruri ce ne sunt oferite din preaplinul Iubirii lui Dumnezeu să nu se scurgă nefolosite, neacceptate de noi, oamenii, cât de multă frumuseţe, armonie şi lumină ar fi pe acest pământ! - ce dar de Crăciun ar putea fi mai minunat de oferit celor dragi?

Doina Olariu


Copyright © Toate drepturile rezervate.