Sa fim noi schimbarea pe care vrem sa o vedem in lume!

duminică, noiembrie 28, 2010

Creation Calls—are you listening?

Ati observat ca cele mai frumoase locuri ale pamantului sunt cele in care omul nu are prea mult acces? Si acea frumusete salbatica si puritate impresioneaza si incarca cu energie pura sufletul omului. Sunt locuri in care omul pare sa se gaseasca mai aproape de Dumnezeul sau. De ce? Probabil pentru ca interventia omului nu este intotdeauna (sau mai bine zis, de obicei) de bun augur...
Imaginati-va cum ar fi lumea daca fiecare om ar accepta sintagma "Dumnezeu este omniprezent"!
Dumnezeu este ommiprezent... Marea majoritate a credinciosilor accepta aceasta afirmatie ca fiind corecta, dar prea putini sunt cei care o si inteleg cu adevarat.
Caci cel care intelege, cum ar putea sa se comporte altfel decat corect si sa traiasca conform Vointei lui Dumnezeu?
Pentru unii este suficient sa se comporte corect doar in locasul bisericii sau atunci cand se stiu a fi observati de persoane pe care le respecta. Cum ar putea sa se comporte urat acea persoana care accepta ca Dumnezeu este omniprezent? Nu este ca si cum ochiul lui Dumnezeu ar fi indreptat inspre el, supraveghindu-i fiece miscare?
Si atunci, ce ziceti, cum ar fi lumea daca fiecare om ar accepta ca adevarata sintagma "Dumnezeu este omniprezent"?
Doina Olariu




Copyright © Toate drepturile rezervate.

duminică, noiembrie 21, 2010

Muzica pentru o zi minunata!





Copyright © Toate drepturile rezervate.

Wayne Dyer - Perceptia asupra lucrurilor

Invatam aici pe pamant ca viata e o lupta si ne comportam ca atare. Si nu avem parte decat de o lupta... Wayne Dyer in filmul de mai jos ne arata ca de fapt, viata poate fi bucurie si pace. Dar pentru asta trebuie sa porti tu in interiorul tau aceasta pace si bucurie. "Cand schimbi modul in care privesti lucrurile, lucrurile pe care le privesti se schimba." Caci, contrar credintei ca atragi ceea ce ceri,  tu de fapt atragi ceea ce esti - o mare diferenta!
Ai probleme in interiorul tau si cauti solutii in exteriorul tau. E ca si cum ti-ai fi pierdut cheile in casa si le-ai cauta pe afara, caci acolo e mai multa lumina - nu are prea mult sens, nu-i asa?

Fiecare dintre noi are o muzica de cantat - ne spune tot Wayne Dyer - nu muri cu muzica ta inca in tine!



Copyright © Toate drepturile rezervate.

joi, noiembrie 18, 2010

Soarele - altfel de cum il stim...


Cine nu a observat macar o data ca in timpul anotimpurilor de trecere (primavara si toamna) cand Soarele se ascunde in spatele unui nor temperatura adesea scade imediat, acest lucru poate fi cu usurinta perceput. Dar cand norul este impins de vant si dispare, se simte imediat o caldura placuta.
Daca Soarele este fierbinte in masa lui, o asemenea variatie brusca de temperatura nu ar trebui sa apara repede, ci din contra, temperatura si senzatia de caldura ar trebui sa ramana mai mult timp.
Prin analogie cu focul, care este rosu, oranj sau galben, se poate crede ca si Soarele tocmai pentru ca incalzeste ar fi cald pentru ca asa pare ca ar fi – sunt 2 lucruri total diferite. Tot asa cum o lunga perioada de timp s-a crezut ca Soarele se invarte in jurul Pamantului pentru ca asa parea sa fie.
Sunt si pe Pamant surse reci de lumina: neonul, licuriciul.
Este total gresit a se afirm ca Soarele este un bulgare de foc. Soarele este o planeta rece, foarte bogata in mine de uraniu, radiu, cobalt etc. Si cum aceasta planeta este uriasa (de milioane de ori mai mare decat Pamantul), este clar ca radiatia minelor este foarte puternica: suma totala a acestora produce radiatii extrem de puternice si toate aceste radiatii, toata aceasta energie atomica atingand atmosfera terestra este aici descompusa in lumina, caldura, culoare si sunet.
Daca pe Pamant nu ar exista atmosferam planeta noastra ar fi o lume in intuneric. Dar masa densa a Pamantului opune rezistenta radiatiilor solare si tocmai aceasta rezistenta produce caldura, lumina etc.

Acolo, in spatiu, unde nu exista atmosfera domneste intunericul si frigul.
Oamenii de stiinta au explorat partea superioara a atmosferei terestre si au remarcat ca la 60 mile departare de Pamant este nevoie de lumina artificiala si la 90 mile este intuneric complet. Cu cat ne departam de Pamant, cu atat este mai frig si mai intuneric, asa ca este usor de inteles ca lumina si caldura nu vin de la Soare, ci doar liniile de forta vin de la acest mare Corp ceresc.


Copyright © Toate drepturile rezervate.

miercuri, noiembrie 17, 2010

Andre Rieu - Hava Nagila

Nu-i asa ca, chiar si suparat daca ai fi, aceasta piesa iti aduce zambetul pe buze si lumina in suflet?


Copyright © Toate drepturile rezervate.

duminică, noiembrie 14, 2010

Un corp ceresc misterios se află lângă Pământ!

NASA va tine luni, 15 noiembrie 2010 o conferinta de presa televizata in care va anunta omenirea despre existenta unui misterios corp ceresc in imediata vecinatate a Pamantului, dupa cum se anunta pe siteul oficial, dar si pe alte portaluri online.

Stirea ne-a fost semnalata de colaboratorul nostru Cristian Negureanu, specialist in misterele lumii actulale si care inclina sa creada ca este vorba despre vestita, dar si misterioasa planeta Nibiru, sau Planeta Zeilor (X, Nemesis, Xena etc., cum a fost ea numita in folclorul atator popoare), a carei existenta si intrare in Sistemul Solar nu mai poate fi tinuta sub tacere, mai ales ca influenta ei deja schimba clima, produce cutremure sau eruptii vulcanice. Nibiru ar trebui sa treaca pe langa Pamant in 21 decembrie 2012, data prevazuta in Calendarul Maya, ar urma sa schimbe polii Pamantului, sa ii opreasca pentru trei zile miscarea de rotatie, fapt care s-a mai petrecut in istoria Terrei, Nibiru formandu-se dupa un impact cu o alta planeta, in urma coliziunii formandu-se centura de asteroizi. Pe aceasta Planeta a Zeilor si-ar avea sediul temutii anunaki, care au influentat atat de mult trecutul omenirii. Oare va anunta NASA luni despre existenta si problemele pe care le face Nibiru?
Pe de alta parte, cei de la National Geographic cred ca in fine se va da un raspuns celor semnalate de reporterii trustului inca de acum doi ani. Atunci, ei primisera informatia ca un misterios obiect bombardeaza Pamantul invecinatatea Antarticii, mai rau, ca in urma acestor radiatii o mare parte din calota de gheata ar risca sa se topeasca. Articolul cu pricina a starnit numeroase reactii. La vreme aceea se presupunea ca este vorba despre materia intunecata (dark mater), invizibila, dar care s-a dovedit ca ocupa un spatiu vast in univers, facand galaxiile sa-si continue miscarea, iar cosmosul sa expansioneze. NASA nu a dat atunci nicio informatie. Acum, cei de la National Geographic revin si spun ca ar putea sa fie vorba despre un asteroid, cel la care a facut referire si Agentia noastra in urma cu cateva zile, sau chiar ca ar puta fi adevarata "povestea cu Nibiru - Planet X".
Alti jurnalisti, mai putin specialisti in spatiul cosmic au speculat ca ar putea fi vorba despre o veste noua in ceea ce priveste asteroidul Apophis, despre care se presupune ca ar putea lovi Terra in 2036. Cand se va reintoarce pe orbita. Dar daca el ar puta lovi Pamantul acum, de la prima trecere?, se intreaba cei de la Daily Mail.
In fine, s-ar putea referi la o alta stire care a fost pe agentii in saptamana ce a trecut si pe seama careia s-au facut tot soiul de speculatii. Anume ca la Large Hardon Collider, cel mai mare accelerator de particule din lume s-a facut un experiment in urma caruia s-a creat un mini big-bang, ceea ce, la randul lui ar putea da nastere unei "gauri negre pe invers", un soi de "gaura de vierme", ceea ce ar fi facut ca in vecinatatea Terrei sa apara o masa de energie neidentificata, aflata la polul opus. Oricare va fi teroria, vom afla raspunsul luni, in conferinta de presa televizata a NASA. (R.T.)

Articol preluat de pe Agentia Investigatii Media

marți, noiembrie 09, 2010

Vigilenta spirituala

Un an pământesc se apropie din nou de final, un an care este egal cu o rotaţie a Pământului în jurul Soarelui, dar care în comparaţie cu rotaţia uriaşă a componentelor cosmice reprezintă doar un minut sau o secundă a ceasului lumesc.

Şi totuşi şi acest an este unul dintre cei mai importanţi ani ai sfârşitului de secol 20, pe care i-a trăit vreodată omenirea. A fost un an, care a adus fiecăruia care a participat cu o privire şi un suflet deschis la întâmplările din propria viaţă şi din mediul înconjurător, numai experienţe bogate şi cunoaştere.

La sfârşitul unui an şi la începutul noului an ne frământă gânduri de toate felurile. Nu în ultimul rând este şi grija, cea care ne umple gândurile şi trezeşte în noi nelinişte, anxietate, îngrijorare legate de problemele pământeşti.

Totuşi această grijă ar trebui să fie mică raportată la grija pentru evoluţia spirituală şi dorinţa de a urma de bună voie poruncile şi legile lui Dumnezeu.

Doar acest scop poate fi pus la baza grijii adevărate, care este foarte diferită de noţiunea acelor griji, care se referă doar la bani, bunuri şi prosperitate materială, griji care presează în ziua de azi omenirea şi o chinuie adesea până la disperare.

Şi totuşi, omul este capabil să nimicească cu o lovitură mormanul grijilor pământeşti, dacă măcar o dată pentru câteva secunde grija faţă de dezvoltarea sa spirituală i-ar oferi acea vigilenţă care găseşte imediat o cale de ieşire din disperarea surdă spre înălţimea unei existenţe demne pentru om, fără griji chinuitoare pentru necesităţile zilnice, fără apăsarea, pe care o exercită legătura de materie asupra spiritului omului.

Doar cine se îngrijeşte de latura spirituală, acela este şi vigilent din punct de vedere spiritual! Un om, care are spiritul treaz nu se lasă apăsat sau chiar dominat de grijile pământeşti.

Grija spirituală nu are nimic apăsător în sine, ci ea este liberă de toate conceptele distorsionate, cu care a fost depreciat sensul cuvântului “grijă”. Deoarece nu se mai cunoaşte grija pentru bunăstarea spirituală, intelectul omenesc a pus în locul acesteia, ca o caricatură, grija meditativă pentru bunăstarea materială, care datorită curenţilor de acelaşi fel a atins o dimensiune uriaşă, care îngrădeşte şi ţine captivă omenirea precum nişte ziduri înalte şi sumbre.

Pentru spiritul omului care se află în materialitatea Creaţiei Ulterioare există permanent pericolul indolenţei spirituale. De aceea pentru el este necesar într-o mare măsură să fie şi să rămână vigilent în afara patriei sale spirituale.

Însă nu sunt suficiente doar influenţele şi impresiile exterioare pentru a-l ţine vigilent în interior, pentru a-l motiva sau pentru a-l scutura din somnul spiritual care s-a instaurat. Grija trebuie să vină şi din interior, pentru a dori să primească şi să utilizeze corect influenţele de forţă spirituală cu scopul păstrării vigilenţei de durată.

Un om care se închide faţă de aceste procese, nu este interesat de evoluţia sa spirituală; deoarece tocmai în acest scop are nevoie de forţa spirituală, atât de necesară precum hrana zilnică pentru corpul său pe pământ.

Dar un astfel de om nu are atunci nici grijă să preia şi să prelucreze doar impresiile pozitive, ci el, în indolenţa sa, se lasă pradă unor curente negative, care îl fac nemulţumit şi morocănos, asta în cazul în care nu îl umplu chiar de invidie şi ură.

Împotriva acestui lucru există o singură protecţie: vigilenţa permanentă a spiritului! Unde există vigilenţă, unde există o pază spirituală fidelă, fie în sferele mai înalte şi cele mai înalte sau aici pe pământ, acolo există şi vioiciune într-un grad ridicat, acolo există grija pentru dezvoltarea în continuare şi pentru a vibra doar în Voinţa lui Dumnezeu, pentru a nu o ocoli niciodată, pentru a nu o dispreţui nici măcar cu cel mai nesemnificativ gând.

Acolo unde domneşte vigilenţa autentică, acolo este activitate plină de fericire, îndeplinire bucuroasă, dispoziţia permanentă pentru fapte bune în orice moment şi oriunde. La aceasta contribuie acea grijă care duce la a fi vigilent, care nu lasă spiritul să devină indolent şi inactiv, aceasta este grija autentică! Poate la acest tip de grijă s-a referit Wilhelm Raabe când a scris: ”Nici eu nu am ştiut până acum că grija este cel mai bun lucru în lume.”

În cadrul unui sondaj de opinie s-a pus întrebarea: ”Care consideraţi că este problema cea mai importantă a zilelor noastre şi ce consecinţe se trag din aceasta pentru viaţa dumneavoastră din prezent şi pentru viitorul apropiat?” Problema cea mai importantă din ziua de azi este fără îndoială problema indolenţei spirituale voite, împreună cu comoditatea fizică!

Psihologii vorbesc azi deja deschis despre diminuarea capacităţilor spirituale, de o “inflaţie”, care nu se referă la latura economică, ci la latura sufletească. Comoditatea apărută datorită bunăstării cultivate în exces şi datorită tehnicii perfecte reprezintă un mare pericol pentru dezvoltarea spirituală a omului.

Dar urmarea, care rezultă de aici pentru prezent şi viitor, este grija autentică pentru trezirea spiritului din somnolenţa sa periculoasă.

Din “O nouă cunoaştere pentru momentul întorsăturii cosmice”

Autor: Herbert Vollmann


Copyright ©Toate drepturile rezervate.

luni, noiembrie 08, 2010

Terapia iertarii

In urma cu doua decenii, un psiholog hawaiian surprindea lumea stiintifica cu ceea ce am putea numi, pe buna dreptate, un miracol. Spitalul de Stat din Hawaii se confrunta in acel moment cu probleme deosebit de grave in sectia bolnavilor psihici care comisesera crime abominabile. Violenta acestora era atat de mare incat, desi purtau catuse la maini si la picioare, personalul medical se simtea serios amenintat de acestia, iar cei mai multi psihologi clinicieni obisnuiau sa-si dea demisia dupa aproximativ o luna de lucru cu acest gen de pacienti.

In ciuda avertismentelor colegilor bine intentionati, care incercau sa-l convinga sa nu lucreze intr-un astfel de loc, fiindca asta echivala cu o sinucidere in plan profesional, dr. Haleakala Lew Len a acceptat totusi postul. Si atunci au inceput sa apara miracole. Dupa numai cateva luni, s-a dovedit ca in cazul multora dintre acesti pacienti nu mai era nevoie de catuse. Dozele medicatiei au scazut simtitor la majoritatea pacientilor si chiar s-au sistat in cazul unora. Dupa patru ani, pavilionul a trebuit sa fie inchis din lipsa de… pacienti violenti.

Partea cea mai interesanta este ca in acesti patru ani dr. Len nu a vorbit cu nici unul dintre temutii sai pacienti. Mai mult, nici macar nu i-a vazut! Cerintele sale la ocuparea postului de psiholog clinician au fost de a i se oferi un birou si acces la dosarele criminalilor spitalizati. “Tot ce a trebuit sa fac a fost sa lucrez asupra propriei mele persoane, a declarat ulterior dr. Len. Daca vrei sa vindeci pe cineva, inclusiv pe un criminal bolnav psihic, o poti face vindecandu-te pe tine.”

In prezent trecut de 70 de ani, dr. Len a ajutat cu succes de-a lungul carierei sale, folosind aceasta metoda pe mii de persoane, lucrand inclusiv cu grupuri din cadrul unor organizatii internationale prestigioase, precum UNESCO si Natiunile Unite. Dr. Len detine un doctorat in psihologie obtinut la Universitatea din Iowa, Statele Unite, dar el atribuie remarcabilul sau succes ca psiholog clinician practicilor de vindecare traditionale invatate de la Morrnah Nalamaku Simeona, o femeie kahuna.

Cine sunt kahuna? In hawaiiana, huna se traduce prin secret, iar kahuna prin pastrator al secretului, expert, magistru. Daca vreti, kahuna reprezinta echivalentul mesterului in sistemul de bresle medieval. Orice meserie, arta sau mestesug avea proprii sai kahuna. Termenul a devenit insa cunoscut ca echivalent al samanului, vraciului, preotului. Legendele abunda in descrierea puterilor acestor kahuna, capabili sa realizeze vindecari miraculoase, sa influenteze vremea, sa mearga pe carbuni incinsi, sa-si atraga prosperitatea etc.

Morrnah Nalamaku Simeona s-a numarat printre ultimii kahuna veritabili din Hawaii, fiind numita oficial in 1983 de catre autoritati drept o comoara vie a Hawaii-ului (living treasure of Hawaii). Ea a infiintat Foundation of I, o organizatie nonprofit, menita sa raspandeasca filozofia si practicile psihologice ale vechilor kahuna, inainte ca acestea sa se piarda. Metoda traditionala invatata de dr. Len de la Morrnah Simeona si aplicata cu succes la Spitalul de Stat din Hawaii si nu numai, poarta denumirea de ho’oponopono, care s-ar putea traduce prin a indrepta lucrurile, a corecta o eroare.

Metoda este extraordinar de simpla, atat de simpla incat mintea noastra, fascinata de complex si maestra in a complica masiv si inutil lucrurile, are impulsul de a o respinge imediat. Pe de alta parte, in ciuda simplitatii ei, metoda are la baza principiile huna, care sunt destul de greu de acceptat de noi, cei crescuti in spiritul respectului pentru rational si stiintific.

Lumea este o reflectare a gandurilor noastre. Asemeni lui Buddha, vechii kahuna considerau ca noi cream lumea prin gandurile noastre. Tot ceea ce suntem, tot ceea ce se intampla in viata noastra reprezinta o consecinta a gandurilor noastre.

In cuvintele lui Morrnah Simeona, lumea este o reflectare a ceea ce se intampla in interiorul nostru. Daca ne confruntam cu o problema, trebuie sa cautam cauza in noi insine, nu in factorii exteriori.

• Daca o persoana ne agreseaza este util sa ne amintim ca ceilalti sunt o oglinda pentru noi si ca agresivitatea respectivei persoane nu este decat proiectia in exterior a propriei noastre agresivitati refulate.

• Daca seful ne spune ca nu suntem suficient de buni pentru postul pe care il ocupam, atunci vorbele lui nu sunt decat o reflectare a ceea ce noi insine gandim in sinea noastra despre noi.

• Daca ne imbolnavim, este bine de stiut ca, pentru kahuna, trupul este o casa pentru ganduri: cauza imbolnavirii rezida in negativitatea unui gand, intr-o eroare de judecata. “Nu-i nimic in neregula cu erorile de judecata, declara cu umor dr. Len. Te pot omori, asta-i tot.”

In viziunea unui kahuna mintea este asemeni unei gradini, iar gandurile asemeni unor seminte. Ele incoltesc si dau roade. Trebuie sa avem grija ce ganduri plantam in mintea noastra, caci, inevitabil, vom culege ceea ce am semanat. Vestea buna este ca orice stres, dezechilibru sau boala pot fi corectate lucrand asupra ta. Nu este nevoie sa cauti raspunsuri sau ajutor in afara ta. Si nimeni nu iti poate oferi informatii mai relevante decat cele pe care le poti obtine singur cautand in tine insuti, sustine Morrnah Simeona.

Pentru kahuna circumstantele exterioare sunt un barometru al nivelului nostru de constiinta. Starea de sanatate sau de boala, prosperitatea sau pauperitatea, succesul sau esecul nostru ori al celor din jurul nostru reflecta nivelul de constiinta la care am ajuns. Daca nivelul nostru de constiinta se modifica, circumstantele exterioare se schimba rapid, iar nivelul de constiinta poate creste semnificativ daca ne asumam responsabilitatea pentru tot ce se intampla in viata noastra, pentru tot ce se intampla in jurul nostru.

Vindecarea ori schimbarea incepe cu asumarea responsabilitatii. Ce inseamna sa ne asumam 100% responsabilitatea pentru absolut tot ce se intampla in viata noastra? “Inseamna sa accepti faptul ca tu insuti – si nimeni altcineva – esti creatorul a tot ceea ce experimentezi, al tuturor evenimentelor pe care le traiesti”, afirma dr. Len, constient ca declaratia sa poate fi socanta sau chiar revoltatoare pentru majoritatea oamenilor.

O idee foarte greu de digerat, intr-o societate in care ne-am obisnuit sa ne gasim scuze la tot pasul, sa dam vina pe altii pentru ce nu merge in viata noastra, sa cultivam asiduu o mentalitate de victima. Mai mult, aceasta idee este greu de acceptat si de catre persoanele considerate supraresponsabile. Caci una este sa iti asumi responsabilitatea propriilor actiuni si alta este sa iti asumi responsabilitatea pentru actele violente ale unor oameni cu care nu ai avut nimic de-a face si cu care singura legatura pe care o ai este ca locuiti impreuna in acelasi oras. Multi psihologi ar spune ca o astfel de gandire nu face decat sa ne culpabilizeze in mod excesiv.

Text preluat de pe siteul http://www.diperia.ro



Copyright © Toate drepturile rezervate.

joi, noiembrie 04, 2010

Dorinte

Cuvantul "hedonism" l-am auzit ieri, pentru ca nu am stiut ce inseamna, am cautat in dictionar. Acest cuvant m-a facut sa privesc si sa inteleg unele lucruri. Nu toate, dar macar unele.
Ceea ce scriu sunt trairile mele pe drumul pe care-l doresc: acel drum care ma face incetul cu incetul sa traiesc Cuvantul Domnului prin experiente, experiente proprii si personale.
Ma gadeam la dorinte. Ma gandeam la placeri. Ma gandeam la fericire. Ma gandeam la suferinta.
Nu doar m-am gandit, imagini ale trairilor mele, amintiri mi-au aparut. Dar mai ales in ultimul timp, acestea se accentueaza (dorintele si implinirea lor). Cand am realizat toate cate mi s-au intamplat in ultimul timp, privite dintr-o alta perspectiva....m-am ingrozit. De ce? Poate ...pentru ca, am realizat ca, absolut orice dorinta ti se implineste, chiar de ai uitat-o, dar in ultimul timp, ele se implineau...foarte repede. M-am speriat poate la realizarea faptului ca...orice cochetare in ganduri sau o secunda de gandire spre implinirea unui capriciu...l-a infaptuit. Am realizat ca...mi se implinesc toate dorintele, absolut toate, fie exprimate verbal de multe sau de putine ori, fie gandite de multe ori sau...intr-o secunda.
De fapt, daca stau bine sa ma gandesc, mereu mi se implineau dorintele, dar nu vedeam asa de evident ca acum.
Ar trebui sa ma bucure acest lucru...daca l-as folosi corect. Daca as folosi corect acest dar al liberei decizii de a alege.
Pana nu de mult, credeam ca, orice implinire a unei dorinte e dovada ca dorinta mea e buna, e conforma Legii. Asa credeam. Nu ma gandeam cand imi doream ceva daca dorinta e conform Legii, ci doar exprimam la implinirea dorintei mele: multumesc Doamne. Dar am vazut ca, nu toate dorintele mele sunt pure, iar implinirea lor ma nelinisteste. Defapt, chiar atunci cand imi doresc ceva...uneori ma avertizeaza constiinta sau anumite mesaje...dar nu tin cont de ele.
Am realizat cata responsabilitate avem fata de noi insine, am realizat ca, daca doar ne-am dori sa fim mai buni, deja suntem pe drumul cel bun.
Mi-e greu sa recunosc fata de mine insumi ca nu pot gasi alti vinovati (e mai usor sa fie altii).
Dar am realizat si cat de fericiti putem fi daca ne dorim doar binele...
Atunci, noi, oamenii....de ce ne plangem cand avem mereu tot ce ne dorim? Absolut tot.Cand suferim si plangem ca, dorintele noastre nu sunt indeplinite...ar trebui sa multumim din tot sufletul.
Ma gandesc...primul lucru la care ar trebui sa aspir e sa inteleg corect ceea ce am de facut. Sa inteleg corect Cuvantul Domnului.
Mereu avem cate o dorinta care, spunem noi, implinirea ei ne-ar face fericiti. Dar nu e asa neaparat (depinde de dorinta). Cu cat e mai evidenta implinirea dorintelor si mai repede, cu atat vin altele. Niciodata nu se goloste sacul cu dorinte, pentru ca, nu suntem multumiti cu  prezentul, cu ceea ce ni s-a dat. Nu valorificam ceea ce avem, ceea ce suntem acum si cu ceea ce avem acum. Mi-am adus amite ce Domnul spune "cei nemultumiti vor fi secerati fara mila". Pai cum ar putea fi altfel din moment ce, se intampla absolut mereu ceea ce dorim, dar orice am avea, tot nu suntem multumiti. E drept ceea ce se intampla. Vrem mereu si mereu altceva. Gasim scuze mereu pentru "nefericirea" noastra.
Nu demult exclamam pentru ceva: "mi-am dorit toata viata sa fac asta si acum am ocazia"....fericita ca dorinta mea se implineste. Implinind-o....aveam mustrari de constiinta micute dar le aveam undeva acolo. Nu era ceea ce spiritul meu dorea. Sau asa cred. Inca nu stiu foarte bine sa-mi ascult intuitia. Implinirea dorintei mi-a facut placere, dar...m-a facut sa ma simt mai apasata si un pic nefericita. Incet incet, prin trairi...voi ajunge sa stiu ce sa aleg folosind intuitia, astfel ca, daca ceva imi produce placere, sa-mi aduca si fericire. Mai ales linistea interioara.
Daca imi doresc sa fiu intr-adevar un om bun, sa iubesc mai mult, sa inteleg corect Legea...voi fi asa. Daca nu voi fi...nu am nici o scuza. Si ma bucur pentru asta. Nu cred ca mai e vremea scuzelor sau lamentarilor. Daca vreau, bine, daca nu....nici o suparare, doar am ce-mi doresc!
Culmea....mama mea imi spunea mereu cand eram mica "ai grija ce-ti doresti!".....
P.S. Acestea sunt trairi personale si poate altcineva intelege altfel. Nu consider ca asa e neaparat, pentru ca...sunt sa invat.
Daca dorintele sunt pure....implinirea lor aduce fericire. Dar oare e nevoie de atatea dorinte? Oare nu ne da Domnul tot ce avem nevoie?

Andra B.

De un timp si eu am inceput sa observ lucrurile astea - nu neaparat ca mi se implinesc dorintele ad-hoc, dar mi-am dat seama ce important este sa alegi din noianul de dorinte pe cele care sa te ajute sa evoluezi. Altfel, te pierzi pe drum... Desi unele pot fi ok ca si implinire, dar nu si pentru tine sau nu la momentul respectiv. Chiar daca sunt in acord cu Legea, in anumite momente implinirea lor iti poate dauna, pe cand la un alt timp ar fi fost o binecuvantare.

Acum cativa ani imi puneam intrebari de genul: cum sa imi stabilesc telurile, ce ar trebui sa imi doresc (am eu dreptul sa imi doresc o casa, de ex) - incepusem sa inteleg ca telurile si dorintele le stabileam cu mintea si mi-am dat seama ca nu e ok, dar nu reuseam sa inteleg foarte clar ce trebuie sa fac.
Pana cand intr-o zi am recitit conferinta "Primul pas", in care Abd-ru-shin scrie: "Goliti-va de ganduri si lasati libera in voi pornirea spre nobil, spre bine, atunci veti avea acea baza pentru gandire, care provine din vointa spiritului vostru si ce rezulta din aceasta, puteti lasa atunci in liniste pe seama muncii intelectuale spre realizare in materialitatea densa cea mai grosiera. Nu se poate forma niciodata ceva nedrept."
Doina Olariu

Copyright © Toate drepturile rezervate.
Daca doriti sa preluati acest articol mentionati sursa, autorul si link.

miercuri, noiembrie 03, 2010

Drumul spre Lumina

Viata asa cum este ea perceputa in prezent, este prea plina de stres, de ingrijorari si dorinte de mai mult pentru a mai reusi sa ne bucuram de ea. O traim in virtutea inertiei si uitam cu totul ca adevaratul nostru eu, singurul care contreaza, este sufletul omului. Un suflet care moare de inanitie pentru ca suntem prea ocupati cu problemele zilnice, cu necesitatile pamantesti care se amplifica tot mai mult, tot mai mult...

Filmuletul de mai jos ne indeamna sa ne intrebam daca merita sa ne sacrificam sufletul pe altarul progresului materialist.

"Prea stresat pentru a vedea ca viata ta nu are frumusete, nu are poezie, nu are iubire?
Te-ai simtit cumva ca esti captiv? Obosit si coplesit de o viata de mizerie? Sau doar singur, deprimat si trist? Esti multumit ca faci parte din turma?
Nu asa ar trebui sa fie viata, nu?"



"Ca o noapte adanca se intinde Intunericul material-fin deasupra acestui Pamant!" - ne spune Abd-ru-shin in lucrarea In Lumina Adevarului -  "Deja de foarte mult timp. El tine Pamantul intr-o imbratisare sufocanta, asa de stransa si de ferma incat fiecare intuire a Luminii ce se ridica seamana cu o flacara care, fara oxigen, isi pierde forta si, palind, se naruie repede in ea insasi."

"Intr-o calatorie spre NICAIERI" - se spune in filmulet - asta este oare ceea ce vrem de la viata noastra? Ne lipseste telul care sa ne conduca spre libertate adevarata si Lumina: 

"Voi oameni sunteti in aceasta Creatie pentru a va gasi fericirea! In Graiul viu in care Dumnezeu va vorbeste! Si a intelege acest Grai, a-l invata, a intui in el Voina lui Dumnezeu, acesta este telul vostru in peregrinarea prin Creatie."(Abd-ru-shin)

Doina Olariu

Copyright © Toate drepturile rezervate.
Daca doriti sa preluati acest articol mentionati sursa, autorul si link.

luni, noiembrie 01, 2010

Joc de lumini

Un nou gen de spectacol, in care lumina joaca rolul principal - se pot obtine efecte uluitoare.


Copyright © Toate drepturile rezervate.