Sa fim noi schimbarea pe care vrem sa o vedem in lume!

marți, decembrie 20, 2011

O lectie de viata

Un orăşan primeşte vizita unui prieten al său dintr-un sat îndepărtat şi merg în centrul oraşului. Era ora amiezii, iar străzile erau pline de oameni. Maşini claxonând, taximetre ce luau curbele cu viteză, sirene ce se apropiau sau se depărtau, sunete ale oraşului care parcă te asurzeau. Dintr-o dată săteanul îi spune:
- Am auzit un greiere.
- N-ai cum să auzi un greiere în tot vacarmul ăsta! i-a spus orăşanul.
- Sunt sigur, am auzit un greiere! a insistat săteanul.
- Asta-i o nebunie! a răspuns prietenul.

Săteanul a ascultat cu atenţie un moment, după care a trecut strada spre o zonă unde se aflau câţiva copaci. A căutat împrejur, sub ramuri şi a găsit micul greiere. Prietenul său a rămas uimit.

- E incredibil! Trebuie să ai un auz supraomenesc!
- Nu! a spus săteanul. Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde de ce asculţi cu ele.
- Dar nu se poate! a continuat prietenul. Eu n-aş putea auzi un greiere în acest zgomot!
- Depinde de ceea ce este important pentru tine, a venit imediat răspunsul. Dă-mi voie să-ţi arăt.

A băgat mâna în buzunar şi a scos câteva monede pe care le-a lăsat să cadă discret pe asfaltul trotuarului. Atunci, cu tot zgomotul asurzitor al oraşului, au remarcat că toţi oamenii de pe o rază de 5 metri au întors capul privind în jur, dacă nu cumva banii căzuţi erau ai lor.

- Înţelegi ce am vrut să spun? a continuat săteanul,
Totul depinde de ceea ce este important pentru tine.
Ascultând zi de zi la televizor  "ştiri"  politice şi/sau diverse tragedii, catastrofe etc... URECHEA, CARE ESTE PRELUNGIREA CREIERULUI NOSTRU, se fixează pe tot ce este rău, urât, nefolositor etc 
Ni se induce FRICA!
 
Devenim neputincioşi, temători (de avion, de frig, de vânt, de mâncare, de oamenii de lângă noi şi ce este cel mai rău, de sentimentele noastre etc etc etc)
şi... NU ŞTIM DE UNDE... CÂND... ŞI CUM...
Răspunsul este:
UITE AŞA:  ascultând aşa zisele ,,informaţii", care de fapt sunt OTRAVA în urechile noastre, ne lăsăm prinşi în această capcană.   Toată ziua spunem: e greu, oamenii sunt răi, trăim într-o lume nesigură, nu am încredere în nimeni etc   Şi în tot acest timp, 
greierii cântă, frunzele foşnesc, apele curg şi noi... nu le mai auzim!
Copyright © 
Daca doriti sa preluati acest articol mentionati sursa, autorul si link.

vineri, octombrie 21, 2011

Razboiul vibrational



Copyright © 
Daca doriti sa preluati acest articol mentionati sursa, autorul si link.

luni, octombrie 17, 2011

Din nou Andre Rieu...



Copyright ©
Daca doriti sa preluati acest articol mentionati sursa, autorul si link.

luni, octombrie 03, 2011

Matricea vie

"Un nou film fenomenal, cu informaţii incredibile, care vă vor schimba modul de a gândi despre corpul şi mintea voastră şi despre medicină..."

Deşi, fizica cuantică, se apropie rapid de aniversarea a 100 de ani de existenţă, pentru medicina curentă Pământul a rămas plat, aceasta fiind incapabilă să abandoneze modelul mecanicist newtonian, ale cărui limite în explicarea Universului şi a naturii vii, au devenit tot mai evidente, oricărei persoane căreia nu-i este frică să gândească.

Matricea vie from Anti Iluzii on Vimeo.


Preluat de pe suntsanatos.ro
Copyright © 
Daca doriti sa preluati acest articol mentionati sursa, autorul si link.

duminică, septembrie 18, 2011

Mancarea noastra de toate zilele

Food Inc este un documentar lansat in 2009 care expune sistemul alimentar industrializat din USA, repercusiunile ecologice ale acestui sistem, precum si alte chestiuni precum sanatatea in raport cu ceea ce mancam, economia atat locala cat si globala in acest context si nu in ultimul rand drepturile fortei de munca din acest domeniu.




Film preluat de pe http://www.jurnaltv.ro/video/Food_Inc
Copyright © 
Daca doriti sa preluati acest articol mentionati sursa, autorul si link.

sâmbătă, septembrie 10, 2011

Psihologia schimbarii

Doi pionieri ai noii paradigme ştiinţifice, celebrul microbiolog Bruce Lipton şi partenerul său, psihologul Rob Williams, dezvoltau în comun în 2001, prin acest DVD ce cuprindea un cuplu de filme,Bruce Lipton - The Biology of Perception şi Rob Williams - The Psychology of Change, o teorie ce zguduie viziunile tradiţionale asupra biologiei şi psihologiei umane, demontând miturile predominante ale fiecărei discipline şi furnizând o cale logică, ştiinţifică şi practică de a înţelege aceste idei revoluţionare, legate de natura inseparabilă a conexiunii minte/trup.
Idealul său este accelerarea evoluţiei spirituale individuale şi globale, prin alinierea credinţelor subconştiente cu înţelepciunea conştientă izvorâtă din cele mai importante tradiţii spirituale şi intelectuale ale lumii.

În altă ordine de idei, filmele reprezintă o combinaţie unică, depăşind graniţele teoriei şi ale speculaţiei pure sau ale ştiinţei de dragul ştiinţei, dacă doriţi, prezentând cu ajutorul lui Rob Williams şi metode practice de eliminare a blocajelor, fobiilor şi altor tare psihice, în tratarea cărora psihologia tradiţională şi-a demonstrat de multă vreme impotenţa şi incompetenţa, banii continuând să curgă pe canapelele luxoase ale emulilor traficantului manipulator Freud, prin grija inocenţei şi a naivităţii unei clientele deloc nesemnificative, neconvinsă încă de impostura şi chimizarea galopantă a acestei profesii detestabile, când este practicată în acest mod complet nesincer.
Tehnicile practicate de Rob Williams sunt rupte total de practica tradiţională, meritând poate mai mult ca orice altceva să poarte numele cinstit de psihoterapie, deşi el însuşi îşi contestă contribuţia în procesul schimbării percepţiei, susţinând că are legătură doar cu divinitatea şi înţelepciunea inerentă din fiecare fiinţă umană.

Nu am practicat niciodată metodele de testare a subconştientului, pe baza răspunsului muscular, prezentate de Rob Williams, dar sunt dispus să le acord credit în contextul holistic al biologiei umane, redefinită de Lipton prin perspectiva cuantică, fiindcă nici reflexoterapia, de exemplu, nu mă impresiona cândva, dar o experienţă personală m-a convins de validitatea conceptelor ei.
În plus, deşi îl detest pe Einstein pentru rolul său nefast jucat în istoria omenirii şi pentru ascunderea unor descoperiri cruciale din fizica cuantică, încă de la începuturi, nu-i pot nega calitatea de iniţiat şi dreptatea parţială cu care afirma următoarele:
"O fiinţă umană este parte a unui întreg, numit de noi 'Univers', o parte limitată în timp şi spaţiu. Omul se experimentează pe sine, gândurile şi sentimentele sale, ca pe ceva separat de rest, un fel de iluzie optică a propriei sale conştiinţe.

Această iluzie e ca un fel de închisoare pentru noi, restricţionându-ne dorinţele personale şi limitându-ne afecţiunea la doar câteva persoane apropiate nouă.
Sarcina noastră trebuie să fie eliberarea din această închisoare, extinzând cercul compasiunii pentru a cuprinde toate creaturile vii şi întreaga natură, în deplina sa frumuseţe.
Nimeni nu este capabil să realizeze complet acest lucru, dar năzuinţa către o asemenea realizare este prin ea însăşi parte a eliberării noastre şi a fundamentării liniştii noastre interioare."
Am spus "parţială", fiindcă tocmai integrarea noastră completă în Univers, este garanţia nelimitării noastre la un timp şi un spaţiu ce sunt doar simple convenţii, datorate viziunii mecaniciste newtoniene asupra lumii.
În ce priveşte informaţia omisă cu intenţie de Einstein, în domeniul fizicii cuantice, nu-i pot acorda circumstanţe atenuante, fiindcă s-a lăsat înspăimântat de implicaţiile folosirii teoriei, din motivul prezentat magistral de laureatul Nobel, Eugene Wigner:

"Când domeniul teoriei fizice s-a lărgit ca să cuprindă fenomene microscopice, prin crearea mecanicii cuantice, conceptul de conştiinţă a apărut din nou în discuţie.
Nu era posibilă formularea legilor mecanicii cuantice, într-un mod care să fie pe deplin consecvent, fără a face referire la conştiinţă."
Încercând să ne convingă steril, de existenţa unei particule fundamentale a aberaţiei numită "materie", pentru a putea justifica în oarecare măsură şi fondurile uriaşe alocate unor proiecte malefice mamut, gen CERN, elitele lumii au permis o prea mare apropiere de nivelele microscopice, regretând amarnic "scheletul din dulapul cuantic" - actul influenţei conştiente asupra obiectului observării, ce releva natura energetico-spirituală şi nu materială a lumii - pe care se chinuie fără succes să-l mascheze, prin "interpretarea de la Copenhaga", din 1927, a lui Niels Bohr şi Werner Heisenberg, omorând fără milă inocenta pisică ipotetică a lui Schrödinger.

Dificilă sarcină, în condiţiile în care deşi multă lume nu este conştientă de acest fapt, teoria cuantică a încetat de multă vreme să mai fie o simplă teorie, având uluitor de mult succes, fiindcă nici una dintre predicţiile ei nu a fost vreodată eronată şi, chiar mai grav de atât, mai bine de o treime din economia noastră mondială depinde de produse care se bazează pe ea.
În contextul generic redefinit astfel magistral de fizica cuantică, este tot mai obscură graniţa dintre spiritualitate şi ştiinţa corectă, sarcina lui Bruce Lipton de a anula absurda teorie a predeterminării genetice devenind aproape banală.
Şi acest fapt mă bucură, fiindcă nici o religie a lumii nu are sens în absenţa conceptului reîncarnării, al ciclului de perfecţionare karmică a fiinţei spirituale umane, genetica lui Watson şi Crick impunând inexorabil un plan cromozomial inflexibil, ce ne dicta întreaga viaţă încă din momentul fecundării, eliminând din start orice nuanţă de liber arbitru.
 Bruce Rosemblum & Fred Kuttner
Biologia perceptiei from Anti Iluzii on Vimeo.


ROB WILLIAMS - Psihologia Schimbarii from Cocolino on Vimeo.

Preluat de pe http://www.newstream.ro/be-mindful/dezvoltare-personala/filme/432-psihologia-schimbrii-.html


Copyright © 
Daca doriti sa preluati acest articol mentionati sursa, autorul si link.

joi, septembrie 08, 2011

Despre fenomenul "oglinda" in relatiile umane




Cred ca fiecare dintre noi a trait macar o data bucuria de a intelege dintr-o data, dintr-o perspectiva mai inalta, mai luminoasa, un adevar care pina atunci ii era ascuns. O minune se petrece, apare un om care-ti spune citeva vorbe, citesti o carte care te lumineaza si, dintr-o data, un nou adevar completeaza cunoasterea ta, intregind-o, facind astfel viata ta mai plina de savoare, mai frumoasa.
Despre o asemenea “bucurie a intelegerii” am sa va povestesc acum.
M-au preocupat intotdeauna relatiile umane si am cautat sa inteleg motivatia subtila a simpatiilor si antipatiilor mele spontane, cauzele profunde ale “nasterii”, “evolutiei” si “mortii” relatiilor mele cu ceilalti.
Ca oamenii langa care ne este dat sa traim nu ne apar in viata haotic, ca nici o intalnire nu este intamplatoare, imi era clar si crezusem ca inteleg. Stiam ca si in domeniul relatiilor umane functioneaza legea rezonantei, ca “cine se aseamana se aduna”.
Mi se parea ca tot ceea ce am de facut este sa-mi aleg atent anturajul, limitand la maxim “interferenta” cu oamenii care nu-mi placeau. Astfel, fara sa imi propun in mod constient, oamenii din preajma incepusera sa se imparta in “cei buni, potriviti pentru mine, de la care am ce invata” si “cei rai, pe care ar fi mai bine sa ii evit”.
La un moment dat am inteles ca modul meu de a gandi era gresit. Mai precis, nu era complet. Acum reusesc sa simt fiecare om din viata mea ca pe o oglinda vie in care ma pot vedea si simt recunostinta fata de Dumnezeu ori de cite ori privesc in ochii unui om. Acum nu ma mai tem de oameni si imi controlez tendinta de a ma considera altfel, superioara. Pentru a reusi aceasta, a fost nevoie sa trec printr-un adevarat act iluminator, care a fost declansat de lectura unei carti minunate.
Este vorba despre cartea  Astrologia si relatiile umane a lui Pierre Lassalle (astrolog francez care a creat scoala de Astrologie Holistica si a publicat numeroase alte carti de astrologie). Exista in aceasta carte, prezentata intr-un mod simplu, o idee care a aprins in mine o flacara care arde si acum, luminindu-mi calea spre oameni si spre sufletul meu.
Se vorbeste in aceasta carte despre relatiile dintre oameni ca despre manifestari particulare ale aceluiasi fenomen: “fenomenul oglinda”.
Iata cum prezinta Pierre Lassalle acest fenomen:
“Nimic din ceea ce ni se intimpla nu este de domeniul hazardului (…). Fiecare intilnire, fiecare situatie traita ne pune in fata unei parti din noi insine: gratie acestei intilniri sau situatii, poate sa se dezvaluie o parte luminoasa din noi insine, dar si o parte intunecoasa, mai putin agreabila.
A accepta sa ne asumam responsabilitatea intr-o situatie sau intr-o relatie care ne perturba cere mult curaj (virtute care adesea le lipseste contemporanilor nostri).
 
Insa numai acceptind sa ne confruntam cu “oglinda” si sa vedem ceea ce reflecta din noi insine (defectele noastre, partea “intunecata” sau inconstienta), vom putea descoperi partea luminoasa din noi. Aceasta parte reprezinta potentialul nostru de creativitate (in sensul larg al termenului) si de evolutie spirituala.
 
Studiul obiectiv si sincer al fenomenului “oglinda” in relatiile noastre ne ajuta sa indraznim a privi in fata aspectele noastre “intunecate” si egoiste pe care le proiectam asupra celorlalti.
Fenomenul oglinda este un principiu uimitor, pentru ca ne poate ajuta sa aflam multe despre functionarea noastra inconstienta. De altfel, cuvintul “mirror” (“oglinda”) vine din latinescul “mirus”, care inseamna “uimitor”.
Pentru a experimenta corect fenomenul “oglinda”, se impune sa analizam atent relatiile noastre, raspunzindu-ne la urmatoarele intrebari:
Ce ma fascineaza sau ma intereseaza la aceasta persoana?
Ce nu-mi place sau ma indeparteaza de aceasta persoana?
 
1. Toate calitatile sau capacitatile care ne uimesc si ne atrag corespund acelorlasi calitati si capacitati, nedezvaluite inca, pe care le purtam in noi insine. Daca nu le-am avea in noi, nu le-am putea vedea in altii. Le sesizam pentru ca ating in adincul nostru o energie identica. Deci daca o anumita calitate sau capacitate ne fascineaza la ceilalti, inseamna ca sintem gata sa o cultivam in noi si sa o dezvaluim. Este un “semn” care ne poate ajuta sa devenim constienti de acest potential interior.
 
2. Tot ceea ce detestam si respingem la celalalt corespunde unor probleme si defecte care ar trebui rezolvate in noi insine. Nu este placut sa recunoastem, dar de fiecare data cind ne enerveaza comportamentul cuiva, inseamna ca acel comportament “ne atinge” unde ne doare, adica acolo unde exista o problema nerezolvata. In acest caz fenomenul “oglinda” dezvaluie o problema a noastra pe care sintem pregatiti sa o rezolvam.
 
Regula generala va fi, pentru cei curajosi si responsabili, aceeasi: de a se reconsidera mereu, oricare ar fi omul, situatia sau conflictul; de a nu cauta sa reprosam nimic celuilalt, pentru ca acest lucru ascunde intotdeauna o problema a noastra pe care nu am rezolvat-o.
 
“Care este responsabilitatea mea in aceasta situatie sau conflict si ce invataminte pot trage de aici?” Iata intrebarile potrivite pe care si le poate pune cel care tine cont de oglinda vietii.
Sa nu uitam ca studiul fenomenului “oglinda” este o batalie impotriva propriului nostru egoism.
Ne dorim sa descoperim secretele dragostei adevarate, nu-i asa? Atunci, sa ne reducem egoismul. Cu asta trebuie sa incepem.”
Sper ca lectura acestui fragment sa va fie utila si sa transforme relatiile voastre in ocazii minunate de a va cunoaste si de a va transforma.
damaideparte

"Suntem atat de preocupati sa numaram greselile altora incat uitam de barna din ochi.
Si totusi, exista un singur punct de vedere corect, o singura perspectiva corecta: de Sus, din Lumina. Eu cred sincer ca fiecare om care vrea cu adevarat o poate gasi, astfel incat sa vada cu proprii lui ochi toate lucrurile in Lumina Adevarului. Si sa nu se insele niciodata. Dar nu putem gasi acest punct de vedere corect, singurul intr-adevar valabil daca nu renuntam la barna din ochi. Si n-o sa reusim daca ne preocupam de paiele altora..."
Alina Rus


Copyright © 
Daca doriti sa preluati acest articol mentionati sursa, autorul si link.

luni, septembrie 05, 2011

Muzica lui Gheorghe Iovu modifica matricea ADN-ului uman

Nu eu vindec, ci persoana se vindeca, daca ea crede in aceste sunete.  A lansat pana acum 10 CD-uri cu piese de muzica terapeutica . Sunt 17 clinici private în 3 tari cu muzica lui (Germania, Italia, USA). Cateii si pisicile vin sa asculte în parcuri muzica lui si nu pleaca pâna la terminarea melodiei.

 


  

"Doctorul de suflete" cum i se mai spune, compozitorul si interpretul Gheorghe Iovu este un deschizator de drumuri in meloterapie, nu numai in cea romaneasca, ci si in cea mondiala, muzica creata de el fiind folosita in 17 centre medicale din lume. Piesele sale ii vindeca pe bolnavi sau le amelioreaza starea de sanatate, alina sufletele, spiritele le invioreaza, pe betivi ii trezeste din betie, face plantele sa dea recolte in sere mai bogate si mai frumoase, iar in Germania femeile nasc pe piesele sale.


Cu modestia-i caracteristica nu ii place sa povesteasca despre sine. Vorbeste despre el partenera sa de concerte, Geta Heimerl, scriitoare, care compune povesti, atat adresate copiilor cat si adultilor. Povesti cu talc, despre care oamenii spun ca ii ajuta sa gaseasca raspunsuri la intrebarile lor si sa se dezvolte personal, uneori cu functie vindecatoare, alteori de cunoastere.

-De unde a pornit totul si cum v-ati descoperit talentul?
Gheorghe Iovu De mic mi-a placut muzica, am cantat la chitara, cat timp am facut scoala de canto si, dupa Revolutie mi-am cumparat instrumente mai specializate, intrucat s-au deschis granitele. Am luat un sintetizator si am inceput sa prelucrez melodiile pe care le aveam in minte, dar nu puteam sa le cant inainte, decat daca as fi avut orchestrator. Dar in primul si in primul rand trebuie sa pui mult suflet, in acest tip de muzica, altfel nu transmiti nimic.

-De ce tocmai muzica terapeutica?
Gheorghe Iovu: Dupa '90, am discutat cu niste specialisti care au ascultat muzica aceasta si spuneau ca este o adevarata terapie. De aici a pornit totul. Dupa 90.
Geta Heimerl: Un medic din Timisoara, in urma cu peste 20 de ani, care a pus aceste piese pacientilor lui, a observat schimbari in evolutia starii de sanatate a acestora si a hotarat sa introduca aceasta muzica in schema de tratament. Dl Iovu a cantat la invitatia lui in centrul in care acesta trata. Asa a ajuns sa fie denumita muzica terapeutica, muzica dlui Iovu.

-Muzica de acest gen are intr-adevar un rol vindecator sau doar amelioreaza starea de sanatate?

G. I.: Aceasta depinde de fiecare om in parte. Fiecare este ca si amprenta, unicat, si depinde daca crede in asta. Nu eu vindec, ci persoana se vindeca, daca ea crede in acest sunet in momentul cand cand canti, este ca si cum ai oferi si persoana ar primi, este ca si cum ai intinde o mana si intinde si el mana, atunci efectul este foarte bun.
G. H.: E important ca omul acela sa aiba o deschidere. Sa o simta. In momentul in care simti ceva, incepe sa iti placa si cand iti place, incepe sa lucreze in tine.

-Explicati, va rog, mai detaliat mecanismul prin care muzica are un rol atat de benefic asupra fiintei umane.
G. I.
: Nu este ceva stiintific, este atat de simplu, sunt anumite sunete care vin de la sine, este gratie unei inspiratii venita de sus, de multe ori nu stiu ce urmeaza, nu este ceva voit. Practic sunt informatii pe care le primesti si le daruiesti, si daca le daruiesti cu sufletul si persoana le primesti cu sufletul.
G.G.: Cercetatorul japonez Masaro Emoto, foarte cunoscut la noi in tara a facut anumite studii de cristalizare a apei. Si a recunoscut ca muzica hard rock, induce o stare de durere in apa, care parca e sparta. Tot el a demonstrat ca muzica de acest gen, cum e si cea creata de dl Iovu face ca apa sa cristalizeze foarte frumos, rezultand niste cristale uluitor de frumoase, armonioase si simetrice. A demonstrat astfel, ca acest gen de muzica aduce o incarcatura deosebita corpului, atat celui uman, cat si celui animal. Mai ales daca tinem cont de faptul ca omul este 70% apa, putem intelege importanta acestor sunete in viata noastra.

-Dar din punct de vedere stiintific, cum se explica rezultatele benefice?
G. G.: Un grup de cercetatori americani si rusi au demonstrat ca muzica dlui Iovu ajuta la remodelarea matricei ADN-ului. Asa s-ar explica anumite vindecari miraculoase.

-Cum a fost cand ati compus prima piesa de acest gen?
G. I.: Era ceva special. Simteam ca imi da fiori. Compuneam inainte muzica usoara si folk. Si anumite piese pentru chitara, le cantam orchestral si simteam ca iese ceva deosebit, si mi-au ramas in memorie si dupa revolutie am inceput sa le orchestrez. Asa s-au nascut aceste piese.

-Cand va apare urmatorul album si cum se va numi acesta?
G. I.: Lucrez acum la un album nou, se va chema Program P77. Este un program special terapeutic de reechilibrare, care s-ar putea sa fie unic pe glob, E posibil sa fie doar o singura melodie, sau un program special de repetare, pe care cu cat il asculti mai mult, si tot vrei sa il asculti si sa descoperi lucruri noi.
Sper sa fim cunoscuti si sa fim recunoscuti, pentru ca suntem singura tara din lume care venim cu acest gen de muzica. Exista de altfel muzica terapeutica pe glob garla, dar vorbesc de reale imbunatatiri ale starii de sanatate, vorbesc de efecte.

-Piesele dvs sunt folosite in mai multe centre din tara si din straintate. In care tari?
G. G:. Exista 17 clinici private in diferita tari din lume, printre care Germania, Italia si SUA, care folosesc muzica dlui Iovu. In Germania si in Italia se naste pe muzica lui, iar copilul asculta muzica pana la iesirea din spital.

-Care este impactul acestor piese in alte tari, mai indepartate, spre exemplu din Asia?
G. I.: La muzica aceasta nu conteaza ca esti chinez, japonez sau de alta nationalitate. Reactia este fantastica. La Arad, cand am facut un test cu fragmente din noul album, P77, se opreau oamenii pe strada si se intrebau uimiti ce este asta. A venit la un moment dat cineva din Irlanda, care a ramas acolo ascultand pana la finalul concertului. Am ajuns sa organizez in Germania cu ajutorul unui preot de acolo, un concert in decurs de 50 de minute, datorita faptului ca m-au auzit cantand la o clinica. Aici iti trebuie o luna pana organizezi un concert.

- Ce planuri de viitor aveti?
G. I.: Sa lansam acest program, P77, prin care sper sa fim recunoscuti si cunoscuti in toata lumea. Nu e vorba de o anumita categorie de afectiuni, de varsta, sau socioprofesionale.

-Care este reactia oamenilor? Ce povestesc ei despre starea lor de sanatate, ascultand aceasta muzica?
G. H.: Dl. Iovu a avut feed-back-ul miilor de oameni care au participat la concertele lui sau au ascultat muzica lui pe CD-uri. Are sacose de agende unde oamenii scriau ce simt, ce imbunatari s-au produs in vietile lor, ascultand aceasta muzica. Ulterior au aparut mesaje pe telefonul mobil in care oamenii isi spuneau impresiile.

Si-a vindecat mana
G. G.
: Am "vazut" pe viu ce se intampla. Spre exemplu, la Constanta, unde dl Iovu a cantat timp de aproximativ trei sferturi de ora intr-o sala, la un moment dat s-a ridicat o doamna pe la 50 si ceva de ani, care mi-a spus ca este invatatoare si ca ei i s-a intamplat o minune la acel spectacol. Am intrebat-o "De ce? Ce s-a intamplat?" Si ne-a povestit urmatoarele "Stiti, eu cand eram in clasa a VI-a, am avut un accident in urma caruia am fost operata la mana si nu mai puteam folosi mana". Practic nu a putut sa isi deschida bratul si palma o vreme indelungata, ramanand anchilozata pana la varsta de 50 si ceva de ani. In momentul in care a inceput dl Iovu sa cante, ea a inceput sa simta furnicaturi in mana si, cu mirare, si-a dat seama ca ea poate deschide palma. A deschis palma, a putut intinde mana, si ne spunea, fericita, "Va dati seama? Eu cand cumparam paine nu puteam sa iau restul in palma".

A reusit prin piesele compuse de Iovu

G. G.: Imi amintesc de un alt caz, petrecut in urma cu vreo trei ani, tot in Constanta, la un alt spectacol de-al dlui Iovu.  Un fost capitan de vas ne-a spus ca a avut un accident de vapor in urma caruia mare parte din creier i-a fost distrusa, a urmat luni si luni de sedinte de recuperare. L-am intrebat cum mai facea fata la drumuri, la boala si cum a reusit sa se vindece. Si a raspuns ca in mare parte datorita muzicii dlui Iovu. Niste prieteni i-a povestit de muzica lui si i-a rugat sa ii cumpere cateva CD uri de muzica pe care le asculta in fiecare seara.

Copiii invata mai repede
G  G.: La o conferinta la Academia Militara din Bucuresti se spunea la un moment dat ca sunt locuri in lume unde copiii invata pe muzica lui. Copii cu un coeficient de inteligenta normal reusesc sa memoreze aproximativ 200 de cuvinte dintr-o limba straina, intr-un timp mult mai scurt.

Au pictat pe muzica
G. G.
: Anul trecut, la Tulcea, la Manastirea Cocosul, la plecare, staretul manastirii mi-a aratat lacasul de cult si m-a intrebat. "Va plac picturile acestea? Sigur ca da, am raspuns. Stiti cum au fost pictate? Pe muzica dlui Iovu. Au venit pictorii si au spus: Stiti noi nu putem lucra daca nu avem muzica dlui Iovu, sa ne potenteze. Eu aveam trei CD-uri ale dlui Iovu si m-am gandit sa le pun acolo", a povestit staretul manastirii.

Legume mai frumoase

G. G.: O alta intamplare hazlie s-a petrecut la un alt concert. O femeie ne-a povestit cum, punand muzica dlui Iovu plantelor din gradina, a avut cele mai mari si mai frumoase recolte de legume. "De dimineata pana seara le puneam muzica in sera. Iar cand m-am dus cu ele la vanzare erau cele mai frumoase de pe piata", relata femeia.

"Am trait fericirea"
G. G.: La un alt concert, la un azil de batrani, la finalul concertului am intrebat asistenta cum li s-a parut si ce au simtit. Unul dintre batrani s-a ridicat in picioare si a spus "Am trait fericirea".
Altcineva spunea ca muzica aceasta traieste in tine si cand nu o mai asculti. Este de ajuns sa te gandesti la ea si ea lucreaza in continuare. Practic il ajuta pe fiecare om sa se apropie de partea divina din el.

Copiii isi trag parintii si bunicii de maini sa stea la concerte in parcuri, iar in jurul sau pisicile si cateii vin sa il asculte pana la finalul reprezentatiei. Odata o pisica nu a mai vrut sa plece din bagajele lui, in care se aciuase cat timp Iovu a cantat intr-un parc. Gheorghe Iovu are deschise doua cabinete de meloterapie in Timisoara, fiind primul compozitor de gen din Romania. A lansat pana acum 10 CD-uri cu piese de muzica terapeutica, dintre care amintim: "Pasi spre univers", "Trecerea timpului", "Calea spre lumina", "Nostalgie", "Impacare", "Clipe de bucurie", "Armonii".
 


Copyright © 
Daca doriti sa preluati acest articol mentionati sursa, autorul si link.

duminică, septembrie 04, 2011

Fragmente din spectacolul: Confesiuni despre viaţă şi artă

Radu Beligan: Am traversat patru dictaturi şi pot să vă spun acum, în gura mare, că am fost necredincios regimurilor şi-ntotdeauna credincios României.
   Sub titlul sugestiv "Confesiuni despre viaţă şi artă", destăinuirile omului de teatru Radu Beligan s-au concretizat luna aceasta, prin două spectacole ale maestrului. Cei prezenţi au putut asculta povestiri despre personalităţile care i-au marcat destinul, despre autografele primite de la Eugen Ionescu şi Salvador Dali, dar şi despre astrul care-i poartă numele. "De ziua mea, cu prilejul împlinirii a 90 de ani, printre multele cadouri primite, s-a aflat şi unul care m-a uluit: am primit în dar o stea", a povestit maestrul.
   Sub semnătura maestrului Radu Beligan, ediţia limitată (900 exemplare) a manuscrisului "Note de insomniac" a fost lansată la sfârşitul anului trecut, în cadrul Festivalului Artelor Bucureşti, în prezenţa unui public ce a beneficiat de un spectacol intitulat Confesiuni despre artă şi viaţă. Spectacolul a fost reluat anul acesta şi a beneficiat, chiar în luna iunie, de două spectacole (pe 4 şi 5 iunie, la Sala Mică a Palatului).
 
     Fragmente din cadrul spectacolului
    "M-am născut odată cu România Mare şi sunt ombilical legat de ea. Nu e o calitate, e un minunat blestem. Am putut rezista unor ispite uluitoare. Nu m-am putut despărţi niciodată de ea. Am trăit aici mult, am traversat patru dictaturi şi pot să vă spun acum, în gura mare, că am fost necredincios regimurilor şi-ntotdeauna credincios României".
    "George Bernard Shaw a trăit până la vârsta de 94 de ani. Consecvent originalităţii lui, a avut grijă să-şi scrie singur epitaful. În locuinţa lui din Ayot Saint Lawrance [...], ghidul mi-a arătat în bibliotecă ciorna acestui epitaf. Sună aşa: "Am ştiut că dacă mă mai învârtesc mult pe aici, o să mi se întâmple şi aşa ceva".
    "Sceptic sunt împotriva tinerilor aspiranţi. Am constatat că nu prea le place să li se dea sfaturi bătrâneşti. Şi au dreptate. Oscar Wilde spunea că: "E o prostie să dai sfaturi, iar să dai sfaturi bune e de-a dreptul catastrofal".
    "Am avut prilejul să-l văd pe Laurence Olivier la premiera lui Othello. Succesul a fost fulminant. Pe tot parcursul reprezentaţiilor, întreaga trupă era vrăjită de interpretarea lui şi o spunea după fiecare spectacol. Într-o seară însă, interpretarea lui a fost atât de extraordinară - a jucat mai bine decât oricând - încât, la finalul spectacolului, întreg ansamblul se rânduise de-a lungul coridorului care ducea la cabina lui şi-l aplauda frenetic. Olivier a trecut pe lângă ei fără un cuvânt şi s-a încuiat în cabină. Stupoare! Ce-o fi cu el? Unul din apropiaţi bate la uşă. "Ei, ce s-a întâmplat? Deschide, te rog!" Uşa se deschide. "Nu înţeleg ce s-a întâmplat! Ai fost extraordinar, a fost cea mai mare seară a ta în acest rol!". "Ştiu, ştiu, dar tocmai de-asta sunt disperat. Fiindcă nu ştiu cum am făcut, ca să mai pot face şi altădată"..
    "Tolstoi i-a scris o dată lui Cehov: "Piesele lui Shakespeare sunt destul de proaste, dar ale dumitale sunt şi mai rele".
În 1933, Fred Astaire dădea prima lui probă în studiourile Metro-Goldwyn-Mayer. Directorul studioului şi-a notat: "Nu poate juca, cam chelios. Ştie puţin să danseze". Fred Astaire a păstrat toată viaţa aceasta notiţă deasupra şemineului din faimoasa lui locuinţă din Beverly Hills. Da, nu-i poţi convinge de valoarea ta în artă decât cu multă trudă!
    "De la Lucia Sturdza-Bulandra am învăţat că pentru a face meseria de actor, ai nevoie, în primul rând, de o mare sănătate fizică şi morală. Trebuie, vorba lui Maiorescu, "să-ţi reziste celula". Cât priveşte talentul, ea era de părerea lui Chateaubriand, care susţinea că: "Talentul nu este altceva decât o îndelungată răbdare".
   "Cum ziua de filmare era de opt ore, îşi aducea (n.r. Alexandru Giugaru) de acasă masa de prânz, din care nu lipseau două cepe mari. "Ce faci cu cepele astea, nene Sandu?". "Pe una o mănânc acuma, iar pe cealaltă o păstrez pentru diseară, ca să-mi fac loc în tramvai".
    "Sunt multe probleme care-i neliniştesc pe bieţii actori de pretutindeni. Se ştie, de pildă, că sunt foarte superstiţioşi. Românii nu vor cu nici un chip să le spui "Succes!" în seara premierei, ci "Baftă!". Francezilor trebuie să le spui "Merde!" În Anglia,  ca să îi urezi succes unui actor, trebuie să îi doreşti să-şi rupă un picior: "Break a leg!". Expresia e de pe vremea lui Shakespeare. Se pare că un actor şi-a rupt piciorul şi a jucat, în ciuda fracturii, atât de bine, că a rămas celebru."
   "În 1950, eram la o masă cu el (n.r. Dinu Ianculescu), cu Şerban Cioculescu şi Ion Barbu, la braseria de la Athenee Palace. Uşa se deschide brusc şi un june gazetar de la Scânteia se îndreaptă spre noi, debordând de entuziasm: "Aţi auzit? În curând, în Uniunea Sovietică, pâinea va fi gratis!" "Da, dar cu ce preţ!", i-a răspuns Ianculescu. Calamburul ăsta l-a costat câteva luni de puşcărie."
   "Mă duceam cu regularitate să-l văd pe Ianculescu, ca să mai învăţ câte ceva de la el. La o reprezentaţie cu piesa "Blestematele fantome", sala era arhiplină şi totuşi am rămas să văd spectacolul din picioare. Un actor care juca în piesă şi s-a uitat prin gaura cortinei, îi comunică maestrului: "E şi Beligan în sală. N-a găsit loc şi stă în picioare". "În picioare? În genunchi să stea când joc eu!"
    "La un moment dat, Ionesco (n.r. Eugene Ionesco) s-a retras cu mine într-un colţ al salonului şi mi-a spus: "O prietenie se leagă "a travers le travail". "Rinocerii" au fost prilejul de a ne cunoaşte şi împrieteni. Eşti un Belanger formidabil. Peste Jean-Louis Barrault şi peste Laurence Olivier. Din păcate, nu pot declara asta ziariştilor. Sunt artişti mari, dar susceptibili. Şi eu mai am relaţii de muncă cu ei". Am păstrat acest secret cât timp Ionesco şi cei doi mari actori au fost în viaţă."
   "Sunt mulţi oameni foarte bogaţi în România. Unii dintre ei nu ştiu ce să facă cu banii. Am văzut-o cu ochii mei. Ei bine, mă credeţi sau nu, n-aş da pe toţi banii lor autograful pe care autorul "Rinocerilor" mi l-a scris în româneşte [...]: "Pentru Radu Beligan, cu o mare prietenie şi cu tot aşa de mare recunoştinţă". Şi nu aş da nici autograful [...] lui Salvador Dali, pe care mi l-a dat el la New York, pe un superb album: "Păstrează-l bine", zice Dali. "După moartea mea, îl vei vinde la licitaţie". Ca să fiu sigur că nu o să mi-l fure cineva, l-am trimis fetei mele din Australia să mi-l păstreze."
    "Agamiţă Dandanache mi-a pus cele mai mari probleme. Mi-au trebuit 140 de spectacole până să pot intra bine în acest personaj."
   "În Armenia, la poalele muntelui Ararat se află un cimitir în care datele de pe cruci, dintre naştere şi moarte, însumează trei, cinci, cel mult şapte ani. Turiştii îl întreabă pe ghid dacă este un cimitir de copii. "Nu, este un cimitir de oameni mari şi aici oamenii chiar se bucură de o mare longevitate. Dar la noi există o veche tradiţie: pe cruce sunt adunate numai zilele în care ai fost fericit în viaţă". Cred că dacă aş fi obligat să mă supun acestei tradiţii, aş aduna cei şase ani petrecuţi la Teatrul de Comedie."
    "De ziua mea, cu prilejul împlinirii a 90 de ani, printre multele cadouri primite, s-a aflat şi unul care m-a uluit: am primit în dar o stea. Într-un colet sosit din Statele Unite, se afla documentul care atestă existenţa stelei care acum îmi poartă numele:
   "Domnule Beligan,
   Alături de cel al lui Elton John sau al Sophiei Loren, al Madonnei sau al lui Tom Cruise, numele dumneavoastră a fost dat unei stele prin intermediul Oficiului Internaţional de Înregistrare a Stelelor (International Star Registry). Numele stelei dumneavoastră precum şi coordonatele ei telescopice sunt înregistrate şi păstrate în arhivele Oficiului Internaţional de Înregistrare a Stelelor din Elveţia. Aceste date sunt identice cu cele care figurează pe certificatul oficial al Oficiului Internaţional de Înregistrare a Stelelor pe care îl veţi găsi în acest colet şi care atestă că o stea a fost botezată cu numele dumneavoastră, precizând exact coordonatele ei telescopice. De asemenea, aceste date vor fi transcrise şi în următoarea ediţie a anuarului cosmic "Locul tău în Cosmos" (volumul VIII - Copyright USA).
    Pentru a vă localiza, căutaţi-vă constelaţia pe harta cerului stilizată, situată la începutul livretului inclus aici. Apoi folosiţi harta cea mare, care este o copie mărită a constelaţiei dumneavoastră. Locul precis unde este situată steaua dumneavoastră este încercuit cu roşu. Aşa că, de acum înainte, veţi privi cerul cu alţi ochi. Căci, prin această stea care vă este dedicată, o părticică din dumneavoastră scânteiază pe bolta cerească.
   Felicitări,
   International Start Registry"
   Nu ştiu cât adevăr ştiinţific şi câtă fantezie se află în acest cadou mirobolant, dar nu pot să nu mă gândesc la unul dintre rolurile mele dragi, al profesorului Miroiu, cel care a găsit o stea căreia îi căuta un nume. O coincidenţă care mă aruncă pe o mare plajă de vis, hrana noastră cea de toate zilele".
   "În ultima vreme, foarte multă lume îmi pune această întrebare stereotipă: "Care este secretul longevităţii dumneavoastră?" Când încă mai am răbdarea să le răspund, le spun că după mine, secretul biblic al longevităţii este iubirea. Cred că suntem pe pământ pentru acest lucru unic: să iubim. Repet adesea celor ce vor să mă asculte: iubiţi ce vreţi, dar iubiţi. Nimic nu e mai dezastruos decât infirmitatea inimii."
"Vă mulţumesc pentru toate învăţămintele cu care dulce m-aţi împovărat de-a lungul atâtor ani. Am călătorit frumos împreună. Cum spunea minunatul meu prieten Philippe Noirette, "Dacă viaţa e o călătorie scurtă, trebuie să încercăm să o facem la clasa întâi".

Copyright © 
Daca doriti sa preluati acest articol mentionati sursa, autorul si link.

duminică, august 21, 2011

Cantecul greierilor

"Cine ar fi crezut ca greierii canta ca oamenii ?! Corul angelic pe care il auziti acomaniind sunetul greierilor NU este un sintetizator sau un cor cantand. Sunt chiar greierii ( am incetinit cantecul lor)  si am creat astfel un efect. Aceasta inregistrare este o versiune extinsa digital remixata si masterizata, luata din originalul inregistrat in 1992,numit " Ballad of Twisted Hair" de pe albumul " Medicine Songs" de David Carson si Little Wolf Band......"
Frederic Delarue



Copyright © 
Daca doriti sa preluati acest articol mentionati sursa, autorul si link.

vineri, august 19, 2011

miercuri, iulie 20, 2011

Nu darui in scopul de a primi

  „Renunta la a mai planifica rezultatele pe care le astepti ca urmare a ceea ce daruiesti. Vei primi rezultate pentru ca ai daruit; aceasta este o lege universala. Dar nu depinde de tine felul in care cauza si efectul vor circula. In plus, daca vei astepta ceva in schimb, n-ai oferit in realitate nimic. In schimb, retii darul in constiinta ta, asteptand sa primesti ceva inainte ca tu sa-l eliberezi complet.” 
Inca o data, m-am simtit jenata in timp ce ingerii vedeau in strafundurile sufletului meu. Stiau ca sunt o persoana generoasa. Totusi, trebuia sa recunosc ca daruiam uneori cu dorinta de a primi ceva in schimb. Cu o incredere totala in ingerii mei, am decis sa renunt la toate legaturile atasate de darurile mele pentru ceilalti. Aproape imediat, am inceput sa primesc recompense surprinzatoare, cum ar fi noi propuneri de afaceri si experiente minunate cu prietenii."
Doreen Virtue



Copyright © 
Daca doriti sa preluati acest articol mentionati sursa, autorul si link.

vineri, iulie 08, 2011

Boala vine din pacat

Ura şi gelozia provin din frică. Din frică izvorăsc aproape toate relele omenirii: frica de sine, frica de ceea ce gândesc alţii despre noi, frica de imaginea pe care ceilalţi şi-au făcut-o despre noi etc. A depăşi frica înseamnă a ne umple fiinţa mentală şi spirituală de ceea ce alungă frica, adică iubirea manifestată în lume prin Acela care S-a dăruit răscumpărării noastre. Iubirea, credinţa, înţelegerea acestor legi alungă frica. Mânia este o otravă pentru tot organismul... Resentimentul produce în organism acele secreţii care împiedică buna funcţionare a diverselor sisteme (circulator, digestiv, respirator etc.). Este necesar să ne purificăm corpul şi să oprim secreţia de otrăvuri care dereglează organismul, îmbolnăvindu-l. Fiecare atom este un univers. El acţionează într-un sistem de energie ordonat din corp, dar poate crea energii de ruptură prin toxinele pe care le produce. Acestea trebuie eliminate din corp prin diverse sisteme (respirator, circulator, digestiv etc.). Purificarea spirituală şi fizică amână procesul de îmbătrânire. Menţinerea echilibrului între asimilare şi eliminare poate prelungi viaţa nebănuit de mult.

Rolul glandelor
Edgar Cayce remarca, în mod special, rolul capital al glandelor endocrine în protejarea sănătăţii, aspect neglijat de medicină, care nu acorda importanţă sistemului endocrin în apariţia bolilor. În lecturile sale, Edgar Cayce spunea: "Sistemul glandelor este sursa tuturor activităţilor omeneşti, a tuturor dispoziţiilor, a tuturor stărilor sufleteşti, a tuturor temperamentelor şi a diversităţii firilor şi raselor... Frica, mânia, bucuria, toate aceste energii afective sunt legate de activitatea glandelor endocrine, producând acolo secreţii (hormonale) care se vor răspândi în tot organismul... Ochiul, nasul, creierul însuşi, traheea, bronhiile, plămânul, inima, ficatul, splina, pancreasul nu-şi pot îndeplini rolul decât cu ajutorul sistemului care le permite să se reînnoiască, adică ansamblul funcţiilor glandelor... Plecând de la aceste glande se creează boala sau vindecarea. Fiecare dintre glande corespunde nu numai unei funcţii precise, dar şi unei vibraţii colorate şi sonore, unui element al Pământului, unui semn astrologic sau influenţei unei planete."

Cayce arată ca pituitara (hipofiza), cea mai înaltă glandă a corpului, este legată de lumină şi se dezvoltă în tăcere. Glanda pineală (epifiza) este punctul de plecare pentru construirea embrionului în pântecul mamei. Tiroida intră în acţiune când trebuie să luăm o decizie şi să acţionăm. Timusul corespunde inimii. Suprarenalele sunt centrul nostru emoţional şi acţionează asupra plexului solar. Celulele lui Leydig (Lyden) sunt centrul echilibrului masculin-feminin şi gonadele sunt motorul corpului fizic. Boala se declanşează în corp prin otrăvurile secretate în centrii glandulari, prin atitudinile negative. Vindecarea se produce activând energiile prin centrii corpului (chakra) direct legaţi de glande, un mijloc fundamental pentru această activare fiind meditaţia, rugăciunea.

Tatăl Nostru
Astfel, Cayce, în lecturile sale, a comunicat un lucru incredibil, corespondenţa dintre versetele rugăciunii "Tatăl Nostru" şi principalele glande endocrine. Anumite cuvinte din rugăciune reprezintă mantre (cuvinte-cheie) care declanşează deschiderea unei glande, şi anume: Tatăl Nostru, care eşti în ceruri deschide glanda pituitară, Sfinţească-se numele Tău deschide glanda pineală, Vie împărăţia Ta şi Precum în cer deschid glanda tiroidă, Facă-se voia Ta,(...) şi pe Pământ deschide glanda timus, Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi deschide gonadele (glandele sexuale masculine şi feminine), Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum iertăm şi noi greşiţilor noştri  deschide suprarenalele, Şi nu ne duce pe noi în ispită deschide celulele lui Lyden (sau Leydig, care nu sunt chiar o glandă, ci un ansamblu de celule secretoare de hormoni, localizate sub ombilic şi deasupra gonadelor), Ci ne izbăveşte de cel rău deschide glanda timus, Căci a Ta este împărăţia deschide glanda tiroidă, şi puterea deschide glanda pineală, şi mărirea deschide glanda pituitară, Amin.

Corpul uman are centrii energetici din partea superioară în legătură cu energiile cerului, iar cei din partea inferioară în legătură cu energiile pământului. Partea superioară a corpului uman este legată de viaţa spirituală, iar cea inferioară este legată de viaţa fizică, respectiv cu plăcerile ei legate de materie (mâncare, sex etc.). O funcţionare corectă a corpului este asigurată de deschiderea tuturor centrilor lui, atât a celor superiori, cât şi a celor inferiori. Rugăciunea "Tatăl Nostru" deschide până la jumătatea ei, de sus în jos, centrii energetici, glandele organismului, iar de la jumătate până la "Amin" verifică deschiderea lor de jos în sus. Spusă cu credinţă, această rugăciune face ca un fior interior, ca un curent, să străbată corpul din cap până în picioare. Este dovada că nu există blocaje în circuitele energetice ale corpului. Din punct de vedere religios, explicaţia constă în producerea unui fior creat de Divinitate, care a ascultat ruga credinciosului.

Terapii
Iată că vindecarea, de orice natură ar fi, constă în modificarea vibraţiilor Eului interior, în a pune ţesuturile vii ale corpului în rezonanţă cu Energiile Creatoare, Divine.  Aşadar, rugăciunea transformă mentalul şi fizicul celui care se roagă. Cayce s-a referit în lecturile sale şi la alte metode de tratament folosite în medicina alternativă, pe care doar le amintesc, astăzi fiind foarte mediatizate. Astfel, el a vorbit despre fitoterapie, dietoterapie, tratamentul cu argilă, cu ajutorul apei, clismelor, importanţa exerciţiului fizic, a masajelor, a terapiei osteopate, a postului, cristaloterapiei, cromoterapiei, meloterapiei, aromaterapiei şi chiar a terapiei prin voce.

Sursa: suntsanatos.ro


Copyright © 
Daca doriti sa preluati acest articol mentionati sursa, autorul si link.

marți, iulie 05, 2011

Despre dragoste, cu Parintele Pantelimon, de la Manastirea Oasa




"Fara Dumnezeu, orice iubire moare"

"Iubirea e fundamentul fiintei noastre"

- Drumul spre Oasa e batut de sute de tineri care vin sa se spovedeasca.
Simtiti, oare, prin destainuirile lor, ca ceva s-a schimbat in felul in care se raporteaza la dragoste?

- As spune ca noi, monahii, cunoastem mult mai bine lumea decat se cunoaste ea insasi, pentru ca noi n-o vedem din exterior, ci din interior. In sensul acesta, parerea mea este ca tinerii de azi au mare potential sufletesc, dar le lipsesc punctele cardinale. Cel mai adesea ei nu stiu cu adevarat ce e iubirea. O confunda cu indragostirea. Si nici nu stiu sa o traiasca. Vad filme si traiesc dupa clisee. Viseaza toti o iubire mare, ca-n filme. O iubire data de-a gata, cu un partener fara cusur, care sa-i inteleaga orice ar fi. Si nu pricep de ce lor nu li se intampla la fel. Dar iubirile astea din carti si filme sunt utopice, nu se verifica real. Ceea ce se simte insa la toti cei care vin sa se spovedeasca este o cautare neobosita, nevoia de a trai o iubire profunda, perfecta. Foamea asta de iubire exista in toti.

- De ce avem atata nevoie sa ne implinim intr-o dragoste mare?

- Cautand iubirea, il cauti, de fapt, pe Dumnezeu. Chiar fara sa-ti dai seama. Chiar daca nu esti un bun crestin, simti cumva, straniu, de fiecare data cand iubesti si esti iubit, ca acolo, in iubire, e adevarul. Cauti iubirea toata viata, ai nevoie de ea chiar si atunci cand te prefaci ca nu mai ai, o traiesti gresit, o traiesti stramb, dar o iei de la capat. Gravitezi in jurul ei, te straduiesti mereu sa o intelegi, pentru ca simti ca acolo e implinirea si fericirea. Noi, oamenii, nu putem sa nu iubim, sa nu vrem sa fim iubiti. Pentru ca asta e fundamentul fiintei noastre. Dumnezeu este iubire si tot ceea ce este in lumea asta tanjeste dupa iubire. Dumnezeu a creat totul dupa chipul si dupa asemanarea Lui, dupa tiparul Lui, al relatiei treimii. Dumnezeu e o relatie, Dumnezeu nu e singur. Noi am fost creati ca oameni sa participam la bucuria relatiei din Dumnezeu si cu Dumnezeu. Sa traim iubirea. Sa fim impreuna. De aceea se spune ca raiul e comuniunea cu toti, iar iadul e neputinta de a mai iubi.

- Desi il avem pe Dumnezeu, simtim totusi ca fara celalalt nu suntem completi. E nevoie de un altul, ca sa fim fericiti?

- Dumnezeu i-a facut pe oameni incompleti, tocmai ca sa aiba nevoie unul de altul. Daca ne-ar fi facut perfecti, ne-am fi fost suficienti singuri. Sigur, exista oameni care daruiesc mai mult, oameni care dau mai putin, dar nu trebuie sa ne oprim la relatia cu un singur om, trebuie sa invatam sa iubim pe toata lumea, sa castigam un rod din relatia cu fiecare, nu doar din aceea cu partenerul de viata. Orice om e un dar potential pentru noi, cu care ne putem imbogati.

- Visam, aproape toti, la o iubire mare, care sa ne tina toata viata. Si totusi, realitatea ne arata ca iubirile mor, si ele, mai des decat am vrea sa credem. De ce se stinge dragostea?

- Moare pentru ca nu exista si Dumnezeu in ecuatie. Si atunci noi nu avem de unde sa ne alimentam, sa ne regeneram iubirea. Fara Dumnezeu, nu exista principiul generator de iubire. Omul singur e o fiinta limitata. Harul e cel care il face infinit de adanc. Harul e de la Dumnezeu. Sfantul Ioan Gura de Aur spunea ca orice realitate netransfigurata degenereaza. Se consuma. Fara har, omul e in stare cazuta. La fel si cu iubirea. Ea se stinge daca nu exista raspuns. Daca o intorci catre Dumnezeu si catre oameni, ea primeste raspuns din infinitatea Lui Dumnezeu. Daca o intorci catre tine, catre trup, catre materie, ea se cheltuie, se epuizeaza, pentru ca lucrurile astea sunt limitate. De asta e nevoie de cununie. Cununia e unirea a doi cu un al treilea, cu Dumnezeu, care e infinit.

- Din pacate, simplul fapt ca te cununi in biserica nu garanteaza mereu fericirea...

- Trebuie sa invatam sa-L vedem in celalalt pe Dumnezeu. Nu trebuie sa ne raportam la un om ca la un lucru finit. Orice persoana e un izvor infinit, dar care nu e descatusat. Prin iubire si cu ajutorul lui Dumnezeu, putem rupe zagazurile, astfel ca celalalt sa-si dea drumul fiintial, sa scoata din el tot potentialul lui moral, spiritual si de iubire. Pentru ca fiecare om e cu mult mai mult decat se vede. Si vine iubirea si activeaza in celalalt ceva ce habar nu avea ca zace in el. Ai nevoie de un celalalt care sa iti dea masura. In relatie de doi, omul evolueaza continuu. Si nu mai are cum sa se sature de celalalt, sa se plictiseasca, sa ajunga la rutina. Pentru ca fiecare il face pe celalalt sa evolueze. Fiecare se desface ca un boboc, apoi ca o floare, si aceasta inflorire a lui este infinita. Multi oameni par incapabili de sentimente profunde. Asta, pentru ca nu au fost iubiti, la randul lor, ca sa inceapa sa infloreasca. Dar toate astea nu sunt posibile fara Dumnezeu. Si fara efortul fiecaruia de a activa in celalalt taina Lui, harul dumnezeiesc. Trebuie sa iubesti cu Dumnezeu din tine, pe Dumnezeu din celalalt.

- Cum ar trebui sa iubim, parinte? Unde gresim, de tot ajungem sa o luam de la capat?

- Nu stim sa ne daruim. Nu avem exercitiul daruirii de sine. Societatea actuala ii educa pe oameni in directia propriilor dorinte, ii invata sa se iubeasca intai de toate pe ei, sa-si urmareasca propria implinire. Si dragostea devine, astfel, un fel de accesoriu, care le serveste fericirii proprii. Am o cariera, am o casa, am si o iubita! Dar nu iubim cu adevarat decat atunci cand facem acest exercitiu al iesirii din sine si cand incepem sa ne exersam in daruire, sa ne antrenam puterea de iubire. Sa iubesti inseamna sa gravitezi in jurul implinirii celuilalt. Sa te gandesti cum poti tu sa-l ajuti pe celalalt, cum poti sa-i vii in intampinare, cum sa-l odihnesti, cum sa-l scutesti de un efort, cum sa-i faci o bucurie, cum sa-i gatesti o mancare buna, cand e obosit. Trebuie sa inveti sa traiesti prin celalalt si pentru celalalt. Iubirea inseamna foarte multe gesturi. Intentiile, gandurile in sine nu au nici o valoare in absenta lor. E plina lumea de ele. Facand gesturi te si verifici pe tine, daca poti cu adevarat sa iubesti. Am citit de curand intr-o carte cum un detinut politic taran, inchis la batranete, primea de la babuta lui scrisori, in care ea punea si cate o floare presata. Asta inseamna iubirea. Si chiar mai mult. Sa daruiesti atunci cand esti epuizat, cand nu mai ai nici o forta. Nu exista scuza sa nu daruiesti. Daca dai din prisos, cand ti-e bine si-ti vine usor, nu are valoare. Atunci cand nu mai poti si vrei totusi sa faci ceva pentru celalalt, izbucnesc in tine resurse de energie de care habar nu aveai. Primesti forta de la Dumnezeu si ajungi sa faci mai mult decat credeai ca esti capabil. Sa te daruiesti atunci cand nu mai poti te leaga cu adevarat de celalalt si-l face si pe celalalt sa se deschida, sa daruiasca la randul lui. In iubire, trebuie sa daruim ce nu avem, cand nu mai avem. Si atunci, ca in Evanghelie, nimicul se transforma, si painea si pestii ajung tuturor.

- Pana unde te poti darui pe tine, fara ca asta sa te anuleze cu totul? Uneori, poate e mai bine sa te opresti, daca celalalt nu-ti raspunde la fel...

- Daruirea de sine e un gest voluntar, nu este o dependenta fata de celalalt, nu e sclavie. Nu ti se cere s-o faci. Prin daruire nu ma anulez, ci ma regasesc pe mine si ma imbogatesc cu felul celuilalt de a fi. Prin posedare, ma anulez. Unora le convine sa se lase stapaniti de altii. E cazul multor femei de azi, care ajung sa se inrobeasca. Le bat barbatii, sunt chinuite, dar le e frica sa-si asume un drum, de dragul sigurantei. Au parte de o suferinta absurda, care nici macar nu e mantuitoare. E o forma de lene. Refuza responsabilitatea propriilor decizii si atunci prefera doar sa execute. Dar asa nu vor evolua niciodata.

"Cand Dumnezeu iti trimite dragostea, nu inseamna ca-ti da
de-a gata si o mare iubire"


- Nu toata lumea are parte in viata aceasta de iubiri extraordinare. E vina noastra? Tine de noi sa traim o mare iubire sau ea e un dar de la Dumnezeu?

- Dumnezeu are un drum clar pentru fiecare. Nu exista coincidente. Faptul de a intalni o anumita persoana tine de voia Domnului. Dar felul in care reactionam noi la intalnirea respectiva tine de noi. Fiecare persoana care ne iese in cale e un dar de la Dumnezeu si noi trebuie sa ne intrebam, de fiecare data, de ce a randuit Dumnezeu sa intalnesc omul ala. Ce pot eu sa fac din relatia asta? Ce trebuie eu sa inteleg? Ce folos pot sa trag? Apoi, sa nu confundam indragostirea cu iubirea. Daca Dumnezeu iti trimite dragostea, nu inseamna ca-ti da de-a gata si o mare iubire. Dragostea e doar o arvuna de la Dumnezeu. Daca o cheltui fara stiinta, nu mai ajungi niciodata la iubirea adevarata. Poate la inceput nu pare mare, dar iubirea, daca se lucreaza, creste tot mai mult. Iubirea nu e emotie, e o putere. Dumnezeu nu e trup si totusi se defineste pe sine ca iubire. Deci, iubirea nu e trup! Sigur, si componenta asta trupeasca intra in iubire, dar nu se reduce totul la ea. Iubirea e o mare putere a omului, primita de sus, o putere care trebuie eliberata si lucrata de fiecare in parte. Spun eliberata, pentru ca cel mai adesea ne iubim pe noi insine, si atunci iubirea este inchisa in noi, se invarte in cerc. Este o iubire egoista, intoarsa catre sine, in loc sa fie libera si sa nu ceara nimic in schimb.

- Iubirea adevarata e intotdeauna libera?

- Da, iubirea adevarata afirma libertatea celuilalt. Nu incearca sa-l stapaneasca. Aici se greseste cel mai mult in relatii, cand unul incearca sa-l transforme pe celalalt, sa-l ajusteze dupa gustul propriu. Cand iubesti, trebuie sa iesi din tine in sensul de a incerca sa-l traiesti pe celalalt, sa-l intelegi pe celalalt, sa vezi lumea prin ochii lui. Daca ii calci libertatea, apare instinctul de aparare. Si se va inchide in el. Se va feri de tine, se va simti agresat. Intr-o relatie trebuie sa existe un balans intre apropiere si distanta. Trebuie sa-i pastrezi celuilalt taina, sa n-o spulberi. Sa nu incerci sa cotrobai in toate cotloanele sufletului lui, sa nu intri cu excavatorul peste flori. Tupeul, indrazneala distrug misterul celuilalt. Exercitiul acesta al iesirii din noi insine uneori e dureros, inseamna sa parasesti o pozitie sigura, sa iesi din confortul felului tau de a fi, adoptand felul celuilalt de a fi. Dar numai asa te poti largi, te poti imbogati si poti transforma iubirea in cale de cunoastere. Daca ramai in tine insuti, esti foarte sarac. Ba, mai mult, te trezesti ca toti iti intorc spatele. Te trezesti singur.

- Ar trebui atunci sa cultivam toleranta in dragoste?

- Ar trebui sa facem exercitiul alteritatii, nu al tolerantei. Toleranta e un fel de ingaduinta fata de ceva ce tie nu-ti convine, presupui ca celalalt are niste defecte pe care tu, din marinimie, le treci cu vederea. Adica toleranta presupune mandria. Or, intr-o relatie de iubire tu nu ai dreptul sa consideri felul tau de a fi mai bun ca al celuilalt, n-ai voie sa ceri celuilalt sa se schimbe, trebuie sa-ti ceri tie sa-l suporti pe celalalt. In iubire, nu trebuie sa te preocupe binele tau, ci trebuie sa te pui pe tine in slujba celuilalt, preocuparea ta sa fie devenirea lui. Scopul lui nu e sa te infrumuseteze pe tine, sa te faca sa te simti mai frumos si mai bun. Iubirea traita drept schimba oricum lucrurile in bine. Faptul ca ma daruiesc total, ca ma arat jertfitor il face si pe celalalt sa se corecteze, sa se simta, il schimba in bine. Parintele Teofil Paraian spunea ca dragostea niciodata nu calculeaza si dragostea totdeauna calculeaza. Cum vine asta? Pai, niciodata nu calculeaza ce daruieste, ca sa-i atraga atentia celuilalt uite, cate am facut pentru tine, acum da-mi si tu la fel. Si in acelasi timp calculeaza mereu cat primeste, ca sa poata da mai mult. Asta e iubirea adevarata.


- Cateodata, oricate ai face pentru celalalt, el ramane indiferent si nu-ti intoarce nici o farama de dragoste. Cum stii care e omul pentru care merita sa dai tot?

- In ordinea fireasca, important e sa nu te implici intr-o relatie pana nu esti sigur de ea. Potentialul de afectiune, de iubire, trebuie pastrat pana gasesti o persoana cu care te potrivesti cu adevarat, cu care sa ai in primul rand o potrivire sufleteasca, nu trupeasca. Apoi, un om de calitate, daca a intalnit un alt om de calitate si se jertfeste pana la capat, reuseste sa-l invinga pe celalalt prin iubire, chiar daca celalalt iubeste mai putin. Iubirea unuia, cu statornicie, poate sa salveze iubirea celuilalt. Am cunoscut multe recuperari miraculoase de relatii care erau in pragul esecului si au ajuns chiar mai puternice si mai profunde ca inainte. Oamenii trebuie sa invete sa aprecieze crizele. Intrebarea mai are insa si o capcana. Daca te opresti la om, risti sa pierzi tot. Daca il ai in minte mereu si pe Dumnezeu, gasesti in jur suficiente persoane care sa merite sa dai tot, fara sa-ti mai fie teama ca ai putea pierde. Nici un om nu merita in sine sa-i dai tot. Pentru ca omul ala nu e ultima realitate, dar Dumnezeul din el, da. In definitiv, prin om ne daruim, de fapt, lui Dumnezeu.

"Daca nu se ajunge la cununie, inseamna ca Dumnezeu e scos afara din ecuatie"

- Si atunci care e rostul casniciei?

-Relatia, casnicia sunt doar un cadru in care noi ne manifestam, ne desavarsim. Ne exersam iubirea, aceasta capacitate de a iesi din noi insine, de a deveni transparenti, ca Dumnezeu sa se poata manifesta deplin in noi, iar noi sa ajungem la acea patrundere reciproca intre oameni, sa putem iubi tot mai mult. Numai daca ne exersam deschiderea, devenim niste vase largi care pot primi mult mai mult decat pe celalalt. Si atunci pot iubi, prin intermediul lui, pe toti oamenii, intreaga natura si toate animalele, pot cuprinde in inima mea toata creatia lui Dumnezeu. Exersand comuniunea in doi ne pregatim pentru comuniunea cu toti, care va fi in Imparatia Cerurilor.

- Exista suflete pereche? Oameni alaturi de care totul devine mult mai usor?

- Exista, dar mai multe. Nu exista un singur om cu care sa-ti fie scris sa fii impreuna. Exista insa mai multe persoane in lumea asta cu care relationezi foarte bine. Faptul ca ai intalnit una si, din nestiinta, iubirea s-a cheltuit, nu inseamna ca vei ramane toata viata singur. Asa cum faptul ca ai intalnit un suflet pereche nu garanteaza ca iubirea va dura, daca nu lucrezi virtutile ei. Fara potrivire, nu e posibila dragostea. Dar potrivirea e doar o scanteie. Ea nu garanteaza vesnicia sentimentului. Nu meriti ceva pentru care n-ai muncit! (rade). Din contra, se intampla des ca tocmai aceste iubiri sa se cheltuie mai repede, pentru ca totul e perfect si nimeni nu depune nici un efort. Se ajunge la un fel de suficienta, pentru ca celalalt corespunde perfect nevoilor mele si eu nevoilor lui, si atunci fiecare se iubeste pe sine, prin intermediul celuilalt.

- Asa se nasc gelozia si posesivitatea?

- Gelozia e iubirea de sine prin celalalt. Daca esti gelos, nu-l iubesti pe celalalt cu adevarat, ci consideri ca celalalt e dreptul tau si cineva atenteaza la el. Ti-e frica sa nu vina cineva sa ti-l fure. Dar nici un om nu are dreptul sa il confiste pe celalalt. Iubirile astea contorsionate, cu gelozii si suferinte care-ti fura ochii si-ti intuneca mintea, sunt iubiri demonice. Ele sunt fascinante in felul lor, sunt foarte simtuale, au un erotism exacerbat, dar produc enorm de multa suferinta, te desfiinteaza ca persoana. Tu crezi ca te-ai jertfit suferind, dar de fapt ai fost posedat. Iubirea adevarata, dumnezeiasca, afirma, nu distruge. E ca un cer senin. N-are tulburare si n-are ceata.

- Astazi, tot mai multi oameni aleg o forma libera de iubire. Nu se mai casatoresc, ba uneori nici nu mai locuiesc impreuna, dar cu toate acestea, se iubesc si traiesc in armonie. E gresit ca procedeaza asa?

- Iubirea care nu implica responsabilitate si sacrificiu nu e iubire adevarata. E iubire conjuncturala, care nu ajunge la maturitate. De fapt, in cazul lor nici nu se ajunge cu adevarat la iubire, ei raman in faza de indragostire. Daca nu se ajunge la cununie, inseamna ca Dumnezeu e scos afara din ecuatie. Si fara harul dumnezeiesc, omul e finit si dragostea lui tine doar o vreme. Cei care aleg calea aceasta vor o iubire in care sa nu aiba nimic de pierdut, ci doar de castigat. Vor sa ia ceva ce se obtine usor si sa se pastreze mereu liberi, in cazul ca apare ceva mai ofertant.

- Cand traiesti o iubire nefericita, te gandesti adesea ca ar putea exista cineva care sa te iubeasca mai mult, sa te inteleaga mai bine...

- Modul asta de a vedea lucrurile e o consecinta a gandirii tehniciste. Un produs se uzeaza moral, in momentul in care apare o versiune imbunatatita a lui. (rade) Adica iese din uz. Or, oamenii nu ies din uz, ei devin continuu. Trebuie sa aprofundam, sa sapam in relatia respectiva, pentru a ajunge la noi si noi adancimi, chiar daca apar oportunitati de relatii mai bune, chiar daca cunoastem persoane care ni se par mai potrivite. N-avem voie sa schimbam persoana. N-avem voie sa incepem mii de drumuri, pentru ca nu mai ajungem niciodata la capat. Nu poti sa te remodelezi la infinit dupa alte tipare de femei sau barbati, pentru ca te tocesti ca piesa, ajungi sa nu mai ai nici un profil. Tu crezi ca ai capatat experienta, ca ti-ai imbogatit modul de a fi, avand foarte multe iubiri, dar de fapt te-ai pierdut pe tine, nu mai stii cine esti cu adevarat. In iubire, ca si in profesie, e foarte important sa fii statornic. Nu te poti face trei ani medic, apoi inca trei actor si dupa alti trei sa te pregatesti sa devii fotbalist. Trebuie sa mergi mai departe. Pentru ca impasul la care ajungi intr-o relatie e al tau, in primul rand, nu al celuilalt. Dumnezeu ti l-a randuit tie, ca sa te depasesti, ca sa evoluezi. Schimband persoana, fugi de tine, fugi de devenire. Iar obstacolul va reveni, sub alta forma, oricine ar fi langa tine.



"Nimic nu se poate fara sacrificiu, fara principiul crucii"

- De ce e atat de importanta fidelitatea? Cunosc persoane care spun ca-si iubesc partenerii, desi ii mai insala din cand in cand, si ca asta nu are nici o importanta, atata timp cat nu sunt sentimente la mijloc.

- Se mint singuri. Infidelitatea e o forma de consum. E foarte urat sa-i consumi pe ceilalti, pentru nevoile tale erotice. Dar, de fapt, te consumi pe tine. Stagnezi. Fara fidelitate, nu poti ajunge la nivele mai profunde. Numai asa poti evolua. Or, daca iti permiti alternative, inseamna ca nu esti dispus sa infrunti blocajul, ca vrei sa il ocolesti. Daca iti refuzi alternativa, atunci nu mai eziti, depasesti criza si vezi si ce potential zace in tine si in celalalt. Si esti mai castigat si mai bogat ca inainte. Ajungi la alt nivel al iubirii, e o iubire rafinata si foarte profunda, care nu mai sta doar in indragostirea trupeasca. Efortul putin inseamna devenire putina, inseamna sa fugi de implinirea de sine. Vedeti, nimic nu se poate fara sacrificiu, fara principiul crucii. Sacrificiul pe cruce e fereastra spre Inviere. Sfantul Maxim Marturisitorul spunea ca in creatie toate se cer dupa cruce. Asa se manifesta iubirea lui Dumnezeu fata de noi. Pentru ca asta e conditia noastra cazuta, consecinta caderii in pacat. Nu ni se da nimic, daca nu jertfim ceva. Si iubirea e o jertfa. Jertfesti sinele tau, ca sa-ti apropii sinele celuilalt. E o renuntare la tine. Sacrificiul da profunzime oricarei relatii. E cel care fixeaza iubirea. Sa te indragostesti e usor, dar sa iubesti e foarte greu. Fugi de cruce: fugi de inviere, fugi de bucurie, fugi de iubirea adevarata! Nu se poate fara. Fara cruce, e calea usoara, comoda. Nestiind sa suferim cu bucurie, sa umplem suferinta de rost, fugim, de fapt, de viata. Si tot ce primim e de mana a doua. Toate bucuriile si iubirile sunt diluate. Tot ce traim e searbad.

- De ce suferintele din dragoste sunt unele dintre cele mai dureroase?

- Pentru ca omul, iubind, se deschide si devine profund. Si atunci incaseaza loviturile direct in profunzimea fiintei. Daca iubirea a fost cu Dumnezeu si celalalt pleaca totusi, Dumnezeu nu ramane dator. Vine El si umple golul, pentru ca tu nu l-ai iubit doar pe cel care a plecat, ci si pe Dumnezeu din el. Poti fi destramat cu adevarat dupa o despartire, doar daca nu-L ai pe Dumnezeu. Daca ai iubit stramb, daca ai fost posedat de celalalt.

- Uneori, dupa o mare iubire, nu mai avem curaj sa mergem mai departe, sa ne mai deschidem sufletul inca o data. Cum putem vindeca ranile lasate de o suferinta din dragoste?

- Parintele Teofil Paraian spunea ca suferinta e o mare taina. Degeaba ti-o explici teoretic, inima continua sa doara. Si orice sfat din afara ramane tot in afara. Numai Dumnezeu poate vindeca astfel de rani, daca considera. Dar unele dintre ele nici nu trebuie sa se vindece. Se intampla uneori ca inima ta sa poata purta infinit de multe rani deschise. Capacitatea de suferinta a omului e foarte mare. Dar nici nu trebuie sa devenim atat de obsedati sa se inchida rana, sa uitam tot. Un esec in dragoste nu trebuie sa ne infirmizeze afectiv. Poti sa duci o alta relatie si cu o rana in inima. Si cu mai multe rani in inima. Dumnezeu iti da oricum puterea de a iubi din nou. Trebuie sa mergi inainte, sa ai curajul sa te deschizi din nou, sa incasezi din nou. N-ai voie sa te opresti.

"Fericirea se munceste in fiecare zi"

- Unora parca le sunt date numai suferinte, toata viata...

- Trebuie sa intelegi ca e ca un joc intre tine si Dumnezeu. In suferinta se ascunde, de fapt, dragostea lui Dumnezeu fata de tine. Si atunci incepi sa gasesti un rost fiecarei suferinte. Fara Dumnezeu, totul sfarseste intr-un mare absurd. Si cea mai mica suferinta te doboara. Nu mai intelegi nimic si ajungi sa-ti pui capat zilelor. Cu Dumnezeu, cea mai mare suferinta e umpluta de sens si e mereu urmata de bucurie. Trebuie sa nu uiti niciodata ca Dumnezeu te iubeste si te pune la incercare. Te incearca, pentru ca vrea sa-ti dea ceva. Dar cu un pret! Trebuie sa meriti darul, sa te ridici spiritual la nivelul la care il poti primi. Nivelul urmator al jocului. Oricum, darul e intotdeauna cu mult mai mare decat suferinta pe care o treci ca sa ajungi la el. Dumnezeu nu ne poate darui liber, ca atunci ne-ar asfixia cu iubirea lui, ne-ar distruge fiinta, nu ne-ar mai lasa sa inflorim liber.
Dumnezeu, cand ne iubeste, ne pune la incercare, ca pe argint in topitoare. Pentru ca vrea sa scoata din noi esenta cea mai pura.

- Ce ar trebui sa facem ca sa fim fericiti?

- Trebuie sa pornim in cautarea adevarului iubirii, cu toate fortele noastre. Sa nu ne angajam steril, de suprafata, ci sa ne daruim total, tuturor oamenilor si, prin ei, lui Dumnezeu. Si sa o facem pe viata. Fericirea adevarata exista. Si exista aici, pe pamant. Ea nu e decat o cale pe care inaintam. Doar in masura in care stim sa daruim, o sa si primim. Pentru ca Dumnezeu ne chinuie uneori, dar ne si rasplateste cu asupra de masura. Se joaca cu noi, ne face sa vrem mai mult, sa ne dorim mai mult, sa devenim mai mult. Fericirea nu e un dat, o pleasca, o incremenire care pica pe tine. O fericire statica ne-ar strivi sub o plictiseala cumplita. Fericirea se munceste, se castiga in fiecare zi. E un urcus continuu, o dinamica ce se adapteaza permanent nevoilor noastre.
Fericirea e devenire.


Dia Radu 


Copyright © 
Daca doriti sa preluati acest articol mentionati sursa, autorul si link.