Ne simtim goliti, secatuiti, parasiti sau chiar experimentam o pierdere a identitatii – acestea fiind senzatiile obisnuite ale acestei noi stari de vid.
Ne pregatim sa primim un val imens de Lumina. Aceasta lumina va inunda Planeta si va aduce multe schimbari… toate in legatura cu crearea unei Planete care este aliniata mai mult cu lumina sau cu un mod de a fi si a trai la un nivel mai inalt. De aceea, senzatia de secatuire face parte din pregatire…este o stare premergatoare nasterii unei noi realitati.
Putem ajunge acasa, iar apoi sa simtim dintr-o data ca suntem intr-o casa prea goala. Brusc, este posibil sa detestam faptul ca suntem singuri. Ne putem trezi ca mancam fara sa ne fie foame, pur si simplu pentru a “umple golul”. Ne putem simti neobisnuit de nervosi, tensionati sau, in cel mai bun caz, nelinistiti. Ne poate fi greu sa incepem vreun proiect nou sau sa finalizam unul vechi. Am putea chiar avea senzatia ca asteptam sa explodeze o bomba, fara sa stim cu siguranta de ce. Simtim nevoia sa dormim mai mult, suntem obositi, fiindca ne pregatim, din toate punctele de vedere, sa primim aceasta lumina.
Acest nou val de lumina care se va revarsa peste noi va aduce cu el o mare parte din noul tipar. El va spala Planeta, mutand lucrurile dintr-un loc in altul, in timp ce va indeparta tot ceea ce este vechi, astfel incat noul sa se aseze acum, aici. Acest nou val de lumina va schimba lucrurile pentru totdeauna.
Ceea ce inseamna ca ne aflam in punctul culminant al posibilitatii de a trai intr-o noua realitate, la care nu am putut decat visa. Ne putem simti epuizati, desi nu stim in mod constient de ce. Ceea ce s-a epuizat este vechea realitate a lumii. Noi am lasat-o in urma si de aceea putem simti ca am plecat subit in alta parte. Pentru multi dintre noi nu mai sunt necesare acele vechi experiente.
Acest nou val de lumina va aduce o schimbare in felul in care traim pe cel de-al Doilea Pamant. Ea va crea un mod de trai care porneste din inima. Vom intelege ceea ce este cu adevarat important, ne vom lepada de vechile sentimente de separare si de dorinta de a judeca, sau chiar de pasiunile anterioare pentru o anumita cauza si vom sti ca suntem cu adevarat frati si surori ai unei ordini mai inalte.
Acest nou val de lumina ii va uni pe cei care se potrivesc unii cu altii in multe aspecte, odata ce vechile relatii care nu au o vibratie mai inalta si un scop mai inalt vor incepe sa se destrame. Atunci, noul val de lumina va aduce, de asemenea, o noua unificare in spiritul adevarului si al corectitudinii.
Ne vom uni prin energia inimii, astfel incat, cu timpul, nu vor mai fi necesare alte unificari, acesta fiind cel mai autentic. Acest val de lumina va desavirsi destinul nostru pur si autentic…ceea ce inseamna ca destinul nostru se va implini.
Ne vom conecta cu rolurile noastre autentice de adevarati ingrijitori ai Planetei Pamant si astfel vom fi plasati cu iubire in aceste spatii care ni se cuvin. Va exista o noua ordine pe Pamant. Va fi o “recolta imbelsugata”. Acest val de lumina ne va conduce in noua lume si noua realitate. In vremurile ce vor veni, va fi greu sa ne reamintim vechea realitate, pe care o vom percepe ca pe ceva dintr-un timp si un loc pe care l-am cunoscut doar in vis. Fiindca in curand vom trai un vis adevarat, ceea ce visasem doar, va prinde viata in realitatea noastra fizica.
Senzatiile noastre de desertaciune, secatuire, stanjeneala, insingurare, sau separare sunt stari care ii insotesc pe cei care se afla la poarta noului Pamant. Da, asteptam ca poarta sa se deschida, stand in prag si intrebandu-ne ce se afla dincolo de ea, sau chiar asteptand, cu sufletul la gura, intr-o stare de izolare, in timp ce un val urias de lumina se pregateste sa se reverse peste noi, ne aflam acum, temporar intr-un spatiu de trecere in noua lume.
Acestea sunt vremuri ciudate dar incitante neobisnuite dar fara precedent… si indelung asteptate.
Articol preluat de pe www.editura-foryou.ro
Copyright ©
Toate drepturile rezervate.
vineri, septembrie 10, 2010
joi, septembrie 09, 2010
Conteaza cum suntem acum
Conteaza cum suntem noi in prezent si nu cum am fost, mai mult sau mai putin buni.
Daca in prezent facem tot ce putem, avem pacea. Daca avem pacea, teama ne paraseste si, odata cu ea, suferinta de care suntem raspunzatori noi insine. Daca nu-i provocam lumii nicio suferinta pe nedrept, - si prin lume inteleg atat lumea noastra interioara cat si cea exterioara - atunci nimeni nu ne va face sa suferim pe nedrept... caci se vor rusina in fata grandorii sufletelor noastre. Cine vor fi cei care se vor rusina? Cei care sunt in stare de acest lucru, nu ceilalti. Nu toti.
Pe nedrept, adica pentru a ne satisface vreo dorinta personala. Se poate sa-i facem pe ceilalti sa sufere prin felul nostru de a fi, fara sa intentionam acest lucru. In acest caz, ei sufera din cauza orgoliului ranit. Unii recunosc acest lucru, altii nu-l recunosc si ne invinovatesc ca nu le satisfacem dorintele si ca nu iubim destul. Treaba lor, caci noi facem tot ce putem si reprosurile lor nu sunt indreptatite.
Daca au dreptate, e randul nostru sa recunoastem acest lucru. E simplu daca ne intrebam...oare fac tot ce pot?...si suntem absolut sinceri cand ne dam raspunsul. Iata de ce ne cerea Abd-ru-shin sa verificam cu atentie daca noi insine n-am perturbat armonia, atunci cand ii constatam lipsa.
Iata de ce sunt atat de rare pe Pamant armonia si pacea: pentru ca oamenii nu sunt dispusi sa ajunga la recunoastere. Ca sa ajungem acolo avem nevoie de cel mai mare curaj, de cea mai mare rigoare. Nimeni nu poate fi salvat fara umilinta, nu-i asa?
Cei care n-o au se plang si ii invinovatesc pe ceilalti. Cei care o au simt pacea. Cu cat ne apropiem mai mult de "a face tot ce putem", cu atat simtim mai putina teama. Daca neglijam chiar si cel mai mic amanunt, ramane undeva in adanc o mica teama, exact pe masura neglijentei noaste...ca un zgomot de fond, care nu ne paraseste niciodata si care se amplifica uneori pana la atacul de panica. Acum 10 ani aveam un pacient pe an cu atacuri de panica. In prezent am cel putin 3 astfel de pacienti pe saptamana.
Dar pacea divina, care aduce alinare si balsam prin simpla ei prezenta, pacea atat de mult ravnita si care pare ireala...devine reala pentru noi doar atunci cand facem tot, dar absolut tot ce putem. Daca n-o simtim mai avem de lucru...la noi insine. Nu oamenii ne-o dau sau ne-o iau si putem sa n-o avem chiar daca totul merge bine. O avem numai cand stam in Lumina, chiar daca totul merge rau; cand noi mergem pe unde trebuie.
Si chiar daca o simtim mai avem de lucru...ca sa-o pastram, caci nu conteaza cum am fost, ci cum suntem.
Asa devenim fara de prihana si dobandim coroana Puritatii. Abia atunci traim asa cum se cuvine Slujba de Inchinare, pentru ca in viata de zi cu zi si chiar in fiecare clipa a ei...stam in Lumina.
Intrebare retorica: poti sta in Lumina cand nu faci tot ce poti pentru acest lucru?
Daca va pare frumos ce v-am scris, dar prea idealist, ganditi-va: oare nu tocmai aspiratia spre ideal ar trebui sa ne caracterizeze? Partea buna cu ea este ca are intotdeauna o finalitate practica, lucru care o deosebeste de visarea desarta.
Practic, tocmai acele momente de bucurie si pace...lipsite de orice teama.
Momente de senzatie...ca tot e la moda ceea ce face senzatie.
Dar in lumea interioara e senzatia de a fi ocrotit de Lumina, cea mai minunata dintre toate.
Ganditi-va la precursori...si ei au avut momentele lor de framantare si chiar perioadele lor de maturizare interioara. Dar cat de multe putem invata de la ei! Cum sa facem tot ce putem, cum sa ne rugam cu adevarat...cum sa traim pe Pamant asa cum trebuie.
"Trebuie!"
Dr. Alina Rus
Copyright © Toate drepturile rezervate.
Daca in prezent facem tot ce putem, avem pacea. Daca avem pacea, teama ne paraseste si, odata cu ea, suferinta de care suntem raspunzatori noi insine. Daca nu-i provocam lumii nicio suferinta pe nedrept, - si prin lume inteleg atat lumea noastra interioara cat si cea exterioara - atunci nimeni nu ne va face sa suferim pe nedrept... caci se vor rusina in fata grandorii sufletelor noastre. Cine vor fi cei care se vor rusina? Cei care sunt in stare de acest lucru, nu ceilalti. Nu toti.
Pe nedrept, adica pentru a ne satisface vreo dorinta personala. Se poate sa-i facem pe ceilalti sa sufere prin felul nostru de a fi, fara sa intentionam acest lucru. In acest caz, ei sufera din cauza orgoliului ranit. Unii recunosc acest lucru, altii nu-l recunosc si ne invinovatesc ca nu le satisfacem dorintele si ca nu iubim destul. Treaba lor, caci noi facem tot ce putem si reprosurile lor nu sunt indreptatite.
Daca au dreptate, e randul nostru sa recunoastem acest lucru. E simplu daca ne intrebam...oare fac tot ce pot?...si suntem absolut sinceri cand ne dam raspunsul. Iata de ce ne cerea Abd-ru-shin sa verificam cu atentie daca noi insine n-am perturbat armonia, atunci cand ii constatam lipsa.
Iata de ce sunt atat de rare pe Pamant armonia si pacea: pentru ca oamenii nu sunt dispusi sa ajunga la recunoastere. Ca sa ajungem acolo avem nevoie de cel mai mare curaj, de cea mai mare rigoare. Nimeni nu poate fi salvat fara umilinta, nu-i asa?
Cei care n-o au se plang si ii invinovatesc pe ceilalti. Cei care o au simt pacea. Cu cat ne apropiem mai mult de "a face tot ce putem", cu atat simtim mai putina teama. Daca neglijam chiar si cel mai mic amanunt, ramane undeva in adanc o mica teama, exact pe masura neglijentei noaste...ca un zgomot de fond, care nu ne paraseste niciodata si care se amplifica uneori pana la atacul de panica. Acum 10 ani aveam un pacient pe an cu atacuri de panica. In prezent am cel putin 3 astfel de pacienti pe saptamana.
Dar pacea divina, care aduce alinare si balsam prin simpla ei prezenta, pacea atat de mult ravnita si care pare ireala...devine reala pentru noi doar atunci cand facem tot, dar absolut tot ce putem. Daca n-o simtim mai avem de lucru...la noi insine. Nu oamenii ne-o dau sau ne-o iau si putem sa n-o avem chiar daca totul merge bine. O avem numai cand stam in Lumina, chiar daca totul merge rau; cand noi mergem pe unde trebuie.
Si chiar daca o simtim mai avem de lucru...ca sa-o pastram, caci nu conteaza cum am fost, ci cum suntem.
Asa devenim fara de prihana si dobandim coroana Puritatii. Abia atunci traim asa cum se cuvine Slujba de Inchinare, pentru ca in viata de zi cu zi si chiar in fiecare clipa a ei...stam in Lumina.
Intrebare retorica: poti sta in Lumina cand nu faci tot ce poti pentru acest lucru?
Daca va pare frumos ce v-am scris, dar prea idealist, ganditi-va: oare nu tocmai aspiratia spre ideal ar trebui sa ne caracterizeze? Partea buna cu ea este ca are intotdeauna o finalitate practica, lucru care o deosebeste de visarea desarta.
Practic, tocmai acele momente de bucurie si pace...lipsite de orice teama.
Momente de senzatie...ca tot e la moda ceea ce face senzatie.
Dar in lumea interioara e senzatia de a fi ocrotit de Lumina, cea mai minunata dintre toate.
Ganditi-va la precursori...si ei au avut momentele lor de framantare si chiar perioadele lor de maturizare interioara. Dar cat de multe putem invata de la ei! Cum sa facem tot ce putem, cum sa ne rugam cu adevarat...cum sa traim pe Pamant asa cum trebuie.
"Trebuie!"
Dr. Alina Rus
Copyright © Toate drepturile rezervate.
Despre suferinta
(...) mi-au venit in minte cuvintele lui Iisus despre suferinta: sa nu ne plangem cand ea ne apasa, ci sa ne corectam in profunzimea sufletelor noastre, atunci suferinta va trece si vom fi liberi. De asemenea mi-au venit in minte cuvintele lui Abd-ru-shin, ca impotrivirea fata de situatia data ne face sa suferim mai mult, cel putin asa le-am inteles eu.
Eckhart Tolle spunea ca, in viziunea budista, iluminarea inseamna sfarsitul suferintei. Se referea, desigur, la acea suferinta pe care ne-o provocam singuri, sau la suferinta care devine mai mare atunci cand ne impotrivim situatiei. A fi iluminat nu inseamna a fi scutit de suferinta, ci a o suporta impacat. Adica impacat cu Domnul, cu ceilalti si cu tine insuti, respectiv cu situatia data.
Ceea ce am inteles eu in ultimul timp despre suferinta si boala este ca... a le suporta impacat inseamna a face tot ce poti in situatia data.
Dupa parerea mea, atunci cand facem tot ce ne sta in puteri in situatia data... nu putem avea nici depresie, nici anxietate si nici intregul cortegiu de suferinte fizice si psihice anexe acestor stari sufletesti. Putem suferi in continuare de o boala anume, putem chiar sa fim pe moarte din cauza ei, dar suntem impacati cu ea, cu Domnul, cu ceilalti si cu noi insine pt. ca, pur si simplu, facem tot ce putem. Iar acest lucru nu inseamna sa nu cautam vindecarea si nici sa fim depresivi si anxiosi pt. ca nu o gasim. Asta e situatia, asa e lumea in care traim, limitata si incapabila sa ne curme suferinta. Tot ce putem si trebuie sa facem este sa ne controlam propria atitudine fata de situatia data. Iisus a spus "Faca-se Voia Ta!", ceea ce nu inseamna decat: Eu vreau sa fac Voia Ta!
In cazul omului... eu vreau sa ma corectez in profunzimea sufletului meu si chiar fac acest lucru... din toate puterile mele. O mare impacare, o mare liniste si deplina pace a sufletului este consecinta acestei atitudini. Fara a face tot ce putem in momentul respectiv, in situatia data, cu cea mai sincera straduinta, fara sa lasam nimic deoparte, niciun amanunt, oricat de mic ar fi el, legat de corp sau de suflet,... nu putem avea linistea dupa care tanjim atat. Purtatorii de pace fac tot ce pot, iar Domnul nu le cere mai mult copiilor Sai. Si acest lucru nu inseamna decat sa fim acei oameni pe care Domnul ii vrea, pe care ii vor Iisus si Abd-ru-shin. Iata de ce Iisus ne-a spus ca a purta pacea in sine cere o astfel de puritate a sufletului incat putini oameni vor fi chemati deja pe Pamant copii ai Domnului.
Iar Abd-ru-shin ne spune ca cine nu face tot ce poate, cu deplina rigoare fata de el insusi, cu cea mai mare seriozitate de care e capabil... a pierdut trenul. Deja a pierdut trenul, mai bine zis trenul vietii sale nu va ajunge in veci la destinatie. Va ajunge acolo unde vrea el de fapt, adica acolo unde il duc consecintele faptelor sale, conform Legilor Creatiei. Caci tocmai vointa lui adevarata il impiedica sa-si atinga telul, indiferent cate iluzii isi face ca se afla pe calea cea buna.
Iar noi vrem sa ajungem Acasa, nu-i asa?
dr. Alina Rus
Copyright © Toate drepturile rezervate.
Eckhart Tolle spunea ca, in viziunea budista, iluminarea inseamna sfarsitul suferintei. Se referea, desigur, la acea suferinta pe care ne-o provocam singuri, sau la suferinta care devine mai mare atunci cand ne impotrivim situatiei. A fi iluminat nu inseamna a fi scutit de suferinta, ci a o suporta impacat. Adica impacat cu Domnul, cu ceilalti si cu tine insuti, respectiv cu situatia data.
Ceea ce am inteles eu in ultimul timp despre suferinta si boala este ca... a le suporta impacat inseamna a face tot ce poti in situatia data.
Dupa parerea mea, atunci cand facem tot ce ne sta in puteri in situatia data... nu putem avea nici depresie, nici anxietate si nici intregul cortegiu de suferinte fizice si psihice anexe acestor stari sufletesti. Putem suferi in continuare de o boala anume, putem chiar sa fim pe moarte din cauza ei, dar suntem impacati cu ea, cu Domnul, cu ceilalti si cu noi insine pt. ca, pur si simplu, facem tot ce putem. Iar acest lucru nu inseamna sa nu cautam vindecarea si nici sa fim depresivi si anxiosi pt. ca nu o gasim. Asta e situatia, asa e lumea in care traim, limitata si incapabila sa ne curme suferinta. Tot ce putem si trebuie sa facem este sa ne controlam propria atitudine fata de situatia data. Iisus a spus "Faca-se Voia Ta!", ceea ce nu inseamna decat: Eu vreau sa fac Voia Ta!
In cazul omului... eu vreau sa ma corectez in profunzimea sufletului meu si chiar fac acest lucru... din toate puterile mele. O mare impacare, o mare liniste si deplina pace a sufletului este consecinta acestei atitudini. Fara a face tot ce putem in momentul respectiv, in situatia data, cu cea mai sincera straduinta, fara sa lasam nimic deoparte, niciun amanunt, oricat de mic ar fi el, legat de corp sau de suflet,... nu putem avea linistea dupa care tanjim atat. Purtatorii de pace fac tot ce pot, iar Domnul nu le cere mai mult copiilor Sai. Si acest lucru nu inseamna decat sa fim acei oameni pe care Domnul ii vrea, pe care ii vor Iisus si Abd-ru-shin. Iata de ce Iisus ne-a spus ca a purta pacea in sine cere o astfel de puritate a sufletului incat putini oameni vor fi chemati deja pe Pamant copii ai Domnului.
Iar Abd-ru-shin ne spune ca cine nu face tot ce poate, cu deplina rigoare fata de el insusi, cu cea mai mare seriozitate de care e capabil... a pierdut trenul. Deja a pierdut trenul, mai bine zis trenul vietii sale nu va ajunge in veci la destinatie. Va ajunge acolo unde vrea el de fapt, adica acolo unde il duc consecintele faptelor sale, conform Legilor Creatiei. Caci tocmai vointa lui adevarata il impiedica sa-si atinga telul, indiferent cate iluzii isi face ca se afla pe calea cea buna.
Iar noi vrem sa ajungem Acasa, nu-i asa?
dr. Alina Rus
Copyright © Toate drepturile rezervate.
sâmbătă, septembrie 04, 2010
Prieten
Citatul de mai jos cred ca-l cunoasteti, dar....totusi il redau:
"Prietenul este acela care cunoaste cantecul inimii tale si poate sa ti-l cante atunci cand ai uitat cuvintele."
Mi-as dori sa fiu un astfel de prieten, un om ce cunoaste cantecul inimii prietenilor sai, macar al lor. Dar nu le-as dori ca acestia sa-si uite niciodata cantecul inimii.
In cantecul inimii prietenilor mei exista aceste cuvinte: iubire, bucurie, recunostiinta, daruire... Cantecul inimii prietenilor mei canta pentru Domnul si tot ce canta pentru El, e un cantec ce atinge si inima mea si a altora.
Le doresc prietenilor mei sa-si poata asculta cantecul inimii, sa nu uite niciodata cuvintele cantecului inimii...
Daca cumva cineva nu-si aude cantecul inimii sau se indoieste de el....mi-as dori sa pot sa-i soptesc macar un cuvant...ca si cand eram copii....un cuvant ne amintea intregul cantec. As vrea sa fiu in spatele cortinei sa-i pot sopti.
Dar....prietenilor mei le doresc....sa nu aiba nevoie de soapte....odata ce inima canta.....ea va canta mereu mai puternic.... Cantecul Inimii. La fiecare prieten, un cuvant rasuna mai tare decat celalalt: la unul dreptatea, la altul iubirea, la altul puritatea, la altul bucuria...toate cantecele inimii sunt frumoase...fiecare in felul lor.
Cand inima canta, canta si ingerii cu ea.
Va multumesc, prieteni, ca-mi soptiti....cand uit cuvintele sau nu le mai aud.
Andra B.
Copyright © Toate drepturile rezervate.
"Prietenul este acela care cunoaste cantecul inimii tale si poate sa ti-l cante atunci cand ai uitat cuvintele."
Mi-as dori sa fiu un astfel de prieten, un om ce cunoaste cantecul inimii prietenilor sai, macar al lor. Dar nu le-as dori ca acestia sa-si uite niciodata cantecul inimii.
In cantecul inimii prietenilor mei exista aceste cuvinte: iubire, bucurie, recunostiinta, daruire... Cantecul inimii prietenilor mei canta pentru Domnul si tot ce canta pentru El, e un cantec ce atinge si inima mea si a altora.
Le doresc prietenilor mei sa-si poata asculta cantecul inimii, sa nu uite niciodata cuvintele cantecului inimii...
Daca cumva cineva nu-si aude cantecul inimii sau se indoieste de el....mi-as dori sa pot sa-i soptesc macar un cuvant...ca si cand eram copii....un cuvant ne amintea intregul cantec. As vrea sa fiu in spatele cortinei sa-i pot sopti.
Dar....prietenilor mei le doresc....sa nu aiba nevoie de soapte....odata ce inima canta.....ea va canta mereu mai puternic.... Cantecul Inimii. La fiecare prieten, un cuvant rasuna mai tare decat celalalt: la unul dreptatea, la altul iubirea, la altul puritatea, la altul bucuria...toate cantecele inimii sunt frumoase...fiecare in felul lor.
Cand inima canta, canta si ingerii cu ea.
Va multumesc, prieteni, ca-mi soptiti....cand uit cuvintele sau nu le mai aud.
Andra B.
Copyright © Toate drepturile rezervate.
miercuri, septembrie 01, 2010
Darul cu noroc
Iata o poveste pe care mi-a trimis-o o prietena buna.
Povestile - le-am adorat in copilarie - cate nu au sa ne invete si pe noi, cei care am trecut demult de timpul copilariei... Trebuie doar sa fim deschisi inlauntrul nostru pentru a primi ceea ce sufletul nostru are atata nevoie...
Se zice ca traia demult, tare demult, un flacau sarman. Ce nu incercase el ca sa scape de saracie! Dar in zadar, toate ii mergeau anapoda.
Intr-o buna zi se hotara sa mearga la templul zeitei Caritatii. Ajuns acolo, se ruga zile si nopti pentru indurare, pentru o farama de noroc in viata.
Intr-o noapte, flacaul avu visul dupa care jindui-se. Din umbra altarului pasi insasi zeita, care-i grai: "- Mult o sa ma mai sacai cu staruintele tale, cap de fier ce esti?! Grozav mai semanati voi oamenii unul cu altul! Fiecare ar vrea sa dobandeasca fericirea de-a gata, fara sa faca nimic pentru a o merita. Iar suferinta ta ti-a fost data pentru pacatele savarsite intr-o alta viata, asa ca desarte iti sunt rugamintile. Afla insa ca pe mine tot ai izbutit sa ma induiosezi. Macar un graunte de noroc am si eu dreptul sa-ti daruiesc. Daca-l vei irosi prosteste, va fi numai din vina ta. Asculta: cel dintai lucru pe care vei pune mana la iesirea din templu, acela o sa fie norocul tau. Altul nu vei mai capata in veac."
Flacaul fugi din templu, dar grabit ce era, se impiedica si cazu. Ridicandu-se de jos, mare-i fu mirarea vazand ca tine strans in mana un fir de pai. "Iata, asadar, bunatatea zeitei", isi zise cu amaraciune. Dar se hotara sa nu arunce paiul. Porni la drum, era vara si cald. Ca sa-si mai alunge uratul si mahnirea, prinse un bondar si-l lega de pai cu o ata si rotea paiul, iar gangania bazaia. Pe drum se ivi o trasura, iar din ea un copil dori jucaria. Flacaul, cu toate ca stia ca e norocul lui, se gandi ca nu se cade sa dezamagesti un copil, si ii dadu paiul lui norocos.
Primi in schimb trei portocale. Mai departe in drumul lui, intalni o femeie aproape moarta de sete, ii dadu cele trei portocale. Primi trei suluri de panza.
Mai departe pe drumul lui....cineva dorea sa scape de un cal bolnav. Dadu cele trei suluri de panza, apoi se ingriji de cal pana ce acesta se facu bine.
Ajunse intr-un sat unde o familie se pregatea de plecare. Cel care dorea sa plece dorea calul si ii darui in schimb ogorul lui de orez si posibilitatea sa stea in casa lui pana la intoarcere, iar daca cumva va fi sa moara, casa ii va apartine. Targul se incheie. Omul nu se mai intoarse din calatorie. Si casa si ogorul ramasera in stapanirea flacaului. De-atunci, el duse un trai imbelsugat, muncind pamantul cu sarguinta si pricepere. Iar mai tarziu, cand imbatranise, le spunea adesea nepotilor sai: "- Celui increzator si tare ii ajunge si-un pai ca sa dobandeasca fericirea."
Mi se pare o poveste minunata, imi aminteste de talantul incredintat noua, precum si de faptul ca, ajutorul neconditionat dat semenilor nostri, e mereu rasplatit. Imi aminteste ca... nu exista un om care sa nu aiba ceva de oferit. Si mi-am amintit de acel lucru ca, mai util e un om ce-si foloseste un dar aparent neinsemnat decat cel al carui dar e evident dar nu stie sa si-l foloseasca corect.
A avut doar un pai... s-a lasat calauzit de bunatate, fara sa se gandeasca la ce va primi in schimb....
Noi avem atat de multe... fie sa ne lasam calauziti de bunatate.... pentru a da mai departe din ceea ce noi avem....: TOTUL!
Andra B.
Copyright © Toate drepturile rezervate.
Povestile - le-am adorat in copilarie - cate nu au sa ne invete si pe noi, cei care am trecut demult de timpul copilariei... Trebuie doar sa fim deschisi inlauntrul nostru pentru a primi ceea ce sufletul nostru are atata nevoie...
Se zice ca traia demult, tare demult, un flacau sarman. Ce nu incercase el ca sa scape de saracie! Dar in zadar, toate ii mergeau anapoda.
Intr-o buna zi se hotara sa mearga la templul zeitei Caritatii. Ajuns acolo, se ruga zile si nopti pentru indurare, pentru o farama de noroc in viata.
Intr-o noapte, flacaul avu visul dupa care jindui-se. Din umbra altarului pasi insasi zeita, care-i grai: "- Mult o sa ma mai sacai cu staruintele tale, cap de fier ce esti?! Grozav mai semanati voi oamenii unul cu altul! Fiecare ar vrea sa dobandeasca fericirea de-a gata, fara sa faca nimic pentru a o merita. Iar suferinta ta ti-a fost data pentru pacatele savarsite intr-o alta viata, asa ca desarte iti sunt rugamintile. Afla insa ca pe mine tot ai izbutit sa ma induiosezi. Macar un graunte de noroc am si eu dreptul sa-ti daruiesc. Daca-l vei irosi prosteste, va fi numai din vina ta. Asculta: cel dintai lucru pe care vei pune mana la iesirea din templu, acela o sa fie norocul tau. Altul nu vei mai capata in veac."
Flacaul fugi din templu, dar grabit ce era, se impiedica si cazu. Ridicandu-se de jos, mare-i fu mirarea vazand ca tine strans in mana un fir de pai. "Iata, asadar, bunatatea zeitei", isi zise cu amaraciune. Dar se hotara sa nu arunce paiul. Porni la drum, era vara si cald. Ca sa-si mai alunge uratul si mahnirea, prinse un bondar si-l lega de pai cu o ata si rotea paiul, iar gangania bazaia. Pe drum se ivi o trasura, iar din ea un copil dori jucaria. Flacaul, cu toate ca stia ca e norocul lui, se gandi ca nu se cade sa dezamagesti un copil, si ii dadu paiul lui norocos.
Primi in schimb trei portocale. Mai departe in drumul lui, intalni o femeie aproape moarta de sete, ii dadu cele trei portocale. Primi trei suluri de panza.
Mai departe pe drumul lui....cineva dorea sa scape de un cal bolnav. Dadu cele trei suluri de panza, apoi se ingriji de cal pana ce acesta se facu bine.
Ajunse intr-un sat unde o familie se pregatea de plecare. Cel care dorea sa plece dorea calul si ii darui in schimb ogorul lui de orez si posibilitatea sa stea in casa lui pana la intoarcere, iar daca cumva va fi sa moara, casa ii va apartine. Targul se incheie. Omul nu se mai intoarse din calatorie. Si casa si ogorul ramasera in stapanirea flacaului. De-atunci, el duse un trai imbelsugat, muncind pamantul cu sarguinta si pricepere. Iar mai tarziu, cand imbatranise, le spunea adesea nepotilor sai: "- Celui increzator si tare ii ajunge si-un pai ca sa dobandeasca fericirea."
Mi se pare o poveste minunata, imi aminteste de talantul incredintat noua, precum si de faptul ca, ajutorul neconditionat dat semenilor nostri, e mereu rasplatit. Imi aminteste ca... nu exista un om care sa nu aiba ceva de oferit. Si mi-am amintit de acel lucru ca, mai util e un om ce-si foloseste un dar aparent neinsemnat decat cel al carui dar e evident dar nu stie sa si-l foloseasca corect.
A avut doar un pai... s-a lasat calauzit de bunatate, fara sa se gandeasca la ce va primi in schimb....
Noi avem atat de multe... fie sa ne lasam calauziti de bunatate.... pentru a da mai departe din ceea ce noi avem....: TOTUL!
Andra B.
Copyright © Toate drepturile rezervate.
duminică, august 29, 2010
Face parte fericirea din viata ta?
Să reprezinte fericirea împlinirea dorinţelor noastre? Suntem noi mai fericiţi atunci când ajungem să avem parte de ceea ce ne-am dorit? Depinde. Depinde de dorinţă.
Fericirea este o stare interioară, profund ancorată în sufletul nostru, şi de aceea, continuu căutată.
Preponderent în ziua de azi, într-un mod mai mult sau mai puţin conştient, ne asteaptăm a ne găsi fericirea într-o casă, maşină, în bani sau într-un alt lucru material, fie in partenerul de viaţă, în copii, sănătate sau în dezvoltarea profesională. Asa ne-a învăţat societatea... Se consideră că atunci când acel scop va fi atins, când acel lucru va exista în posesia noastră, vom găsi fericirea si, desigur, de atunci înainte totul va fi mult mai uşor şi mai frumos. Dar atingându-ne scopurile, ne dăm adeseori seama că nu suntem nici mai fericiţi, nici mai împliniţi sufleteşte.
Pe de altă parte, atunci când am descoperit ceva valoros, şi fiecare acţiune a noastră este de a impartasi acea valoare si de a dărui dintr-un impuls interior, rezultatul duce la o fericire trainică, autentică, pe care o simţim în fiecare fibră a fiinţei noastre.
Gândurile pure, pline de iubire, pătrunse de voinţa spiritului, pot fi de mare ajutor.
Fericirea nu trebuie să o căutăm în alţii sau în întâmplări exterioare, ci numai în noi înşine.
Ceea ce contează cu adevărat este ceea ce porţi în inima ta.
Doina Olariu
Copyright © Toate drepturile rezervate.
Fericirea este o stare interioară, profund ancorată în sufletul nostru, şi de aceea, continuu căutată.
Preponderent în ziua de azi, într-un mod mai mult sau mai puţin conştient, ne asteaptăm a ne găsi fericirea într-o casă, maşină, în bani sau într-un alt lucru material, fie in partenerul de viaţă, în copii, sănătate sau în dezvoltarea profesională. Asa ne-a învăţat societatea... Se consideră că atunci când acel scop va fi atins, când acel lucru va exista în posesia noastră, vom găsi fericirea si, desigur, de atunci înainte totul va fi mult mai uşor şi mai frumos. Dar atingându-ne scopurile, ne dăm adeseori seama că nu suntem nici mai fericiţi, nici mai împliniţi sufleteşte.
Pe de altă parte, atunci când am descoperit ceva valoros, şi fiecare acţiune a noastră este de a impartasi acea valoare si de a dărui dintr-un impuls interior, rezultatul duce la o fericire trainică, autentică, pe care o simţim în fiecare fibră a fiinţei noastre.
Gândurile pure, pline de iubire, pătrunse de voinţa spiritului, pot fi de mare ajutor.
Fericirea nu trebuie să o căutăm în alţii sau în întâmplări exterioare, ci numai în noi înşine.
Ceea ce contează cu adevărat este ceea ce porţi în inima ta.
Doina Olariu
Copyright © Toate drepturile rezervate.
sâmbătă, august 28, 2010
Flori salbatice
"M-am gandit deseori la florile salbatice", spuse ea. "Pare ciudat ca o astfel de multitudine sa infloreasca in locuri atat de salbatice ale pamantului, unde probabil nu le vede nimeni niciodata si unde caprele si vitele pot calca peste ele,strivindu-le. Au de oferit atata frumusete si dulceata, dar nu e nimeni cu care sa o impartaseasca sau care sa o aprecieze."
Privirea pe care i-o arunca Pastorul fu una deosebit de frumoasa. "Nimic din ceea ce a creat Tatal nu se risipeste vreodata", spuse El calm, "iar micutele flori salbatice au o lectie minunata de oferit. Ele se daruiesc atat de dulce, de increzator si de complet, chiar daca se pare ca nu-i nimeni care sa le aprecieze. E ca si cum ar canta un cantecel voios pentru ele insele despre cat de ferice este sa iubesti, chiar daca nu li se raspunde cu dragoste.
Trebuie sa-ti marturisesc un mare adevar, pe care doar putini il inteleg. Cele mai mari frumuseti ale sufletului omenesc, victoriile sale cele mai mari, realizarile sale splendide, sunt intotdeauna acelea pe care nu le cunoaste nimeni sau care doar se banuiesc. Fiecare raspuns launtric al inimii omenesti la Dragoste si fiecare victorie asupra egoismului reprezinta o noua floare in pomul Dragostei. Multe vieti linistite, simple si ascunse, necunoscute lumii, sunt veritabile gradini in care florile si roadele Dragostei au atins o asemenea perfectiune incat devin loc de desfatare unde Insusi Regele Dragostei se plimba si se bucura impreuna cu prietenii Sai".
Copyright © Toate drepturile rezervate.
Privirea pe care i-o arunca Pastorul fu una deosebit de frumoasa. "Nimic din ceea ce a creat Tatal nu se risipeste vreodata", spuse El calm, "iar micutele flori salbatice au o lectie minunata de oferit. Ele se daruiesc atat de dulce, de increzator si de complet, chiar daca se pare ca nu-i nimeni care sa le aprecieze. E ca si cum ar canta un cantecel voios pentru ele insele despre cat de ferice este sa iubesti, chiar daca nu li se raspunde cu dragoste.
Trebuie sa-ti marturisesc un mare adevar, pe care doar putini il inteleg. Cele mai mari frumuseti ale sufletului omenesc, victoriile sale cele mai mari, realizarile sale splendide, sunt intotdeauna acelea pe care nu le cunoaste nimeni sau care doar se banuiesc. Fiecare raspuns launtric al inimii omenesti la Dragoste si fiecare victorie asupra egoismului reprezinta o noua floare in pomul Dragostei. Multe vieti linistite, simple si ascunse, necunoscute lumii, sunt veritabile gradini in care florile si roadele Dragostei au atins o asemenea perfectiune incat devin loc de desfatare unde Insusi Regele Dragostei se plimba si se bucura impreuna cu prietenii Sai".
Copyright © Toate drepturile rezervate.
miercuri, august 25, 2010
Cat timp este viata, exista si speranta
Aşezată pe patul ei de spital, cu un ziar alături, ea privea afară pe fereastră. O pasăre era sus, pe o ramură de copac. În ciuda frigului, trecătorii traversau strada cu grijă printre autoturismele în mişcare. Sa fi stiut ei oare cât de norocoşi sunt, în ciuda tuturor acelor relele despre care citise în ziar.
Cand, cu câteva luni mai înainte, îmbolnăvindu-se, a consultat un medic, diagnosticul acestuia a fost cancer. A început tratamentul, dar nici o veste bună nu îi fusese dată. Starea sa s-a înrăutaţit şi nu i-au fost date speranţe.
Sperând încă într-un miracol, ea se străduia să obţină rezultate pozitive. La început fu foarte supărată însă această stare i-a trecut demult. Avea credinţă în Dumnezeu şi credea că trebuie să existe un scop în tot ce i se întâmpla. Nu ştia cu exactitate care ar putea fi acest scop, dar viaţa ei s-a schimbat chiar mult din momentul în care doctorul i-a dat acea veste rea. Trăia acum fiecare zi ca şi cum ar fi un dar preţios. Îşi trăgea cât mai multă forţă din relaţiile cu rudele sale şi din sprijinul prietenilor săi. Chiar şi cea mai mică atenţie ce-i era uneori oferită de către cei străini, o întărea. Fie aceasta grija vreunei infirmiere adeseori extenuate, dar atente, sau a vreunui voluntar ce îi aducea ziarul sau vreun zâmbet ce-i este adresat de vreun trecător pe culuar. Aceste zâmbete şi căldura umană era ceea ce ea preţuia cel mai mult. Cât de ciudat este, se gândea ea, cum priorităţile şi tot ce este de preţ în viaţă se pot schimba rapid deîndată ce moartea ne bate la uşă.
De aceea i-a fost greu să înţeleagă actele desperate ale oamenilor care se zbat în greutăţi financiare, aşa cum citise într-un articol din acel ziar. Un bărbat şi-a ucis familia înainte de a-şi lua şi el viaţa. Durerea sa trebuie să fi fost adâncă, dar totuşi... Ea putea să înţeleagă ce înseamă să ţi se tragă covorul de sub picioare, aşa cum i s-a întâmplat şi ei la aflarea bolii de care suferă şi dificultăţile financiare la care era supusă familia sa, chiar dacă a beneficiat de o poliţă de asigurare pentru boală. Propria sa familie sa avea acum datorii. Şi cu economia aceasta instabilă, ei cu toţii aveau emoţii legate de slujba soţului ei. Cel puţin până acum au avut noroc în această privinţă.
Totuşi, oamenii aceştia puşi în faţa ruinii, a prăbuşirii economice aveau totuşi ceva ce ea îşi dorea cu ardoare. Ei aveau încontinuare şansa unei vieţi lungi şi totuşi în supărarile şi grijile lor ei nu puteau vedea bogăţia acestor vremuri prin care treceau pe pământ. Pierderile şi consecinţele cumplite ale acestor pierderi îi copleşeau.
Îşi dorea să îi poată ajuta, să îi facă să înţeleagă ceea ce bunica ei îi povestise despre oamenii care au supravieţuit Marii Crize din anii de început al secolului XX. Timp de mulţi ani oamenii s-au luptat să supravieţuiască şi să iasă din criză, aşa cum a fost şi în cazul familiei sale. Mătuşile şi unchii ei au prosperat apoi şi s-au bucurat de o viaţă însorită alături de numeroşii lor copii, pe care bunica ei i-a iubit atât de mult, până a trecut în lumea de dincolo. În ciuda tuturor dificultăţilor, ei au supraviaţuit şi au avut o viaţă fericită.
Aceşti oameni, au, cu siguranţă, o viaţă întreagă înaintea lor. Şi există speranţă dincolo de criza vieţilor lor prezente şi a stilului lor de viaţă. Oricum, ei trebuie să privească mai departe de aspectele materiale ale vieţii şi de sentimente lor de pierdere. Ei trebuie să se deschidă in interior, înspre spiritul lor şi din tot ce a mai rămas de trăit şi de învăţat din aceste experienţe amare. Însă înainte de toate, ei au o viaţă întreagă de trăit înaintea lor. Totul poate fi reconstruit, deoarece atâta timp cât există viaţă, există şi speranţă. Ea işi dorea cu ardoare să le poată spune cât de mare preţ are această viaţă. Este ceva ce nu poţi cumpăra. Şi când o ai, eşti bogat dincolo de orice imaginaţie. Trebuie să priveşti doar soarele de după furtună, ziua de după noapte, curcubeul de după ploaie. Trebuie să te ridici deasupra greutăţilor şi a mâhnirii şi să sapi adânc în interiorul tău până la acea parte de neînfrânt din om, spiritul său.
Ce mult îşi dorea să poată împărtăşi cu ei că adevărata putere nu stă decât în viaţa spirituală. Dumnezeu este atotputernic şi ne putem oricând întoarce la El atât în vremuri bune cât şi în vremuri de restrişte atîta timp cât suntem puri în interiorul nostru. El ne iubeşte cu o iubire curată şi dreaptă şi ne va da întotdeauna numai ceea ce ne va ajuta să ne înălţăm şi ceea ce foloseşte spiritului. Dumnezeu de asemenea ne iartă necondiţionat atunci când noi, oamenii, avem aspiraţia de a ne îndreapta şi începem să urmăm Voinţa Sa.
Din acest motiv, în vremuri de restrişte, ne putem întotdeauna bizui pe Dumnezeu în a răzbi, aşa cum bine se zice: „Domnul îi ajută pe cei care se ajută singuri.”
Şi, aşa, privind pasărea din copac, trecătorii de pe stradă, ea speră ca o rază de Lumină să le lumineze zilele tuturor celor care se confruntă cu greutăţi, şi să le permită să vadă chiar şi pentru un moment, că fiecare secundă a vieţii lor este un dar şi o binecuvântare de la Dumnezeu.
Diane Labrosse
Copyright ©Toate drepturile rezervate.
Cand, cu câteva luni mai înainte, îmbolnăvindu-se, a consultat un medic, diagnosticul acestuia a fost cancer. A început tratamentul, dar nici o veste bună nu îi fusese dată. Starea sa s-a înrăutaţit şi nu i-au fost date speranţe.
Sperând încă într-un miracol, ea se străduia să obţină rezultate pozitive. La început fu foarte supărată însă această stare i-a trecut demult. Avea credinţă în Dumnezeu şi credea că trebuie să existe un scop în tot ce i se întâmpla. Nu ştia cu exactitate care ar putea fi acest scop, dar viaţa ei s-a schimbat chiar mult din momentul în care doctorul i-a dat acea veste rea. Trăia acum fiecare zi ca şi cum ar fi un dar preţios. Îşi trăgea cât mai multă forţă din relaţiile cu rudele sale şi din sprijinul prietenilor săi. Chiar şi cea mai mică atenţie ce-i era uneori oferită de către cei străini, o întărea. Fie aceasta grija vreunei infirmiere adeseori extenuate, dar atente, sau a vreunui voluntar ce îi aducea ziarul sau vreun zâmbet ce-i este adresat de vreun trecător pe culuar. Aceste zâmbete şi căldura umană era ceea ce ea preţuia cel mai mult. Cât de ciudat este, se gândea ea, cum priorităţile şi tot ce este de preţ în viaţă se pot schimba rapid deîndată ce moartea ne bate la uşă.
De aceea i-a fost greu să înţeleagă actele desperate ale oamenilor care se zbat în greutăţi financiare, aşa cum citise într-un articol din acel ziar. Un bărbat şi-a ucis familia înainte de a-şi lua şi el viaţa. Durerea sa trebuie să fi fost adâncă, dar totuşi... Ea putea să înţeleagă ce înseamă să ţi se tragă covorul de sub picioare, aşa cum i s-a întâmplat şi ei la aflarea bolii de care suferă şi dificultăţile financiare la care era supusă familia sa, chiar dacă a beneficiat de o poliţă de asigurare pentru boală. Propria sa familie sa avea acum datorii. Şi cu economia aceasta instabilă, ei cu toţii aveau emoţii legate de slujba soţului ei. Cel puţin până acum au avut noroc în această privinţă.
Totuşi, oamenii aceştia puşi în faţa ruinii, a prăbuşirii economice aveau totuşi ceva ce ea îşi dorea cu ardoare. Ei aveau încontinuare şansa unei vieţi lungi şi totuşi în supărarile şi grijile lor ei nu puteau vedea bogăţia acestor vremuri prin care treceau pe pământ. Pierderile şi consecinţele cumplite ale acestor pierderi îi copleşeau.
Îşi dorea să îi poată ajuta, să îi facă să înţeleagă ceea ce bunica ei îi povestise despre oamenii care au supravieţuit Marii Crize din anii de început al secolului XX. Timp de mulţi ani oamenii s-au luptat să supravieţuiască şi să iasă din criză, aşa cum a fost şi în cazul familiei sale. Mătuşile şi unchii ei au prosperat apoi şi s-au bucurat de o viaţă însorită alături de numeroşii lor copii, pe care bunica ei i-a iubit atât de mult, până a trecut în lumea de dincolo. În ciuda tuturor dificultăţilor, ei au supraviaţuit şi au avut o viaţă fericită.
Aceşti oameni, au, cu siguranţă, o viaţă întreagă înaintea lor. Şi există speranţă dincolo de criza vieţilor lor prezente şi a stilului lor de viaţă. Oricum, ei trebuie să privească mai departe de aspectele materiale ale vieţii şi de sentimente lor de pierdere. Ei trebuie să se deschidă in interior, înspre spiritul lor şi din tot ce a mai rămas de trăit şi de învăţat din aceste experienţe amare. Însă înainte de toate, ei au o viaţă întreagă de trăit înaintea lor. Totul poate fi reconstruit, deoarece atâta timp cât există viaţă, există şi speranţă. Ea işi dorea cu ardoare să le poată spune cât de mare preţ are această viaţă. Este ceva ce nu poţi cumpăra. Şi când o ai, eşti bogat dincolo de orice imaginaţie. Trebuie să priveşti doar soarele de după furtună, ziua de după noapte, curcubeul de după ploaie. Trebuie să te ridici deasupra greutăţilor şi a mâhnirii şi să sapi adânc în interiorul tău până la acea parte de neînfrânt din om, spiritul său.
Ce mult îşi dorea să poată împărtăşi cu ei că adevărata putere nu stă decât în viaţa spirituală. Dumnezeu este atotputernic şi ne putem oricând întoarce la El atât în vremuri bune cât şi în vremuri de restrişte atîta timp cât suntem puri în interiorul nostru. El ne iubeşte cu o iubire curată şi dreaptă şi ne va da întotdeauna numai ceea ce ne va ajuta să ne înălţăm şi ceea ce foloseşte spiritului. Dumnezeu de asemenea ne iartă necondiţionat atunci când noi, oamenii, avem aspiraţia de a ne îndreapta şi începem să urmăm Voinţa Sa.
Din acest motiv, în vremuri de restrişte, ne putem întotdeauna bizui pe Dumnezeu în a răzbi, aşa cum bine se zice: „Domnul îi ajută pe cei care se ajută singuri.”
Şi, aşa, privind pasărea din copac, trecătorii de pe stradă, ea speră ca o rază de Lumină să le lumineze zilele tuturor celor care se confruntă cu greutăţi, şi să le permită să vadă chiar şi pentru un moment, că fiecare secundă a vieţii lor este un dar şi o binecuvântare de la Dumnezeu.
Diane Labrosse
Copyright ©Toate drepturile rezervate.
luni, august 09, 2010
Revarsarea Sfantului Duh
Într-una din zile, când erau din nou împreună, s-a întâmplat să se işte o vijelie îngrozitoare. Nu fuseseră semne de vreme rea. Înmărmuriţi, au privit în sus. Cerul era senin, însă părea că o radiaţie foarte specială se extinde peste tot. Vijelia, în orice caz, nu urla, ci mai degrabă semăna cu sunetul unor valuri ce se izbesc de ţărm.
Teama umplu inimile locuitorilor Ierusalimului. Ce semnifică aceasta? Mulţi au fugit de acasă, năpustindu-se în aceeaşi direcţie. Dintr-o dată s-au trezit faţă în faţă cu ucenicii, din care părea să emane o radiaţie luminoasă .
"Priviţi", exclamă entuziast o femeie, "limbi de foc strălucesc deasupra capetelor lor."
Atunci au vazut şi ceilalţi. Entuziasmul crescu.
"Micuţele noastre flăcări", spuse Ioan, încet, pentru el insuşi. Apoi privi la ceilalţi ucenici.
Toţi aveau pe frunţile lor câte un semn luminos. Părea să aibă forma unei Cruci.
Au simţit Puterea din Înalturi, pe care Iisus le-a promis-o. Ca focul i-a penetrat. Acum simţeau nevoia de a vorbi, de a le povesti celorlalţi despre ceea ce li s-a întamplat.
Fiecare vorbea cu cei de lângă ei, indiferent din ce ţară proveneau aceştia. Atât de mare era Putera Care lucra şi le penetraseră spiritele, încât ei înţelegeau chiar dacă ceilalţi le vorbeau în limbi străine.
Dintr-o dată au devenit conştienţi de aceasta.
"Ce poate fi asta", se intrebară ei. "Auzim lumea vorbind şi înţelegem chiar dacă nu le cunoaştem limba?"
Un entuziasm extrordinar îi cuprinse pe toţi. Cei mai mulţi au început să creadă că este un miracol, şi toti oamenii au fost foarte aproape de a se converti la Iisus.
Şi Petru vorbi:
"Dumnezeu ne-a trimis Unicul Sau Fiu, pentru a aduce Lumii Lumina care a fost pierdută, şi să refacă legatura dintre Dumnezeu şi adânc-căzuta omenire. Voi aţi pus mâna pe acest Iisus şi L-aţi ţintit pe Cruce, chiar dacă nu aţi putut dovedi vina Lui! Cu faptele voastre greşite voi şi poporul vostru aţi plonjat în osânda veşnică.
Acest Iisus, pe care voi l-aţi ucis, s-a ridicat din morţi! Sufletul Lui a fost cu noi până cand a urcat în faţa ochilor noştri la cer şi a intrat la Tatăl! Credeaţi că puteţi ucide Adevarul Veşnic? Ca semn, Dumnezeu ne-a trimis Puterea Lui astăzi, pentru ca noi să fim martorii Lui pe Pământ!"
"Acum Dumnezeu ne-a trimis Spiritul Sau, care ne umple şi ne împuterniceşte să vorbim şi să lucrăm în Numele lui Iisus. Pe urmă Dumnezeu va trimite să judece Lumea, pe Fiul Său Etern, Care va judeca omenirea în acord cu gândurile, vorbele şi faptele ei."
Fragment tradus din Past Eras Awaken
Copyright ©Toate drepturile rezervate.
Teama umplu inimile locuitorilor Ierusalimului. Ce semnifică aceasta? Mulţi au fugit de acasă, năpustindu-se în aceeaşi direcţie. Dintr-o dată s-au trezit faţă în faţă cu ucenicii, din care părea să emane o radiaţie luminoasă .
"Priviţi", exclamă entuziast o femeie, "limbi de foc strălucesc deasupra capetelor lor."
Atunci au vazut şi ceilalţi. Entuziasmul crescu.
"Micuţele noastre flăcări", spuse Ioan, încet, pentru el insuşi. Apoi privi la ceilalţi ucenici.
Toţi aveau pe frunţile lor câte un semn luminos. Părea să aibă forma unei Cruci.
Au simţit Puterea din Înalturi, pe care Iisus le-a promis-o. Ca focul i-a penetrat. Acum simţeau nevoia de a vorbi, de a le povesti celorlalţi despre ceea ce li s-a întamplat.
Fiecare vorbea cu cei de lângă ei, indiferent din ce ţară proveneau aceştia. Atât de mare era Putera Care lucra şi le penetraseră spiritele, încât ei înţelegeau chiar dacă ceilalţi le vorbeau în limbi străine.
Dintr-o dată au devenit conştienţi de aceasta.
"Ce poate fi asta", se intrebară ei. "Auzim lumea vorbind şi înţelegem chiar dacă nu le cunoaştem limba?"
Un entuziasm extrordinar îi cuprinse pe toţi. Cei mai mulţi au început să creadă că este un miracol, şi toti oamenii au fost foarte aproape de a se converti la Iisus.
Şi Petru vorbi:
"Dumnezeu ne-a trimis Unicul Sau Fiu, pentru a aduce Lumii Lumina care a fost pierdută, şi să refacă legatura dintre Dumnezeu şi adânc-căzuta omenire. Voi aţi pus mâna pe acest Iisus şi L-aţi ţintit pe Cruce, chiar dacă nu aţi putut dovedi vina Lui! Cu faptele voastre greşite voi şi poporul vostru aţi plonjat în osânda veşnică.
Acest Iisus, pe care voi l-aţi ucis, s-a ridicat din morţi! Sufletul Lui a fost cu noi până cand a urcat în faţa ochilor noştri la cer şi a intrat la Tatăl! Credeaţi că puteţi ucide Adevarul Veşnic? Ca semn, Dumnezeu ne-a trimis Puterea Lui astăzi, pentru ca noi să fim martorii Lui pe Pământ!"
"Acum Dumnezeu ne-a trimis Spiritul Sau, care ne umple şi ne împuterniceşte să vorbim şi să lucrăm în Numele lui Iisus. Pe urmă Dumnezeu va trimite să judece Lumea, pe Fiul Său Etern, Care va judeca omenirea în acord cu gândurile, vorbele şi faptele ei."
Fragment tradus din Past Eras Awaken
Copyright ©Toate drepturile rezervate.
Asta iti doresc!
Sa fie azi pace inlauntrul tau. Ai incredere ca esti acolo unde este locul tau, unde e nevoie de tine. Nu uita de posibilitatile infinite care se nasc din credinta adevarata in Cel Atotputernic. Foloseste darurile pe care le primesti, care iti sunt date, si da in continuare altora Iubirea pe care o primesti. Multumeste pentru ceea ce esti si straduieste-te in permanenta sa te depasesti pe tine insuti. Lasa Intelepciunea sa te patrunda adanc, pana in maduva oaselor si daruieste sufletului tau cantec, muzica, dans, rugaciune si libertatea de a iubi. Asta exista pentru noi toti.
Copyright ©Toate drepturile rezervate.
Copyright ©Toate drepturile rezervate.
marți, august 03, 2010
Tu alegi!
Lumea îţi va pune la dispoziţie pietre în fiecare zi.
Ce vei construi din ele, e decizia ta…
Perete, Drum sau un Pod…
Poţi chiar să alegi să nu faci nimic.
La sfârşit, lumea te va şti în funcţie de ce ceea ce ai facut cu ce ai avut.
Shenuda al III-lea: “Dacă ne pierdem pacea interioară, toate ne vor părea perturbate, iar ceea ce este simplu ne va părea complicat. Această complexitate nu vine din exterior, ci din interior.”
Copyright ©Toate drepturile rezervate.
Ce vei construi din ele, e decizia ta…
Perete, Drum sau un Pod…
Poţi chiar să alegi să nu faci nimic.
La sfârşit, lumea te va şti în funcţie de ce ceea ce ai facut cu ce ai avut.
Shenuda al III-lea: “Dacă ne pierdem pacea interioară, toate ne vor părea perturbate, iar ceea ce este simplu ne va părea complicat. Această complexitate nu vine din exterior, ci din interior.”
Copyright ©Toate drepturile rezervate.
luni, iulie 26, 2010
Scrisoare catre Dumnezeu
De cate ori lumina imi bate in fereastra si inteleg ca imi mai daruiesti o zi de viata, gandul meu porneste, Doamne, catre tine, incarcat de bucurie si multumiri.
Iti multumesc pentru tot.
Pentru dimineata in care mi-ai deschis poarta catre viata si pentru iubirea celor care mi-au fost in preajma, caci din iubirea lor mi-am incarcat universul meu de copil cu lumina.
Iti multumesc pentru toate diminetile mele, caci gasesc in toate puterea de a merge mai departe, oricat de lungi ar fi noptile de dinaintea lor.
Iti multumesc pentru ca dincolo de râsul sau de plansul meu am gasit puterea de a-mi masura timpul in vise implinite.
Iti multumesc pentru sprijinul pe care l-am primit in clipe de cumpana ori la examenele vietii.
Pentru rabdarea cu care m-ai invatat sa ma ridic deasupra greselilor mele, a indoielilor mele sau a lucrurilor neinsemnate....
Iti multumesc, caci dupa o vreme in care credeam ca n-am sa mai ies la liman, mi-ai amintit ca nici o asteptare nu e zadarnica si nici o suferinta fara rost.
M-ai ajutat sa dau la o parte norii ca sa ating cerul....
Sa ma bucur de normalitate, de fericiri marunte, de vacante visate, de lucruri simple, de copaci infloriti...
Si sa ma bucur ca sunt, ca vad, ca aud, ca simt...
Iti multumesc ca nu ma lasi sa port niciodata o povara mai grea decat as putea duce...
Mi-ai dat putere sa merg mai departe, m-ai invatat si continui sa ma inveti cum sa tin drumul drept...
Iti multumesc ca la capatul atator cautari mi-am gasit rostul: sa iubesc si sa iert, sa am timp, rabdare, curaj, sa pot sa exprim tot ce simt, sa stiu, sa construiesc, sa descopar, sa traiesc...
Mi-a trebuit timp ca sa patrund intelesul vorbelor. Raspunsurile pe care ni le da Dumnezeu sunt mult mai intelepte decat rugamintile noastre.
Mi-a trebuit timp ca sa inteleg ca lui Dumnezeu trebuie sa-i multumim si pentru ce ne-a dat si pentru ce nu ne-a dat, fiindca in intelepciunea Lui,ne-a ferit de multe rele...
Ajuta-ma sa merit intotdeauna Iubirea Ta....
Copyright ©Toate drepturile rezervate.
Iti multumesc pentru tot.
Pentru dimineata in care mi-ai deschis poarta catre viata si pentru iubirea celor care mi-au fost in preajma, caci din iubirea lor mi-am incarcat universul meu de copil cu lumina.
Iti multumesc pentru toate diminetile mele, caci gasesc in toate puterea de a merge mai departe, oricat de lungi ar fi noptile de dinaintea lor.
Iti multumesc pentru ca dincolo de râsul sau de plansul meu am gasit puterea de a-mi masura timpul in vise implinite.
Iti multumesc pentru sprijinul pe care l-am primit in clipe de cumpana ori la examenele vietii.
Pentru rabdarea cu care m-ai invatat sa ma ridic deasupra greselilor mele, a indoielilor mele sau a lucrurilor neinsemnate....
Iti multumesc, caci dupa o vreme in care credeam ca n-am sa mai ies la liman, mi-ai amintit ca nici o asteptare nu e zadarnica si nici o suferinta fara rost.
M-ai ajutat sa dau la o parte norii ca sa ating cerul....
Sa ma bucur de normalitate, de fericiri marunte, de vacante visate, de lucruri simple, de copaci infloriti...
Si sa ma bucur ca sunt, ca vad, ca aud, ca simt...
Iti multumesc ca nu ma lasi sa port niciodata o povara mai grea decat as putea duce...
Mi-ai dat putere sa merg mai departe, m-ai invatat si continui sa ma inveti cum sa tin drumul drept...
Iti multumesc ca la capatul atator cautari mi-am gasit rostul: sa iubesc si sa iert, sa am timp, rabdare, curaj, sa pot sa exprim tot ce simt, sa stiu, sa construiesc, sa descopar, sa traiesc...
Mi-a trebuit timp ca sa patrund intelesul vorbelor. Raspunsurile pe care ni le da Dumnezeu sunt mult mai intelepte decat rugamintile noastre.
Mi-a trebuit timp ca sa inteleg ca lui Dumnezeu trebuie sa-i multumim si pentru ce ne-a dat si pentru ce nu ne-a dat, fiindca in intelepciunea Lui,ne-a ferit de multe rele...
Ajuta-ma sa merit intotdeauna Iubirea Ta....
Copyright ©Toate drepturile rezervate.
duminică, iulie 11, 2010
ADN-ul este influentat de cuvinte!
Cele mai recente cercetari rusesti explica fenomene ca intuitie, clarviziune, vindecari miraculoase spontane, autovindecari, influenta mentalului asupra climei, etc.
Grazyna Fosar si Franz Bludorf arata ca ADN-ul poate fi influentat si re-programat prin cuvinte si anumite frecvente. Aceste descoperiri deschid calea unui nou tip de medicina in care ADN-ul poate fi re-programat folosind cuvintele si anumite frecvente, deci fara a-l sectiona si inlocui anumite gene. Chirurgia genetica are un concurent redutabil!
Doar 10 % din ADN-ul uman este folosit pentru a fabrica proteine. Doar aceasta mica parte face obiectul cercetarilor occidentale deja cunoscute Si popularizate. Restul de 90 % este considerat "material de balast", adica fara importanta. Cu toate acestea, cercetatorii rusi, convinsi ca natura nu este deloc risipitoare, s-au alaturat unor lingvisti si geneticieni hotarati sa descopere adevaratul rol al celei mai mari parti din adenomul uman. Rezultatele si concluziile acestor cercetari sunt revolutionare!
Cuvintele care vindeca
Conform acestora, ADN-ul uman nu este doar responsabil pentru construirea corpului nostru, dar serveste si ca depozit de informatii si cale de comunicare. Adica un fel de Internet. Lingvistii rusi au descoperit ca intregul cod genetic, indeosebi partea de 90 % declarata inutila de occidentali, respecta aceleasi reguli folosite in toate limbile umane.
Astfel, ei au comparat regulile sintactice (modul in care cuvintele formeaza fraze si propozitii), semantice (studiul intelesurilor intr-un anumit limbaj) si cele gramaticale de baza. Astfel, au descoperit ca moleculele alcaline din ADN respecta regulile gramaticale obisnuite folosite in toate limbajele umane. Cu alte cuvinte, limbajele umane nu au aparut "la intamplare", ci sunt rezultatul ADN-ului.
Biofizicianul si biologul rus Piotr Gariaev si colegii sai au explorat si comportamentul vibrational al ADN-ului, adica efectul anumitor frecvente asupra acestuia. Concluzia este stupefianta: cromozomii vii functioneaza exact ca si computere holografice/solitonice folosind radiatie laser generata endogen chiar in interiorul ADN-ului!
Cu alte cuvinte, ei au reusit sa moduleze anumite modele vibratorii pe o raza laser cu care au influentat ADN-ul si informatia genetica. Si din moment ce structura ADN-ului este aceeasi cu cea a limbajului uman, se pot folosi cuvinte si propozitii in mod direct pentru a influenta ADN-ul, nefiind nevoie de nici o decodificare.
Acest lucru s-a demonstrat experimental! ADN-ul viu (din tesuturi, nu "in vitro") reactioneaza prompt la raze laser modulate prin cuvinte si propozitii, dar chiar si la unde radio, daca se folosesc frecventele corespunzatoare. In acest fel
se explica stiintific de ce afirmatiile, antrenamentul autogen, hipnoza si gandirea pozitiva pot avea efecte atat de puternice asupra omului.
Este deci normal si natural ca ADN-ul sa reactioneze la limbaj. In timp ce cercetatorii occidentali extrag "chirurgical" anumite gene din lantul ADN si le introduc in alta parte pentru a face experimentari, rusii au lucrat entuziasti la dispozitive care le permit sa influenteze metabolismul celular prin frecvente radio si luminoase corespunzatoare si astfel sa repare anumite defecte genetice.
Grupul de cercetatori al lui Gariaev a reusit sa demonstreze ca, folosind aceasta metoda, pot fi reparati cromozomii afectati de razele X. Mai mult, ei au "capturat" modele informationale dintr-un ADN si le-au transmis altuia, in acest fel re-programand celulele pentru un alt genom. Astfel, au transformat embrioni de broasca in embrioni de salamandra, doar prin transmiterea modelului informational corespunzator!
In acest fel, intreaga informatie a fost transmisa fara nici un efect secundar de tipul celor intalnite in practicile occidentale. Aceasta reprezinta una dintre cele mai mari revolutii in stiinta medicala, care va duce cu siguranta la transformari uluitoare! Rezultatele spectaculoase au fost obtinute doar prin folosirea vibratiilor si a limbajului in locul tehnicilor oarecum "barbare" de chirurgie moleculara. Aceste experimente arata imensul potential al geneticii vibrationale care are evident o mai mare influenta in formarea organismelor fata de procesele biochimice ale secventelor alcaline din ADN (partea de doar 10 % din total).
Invatatorii spirituali si esoterici cunosteau de mii de ani faptul ca acest corp uman este programabil prin limbaj, cuvinte si prin gand. Acum s-a demonstrat si explicat stiintific acest lucru. Desigur, frecventa folosita trebuie sa fie cea corespunzatoare. Si de aceea nu oricine are succes totdeauna sau nu obtine rezultate de aceeasi anvergura. Omul trebuie sa "lucreze" asupra proceselor interioare si sa obtina o anumita maturitate spirituala pentru a putea stabili o comunicare directa si constienta cu ADN-ul. Cercetatorii rusi lucreaza la un dispozitiv care va asigura succesul cu conditia folosirii frecventei corecte.
Fiecare face propria revolutie interioara. Insa un om cu o constiinta spirituala inalta nu are nevoie de nici un fel de dispozitiv! El nu depinde de vreun aparat pentru a-si reprograma ADN-ul. Fiecare dintre noi putem sa realizam acestea, iar stiinta confirma!
Cercetatorii rusi au descoperit ca ADN-ul uman creeaza tipare morfologice in vid, si produce asa-numitele "gauri de vierme" magnetice. Acestea sunt echivalentele microscopice ale celebrelor "poduri" Einstein-Rosen care se gasesc in apropierea gaurilor negre cosmice si care fac legatura intre doua puncte foarte indepartate, un fel de scurtatura. Acestea sunt ca niste tunele avand capetele in diverse zone din cosmos prin care informatia poate fi transmisa in afara legilor spatiului si timpului.
ADN-ul atrage astfel de informatii din macrocosmos si le transmite constiintei noastre. Este ca un rezonator multiplu, ca un aparat de radio capabil sa receptioneze mai multe posturi diferite, in functie de frecventa pe care acestea emit.
Acest proces de hipercomunicare este extrem de eficient intr-o stare de relaxare profunda. Stresul, grijile sau un mental hiperactiv obstructioneaza acest proces Si informatiile primite sunt distorsionate si inutile. Natura foloseste acest fel de hipercomunicatie de milioane de ani.
Omul modern cunoaste doar o mica parte sub numele de intuitie. Un exemplu din natura: in cadrul unui musuroi de furnici, daca regina este separata spatial de colonie, furnicile continua sa construiasca musuroiul conform planului initial. Daca insa regina este omorata, intreaga activitate din colonie se opreste. Nici o furnica nu stie ce sa mai faca. Se pare ca regina transmite furnicilor ce si cum sa faca, prin intermediul constiintei de grup, iar furnicile o asculta orbeste, ca si cum nu ar avea constiinta proprie.
Omul experimenteaza acest fel de hipercomunicare atunci cand are o intuitie sau o inspiratie. Timp de mai multe zeci de luni, un barbat de 42 de ani visa noaptea ca este conectat la un sistem de informatii de tip CD-ROM. In acest mod, cunostinte verificabile, din domenii foarte diverse, i-au fost transmise, iar el le verifica dimineata. O adevarata cascada de informatii - ca o enciclopedie! Marea majoritate a lor erau din afara sferei sale personale de cunoastere si atingeau detalii tehnice despre care el nu stia nimic.
Efectul de ADN fantoma
Acest fel de hipercomunicare genereaza efecte spectaculoase, atat in ADN, cat si in fiinta umana. Cercetatorii rusi au iradiat o mostra de ADN cu lumina laser, iar pe ecranul aparatului a aparut modelul de unda care era de asteptat. Atunci cand ei au scos mostra de ADN, forma de unda nu a disparut, ci a continuat sa existe! Mai multe experimente de acest fel au aratat ca forma de unda este totusi generata de mostra indepartata, al carei camp energetic ramane. Acest efect a fost numit efectul "ADN fantoma".
"Gauri de vierme" microscopice
Se afirma ca energia din afara spatiului si timpului obisnuit continua sa "curga" prin "gaurile de vierme" activate, chiar si dupa ce ADN-ul este indepartat din experiment. Efectul secundar observat este acela ca si in jurul fiintelor umane capabile de hipercomunicare s-au detectat astfel de campuri electromagnetice inexplicabile.
Dispozitive electronice ca CD playere sau similare pot sa inceteze sa functioneze timp de cateva ore. Pe masura ce campul electromagnetic incepe sa dispara, aceste dispozitive revin la o functionare normala. Multi vindecatori si terapeuti cunosc aceste efecte de mult timp. Cu cat atmosfera este mai incarcata iar energia este mai mare, cu atat sansele ca aparatul de inregistrat sa se opreasca devin mai mari. Iar butonarea aparatului nu-l va repune in functiune decat dupa cateva ore, timp in care energia a disparut.
In cartea lor "Vernetzte Intelligenz" (Inteligenta Conectata), Grazyna Gosar si Franz Bludorf explica aceste fenomene foarte clar si precis. Ei citeaza surse care afirma ca in trecut, umanitatea era conectata foarte strans, la fel ca si celelalte forme de viata, la constiinta de grup si actiona ca un grup. Insa, pentru a experimenta si modul individual de constiinta, oamenii au trebuit sa uite de hipercomunicare, aproape in totalitate.
Constiinta de grup superioara In acest moment, la nivel de umanitate, constiinta individuala este relativ stabila, si se poate creea o noua forma de constiinta de grup, cu adevarat superioara, in care putem sa avem acces la intreaga informatie prin intermediul rezonatorului biologic prezent in fiecare celula din corpul nostru - ADN-ul - fara sa fim fortati sau manipulati de la distanta in ceea ce priveste informatia in sine. Ca si in Internet, ADN-ul nostru poate sa transmita propriile informatii in aceasta vasta retea care este VIATA, poate sa primeasca informatii din aceasta retea si poate chiar sa stabileasca contacte directe cu alti participanti din retea.
Vindecarile miraculoase de la distanta, telepatia, clarviziunea, pot fi astfel explicate cu usurinta si in mod natural. De exemplu, unele animale de casa cunosc dinainte cand se vor intoarce acasa stapanii lor. Acest lucru poate fi interpretat prin prisma hipercomunicarii si a constiintei de grup. Orice constiinta colectiva nu poate fi folosita la nesfarsit fara o constiinta individuala. Altfel, ne-am intoarce la o stare primitiva in care instinctul de turma ar putea fi extrem de usor de manipulat.
Hipercomunicarea in acest moment inseamna ceva cu totul diferit: cercetatorii spun ca daca oamenii (care dispun de o constiinta individuala) isi vor regasi accesul la constiinta de grup, vor avea atunci puteri de creatie supraumane cu care vor putea sa modeleze intreaga viata de pe planeta. Cert este ca umanitatea se indreapta evident spre o astfel de constiinta de grup superioara. Se estimeaza ca 50 % din copiii care se nasc acum vor avea mari probleme la scoala. Ei sunt cunoscuti sub numele de "copii indigo" datorita aurei lor de aceasta culoare care indica o inalta constiinta si o puritate exemplara.
In acelasi timp, se nasc din ce in ce mai multi copii cu puteri declarviziune (conform cartii "Copii indigo din China" de Paul Dong). Acesti copii ne invata pe noi, adultii, ce inseamna constiinta de grup superioara, prin exemplul personal. De exemplu, clima nu poate fi influentata de un singur om, de regula. Insa poate fi iunfluentata de o constiinta de grup - nimic nou pentru unele triburi care aduc ploaia prin dansurile lor. Vremea este puternic influentata de frecventele proprii de rezonanta ale Pamantului, asa-numitele frecvente Schumann. Dar acestea sunt exact aceleasi frecvente care sunt produse in creierul nostru, iar atunci cand mai multi oameni actioneaza in sincronicitate, la unison, se formeaza un efect similar luminii laser - acela de manifestare "in aceeasi faza".
Astfel se explica in termeni stiintifici cum se poate influenta vremea!
Cercetatorii constiintei de grup au formulat teoria "Civilizatiei de tip I". O umanitate care a trecut la stadiul constiintei de grup superioare nu ar avea nici probleme de mediu, si nici lipsa de energie. Pentru ca ar avea un control natural si firesc asupra tuturor energiilor si proceselor de pe intreaga planeta. Aceasta include si un control asupra eventualelor catastrofe! Iar o "Civilizatie de tipul II" ar putea avea control asupra energiilor din intreaga ei galaxie.
Constiinta de grup superioara creeaza ordine
Si acum, o adevarata "bomba": atunci cand un numar foarte mare de oameni se concentreaza asupra unui acelasi scop (de exemplu un meci de fotbal, sarbatoarea Craciunului sau alte evenimente similare ca anvergura), s-a demonstrat experimental ca generatoarele de numere aleatoare incep sa ofere numere ordonate, in loc de numere aleatoare. Cu alte cuvinte, o constiinta de grup superioara (ordonata) creeaza ordine in intreg mediul!
Experimente din mediul universitar au demonstrat ca lumea fizica si lumea mentala sunt conectate si interdependente! Pentru mai multe detalii asupra rezultatelor proiectului, vizitati http://noosphere.princeton.edu/fristwall2.html
ADN-ul este acum privit si ca un superconductor organic ce functioneaza la temperatura normala a corpului, spre deosebire de superconductoarele artificiale care necesita temperaturi foarte joase, intre -200 si -400 grade Celsius. Toate superconductoarele sunt capabile sa stocheze lumina, si deci, informatie. Si in acest mod se poate explica cum de ADN-ul poate stoca si transmite informatie atat de bine.
In ceea ce priveste asa-numitele "gauri de vierme" (wormhole), acestea sunt, in mod normal, foarte instabile si dispar in numai o fractiune de secunda. In anumite conditii, astfel de "gauri de vierme" se pot organiza de la sine formand zone de vid in care, de exemplu, gravitatea se poate transforma in electricitate. Astfel de zone de vid sunt ca niste mingii radiante de gaz ionizat care dispun de o energie imensa.
Stiinta oficiala cunoaste deja zone de pe aceasta planeta cu anomalie gravitationala (care contribuie la formarea unor astfel de sfere luminoase de vid). Pana acum devierea gravitationala era de sub 1 % din valoarea totala a campului. Recent, s-au descoperit alte zone care au o anomalie gravitationala de 3 - 4 %.
Unul din aceste locuri este Rocca di Papa, la sud de Roma (pentru localizarea exacta, consultati cartea "Vernetzte Intelligenz"). Acolo, diverse obiecte de felurite forme, de la sfere pana la autobuze (da, nu e greseala tipografica), se inalta spre cer.
Referinta: "Vernetzte Intelligenz" de Grazyna Fosar Si Franz Bludorf, http://www.fosar-bludorf.com/
Copyright ©Toate drepturile rezervate.
Grazyna Fosar si Franz Bludorf arata ca ADN-ul poate fi influentat si re-programat prin cuvinte si anumite frecvente. Aceste descoperiri deschid calea unui nou tip de medicina in care ADN-ul poate fi re-programat folosind cuvintele si anumite frecvente, deci fara a-l sectiona si inlocui anumite gene. Chirurgia genetica are un concurent redutabil!
Doar 10 % din ADN-ul uman este folosit pentru a fabrica proteine. Doar aceasta mica parte face obiectul cercetarilor occidentale deja cunoscute Si popularizate. Restul de 90 % este considerat "material de balast", adica fara importanta. Cu toate acestea, cercetatorii rusi, convinsi ca natura nu este deloc risipitoare, s-au alaturat unor lingvisti si geneticieni hotarati sa descopere adevaratul rol al celei mai mari parti din adenomul uman. Rezultatele si concluziile acestor cercetari sunt revolutionare!
Cuvintele care vindeca
Conform acestora, ADN-ul uman nu este doar responsabil pentru construirea corpului nostru, dar serveste si ca depozit de informatii si cale de comunicare. Adica un fel de Internet. Lingvistii rusi au descoperit ca intregul cod genetic, indeosebi partea de 90 % declarata inutila de occidentali, respecta aceleasi reguli folosite in toate limbile umane.
Astfel, ei au comparat regulile sintactice (modul in care cuvintele formeaza fraze si propozitii), semantice (studiul intelesurilor intr-un anumit limbaj) si cele gramaticale de baza. Astfel, au descoperit ca moleculele alcaline din ADN respecta regulile gramaticale obisnuite folosite in toate limbajele umane. Cu alte cuvinte, limbajele umane nu au aparut "la intamplare", ci sunt rezultatul ADN-ului.
Biofizicianul si biologul rus Piotr Gariaev si colegii sai au explorat si comportamentul vibrational al ADN-ului, adica efectul anumitor frecvente asupra acestuia. Concluzia este stupefianta: cromozomii vii functioneaza exact ca si computere holografice/solitonice folosind radiatie laser generata endogen chiar in interiorul ADN-ului!
Cu alte cuvinte, ei au reusit sa moduleze anumite modele vibratorii pe o raza laser cu care au influentat ADN-ul si informatia genetica. Si din moment ce structura ADN-ului este aceeasi cu cea a limbajului uman, se pot folosi cuvinte si propozitii in mod direct pentru a influenta ADN-ul, nefiind nevoie de nici o decodificare.
Acest lucru s-a demonstrat experimental! ADN-ul viu (din tesuturi, nu "in vitro") reactioneaza prompt la raze laser modulate prin cuvinte si propozitii, dar chiar si la unde radio, daca se folosesc frecventele corespunzatoare. In acest fel
se explica stiintific de ce afirmatiile, antrenamentul autogen, hipnoza si gandirea pozitiva pot avea efecte atat de puternice asupra omului.
Este deci normal si natural ca ADN-ul sa reactioneze la limbaj. In timp ce cercetatorii occidentali extrag "chirurgical" anumite gene din lantul ADN si le introduc in alta parte pentru a face experimentari, rusii au lucrat entuziasti la dispozitive care le permit sa influenteze metabolismul celular prin frecvente radio si luminoase corespunzatoare si astfel sa repare anumite defecte genetice.
Grupul de cercetatori al lui Gariaev a reusit sa demonstreze ca, folosind aceasta metoda, pot fi reparati cromozomii afectati de razele X. Mai mult, ei au "capturat" modele informationale dintr-un ADN si le-au transmis altuia, in acest fel re-programand celulele pentru un alt genom. Astfel, au transformat embrioni de broasca in embrioni de salamandra, doar prin transmiterea modelului informational corespunzator!
In acest fel, intreaga informatie a fost transmisa fara nici un efect secundar de tipul celor intalnite in practicile occidentale. Aceasta reprezinta una dintre cele mai mari revolutii in stiinta medicala, care va duce cu siguranta la transformari uluitoare! Rezultatele spectaculoase au fost obtinute doar prin folosirea vibratiilor si a limbajului in locul tehnicilor oarecum "barbare" de chirurgie moleculara. Aceste experimente arata imensul potential al geneticii vibrationale care are evident o mai mare influenta in formarea organismelor fata de procesele biochimice ale secventelor alcaline din ADN (partea de doar 10 % din total).
Invatatorii spirituali si esoterici cunosteau de mii de ani faptul ca acest corp uman este programabil prin limbaj, cuvinte si prin gand. Acum s-a demonstrat si explicat stiintific acest lucru. Desigur, frecventa folosita trebuie sa fie cea corespunzatoare. Si de aceea nu oricine are succes totdeauna sau nu obtine rezultate de aceeasi anvergura. Omul trebuie sa "lucreze" asupra proceselor interioare si sa obtina o anumita maturitate spirituala pentru a putea stabili o comunicare directa si constienta cu ADN-ul. Cercetatorii rusi lucreaza la un dispozitiv care va asigura succesul cu conditia folosirii frecventei corecte.
Fiecare face propria revolutie interioara. Insa un om cu o constiinta spirituala inalta nu are nevoie de nici un fel de dispozitiv! El nu depinde de vreun aparat pentru a-si reprograma ADN-ul. Fiecare dintre noi putem sa realizam acestea, iar stiinta confirma!
Cercetatorii rusi au descoperit ca ADN-ul uman creeaza tipare morfologice in vid, si produce asa-numitele "gauri de vierme" magnetice. Acestea sunt echivalentele microscopice ale celebrelor "poduri" Einstein-Rosen care se gasesc in apropierea gaurilor negre cosmice si care fac legatura intre doua puncte foarte indepartate, un fel de scurtatura. Acestea sunt ca niste tunele avand capetele in diverse zone din cosmos prin care informatia poate fi transmisa in afara legilor spatiului si timpului.
ADN-ul atrage astfel de informatii din macrocosmos si le transmite constiintei noastre. Este ca un rezonator multiplu, ca un aparat de radio capabil sa receptioneze mai multe posturi diferite, in functie de frecventa pe care acestea emit.
Acest proces de hipercomunicare este extrem de eficient intr-o stare de relaxare profunda. Stresul, grijile sau un mental hiperactiv obstructioneaza acest proces Si informatiile primite sunt distorsionate si inutile. Natura foloseste acest fel de hipercomunicatie de milioane de ani.
Omul modern cunoaste doar o mica parte sub numele de intuitie. Un exemplu din natura: in cadrul unui musuroi de furnici, daca regina este separata spatial de colonie, furnicile continua sa construiasca musuroiul conform planului initial. Daca insa regina este omorata, intreaga activitate din colonie se opreste. Nici o furnica nu stie ce sa mai faca. Se pare ca regina transmite furnicilor ce si cum sa faca, prin intermediul constiintei de grup, iar furnicile o asculta orbeste, ca si cum nu ar avea constiinta proprie.
Omul experimenteaza acest fel de hipercomunicare atunci cand are o intuitie sau o inspiratie. Timp de mai multe zeci de luni, un barbat de 42 de ani visa noaptea ca este conectat la un sistem de informatii de tip CD-ROM. In acest mod, cunostinte verificabile, din domenii foarte diverse, i-au fost transmise, iar el le verifica dimineata. O adevarata cascada de informatii - ca o enciclopedie! Marea majoritate a lor erau din afara sferei sale personale de cunoastere si atingeau detalii tehnice despre care el nu stia nimic.
Efectul de ADN fantoma
Acest fel de hipercomunicare genereaza efecte spectaculoase, atat in ADN, cat si in fiinta umana. Cercetatorii rusi au iradiat o mostra de ADN cu lumina laser, iar pe ecranul aparatului a aparut modelul de unda care era de asteptat. Atunci cand ei au scos mostra de ADN, forma de unda nu a disparut, ci a continuat sa existe! Mai multe experimente de acest fel au aratat ca forma de unda este totusi generata de mostra indepartata, al carei camp energetic ramane. Acest efect a fost numit efectul "ADN fantoma".
"Gauri de vierme" microscopice
Se afirma ca energia din afara spatiului si timpului obisnuit continua sa "curga" prin "gaurile de vierme" activate, chiar si dupa ce ADN-ul este indepartat din experiment. Efectul secundar observat este acela ca si in jurul fiintelor umane capabile de hipercomunicare s-au detectat astfel de campuri electromagnetice inexplicabile.
Dispozitive electronice ca CD playere sau similare pot sa inceteze sa functioneze timp de cateva ore. Pe masura ce campul electromagnetic incepe sa dispara, aceste dispozitive revin la o functionare normala. Multi vindecatori si terapeuti cunosc aceste efecte de mult timp. Cu cat atmosfera este mai incarcata iar energia este mai mare, cu atat sansele ca aparatul de inregistrat sa se opreasca devin mai mari. Iar butonarea aparatului nu-l va repune in functiune decat dupa cateva ore, timp in care energia a disparut.
In cartea lor "Vernetzte Intelligenz" (Inteligenta Conectata), Grazyna Gosar si Franz Bludorf explica aceste fenomene foarte clar si precis. Ei citeaza surse care afirma ca in trecut, umanitatea era conectata foarte strans, la fel ca si celelalte forme de viata, la constiinta de grup si actiona ca un grup. Insa, pentru a experimenta si modul individual de constiinta, oamenii au trebuit sa uite de hipercomunicare, aproape in totalitate.
Constiinta de grup superioara In acest moment, la nivel de umanitate, constiinta individuala este relativ stabila, si se poate creea o noua forma de constiinta de grup, cu adevarat superioara, in care putem sa avem acces la intreaga informatie prin intermediul rezonatorului biologic prezent in fiecare celula din corpul nostru - ADN-ul - fara sa fim fortati sau manipulati de la distanta in ceea ce priveste informatia in sine. Ca si in Internet, ADN-ul nostru poate sa transmita propriile informatii in aceasta vasta retea care este VIATA, poate sa primeasca informatii din aceasta retea si poate chiar sa stabileasca contacte directe cu alti participanti din retea.
Vindecarile miraculoase de la distanta, telepatia, clarviziunea, pot fi astfel explicate cu usurinta si in mod natural. De exemplu, unele animale de casa cunosc dinainte cand se vor intoarce acasa stapanii lor. Acest lucru poate fi interpretat prin prisma hipercomunicarii si a constiintei de grup. Orice constiinta colectiva nu poate fi folosita la nesfarsit fara o constiinta individuala. Altfel, ne-am intoarce la o stare primitiva in care instinctul de turma ar putea fi extrem de usor de manipulat.
Hipercomunicarea in acest moment inseamna ceva cu totul diferit: cercetatorii spun ca daca oamenii (care dispun de o constiinta individuala) isi vor regasi accesul la constiinta de grup, vor avea atunci puteri de creatie supraumane cu care vor putea sa modeleze intreaga viata de pe planeta. Cert este ca umanitatea se indreapta evident spre o astfel de constiinta de grup superioara. Se estimeaza ca 50 % din copiii care se nasc acum vor avea mari probleme la scoala. Ei sunt cunoscuti sub numele de "copii indigo" datorita aurei lor de aceasta culoare care indica o inalta constiinta si o puritate exemplara.
In acelasi timp, se nasc din ce in ce mai multi copii cu puteri declarviziune (conform cartii "Copii indigo din China" de Paul Dong). Acesti copii ne invata pe noi, adultii, ce inseamna constiinta de grup superioara, prin exemplul personal. De exemplu, clima nu poate fi influentata de un singur om, de regula. Insa poate fi iunfluentata de o constiinta de grup - nimic nou pentru unele triburi care aduc ploaia prin dansurile lor. Vremea este puternic influentata de frecventele proprii de rezonanta ale Pamantului, asa-numitele frecvente Schumann. Dar acestea sunt exact aceleasi frecvente care sunt produse in creierul nostru, iar atunci cand mai multi oameni actioneaza in sincronicitate, la unison, se formeaza un efect similar luminii laser - acela de manifestare "in aceeasi faza".
Astfel se explica in termeni stiintifici cum se poate influenta vremea!
Cercetatorii constiintei de grup au formulat teoria "Civilizatiei de tip I". O umanitate care a trecut la stadiul constiintei de grup superioare nu ar avea nici probleme de mediu, si nici lipsa de energie. Pentru ca ar avea un control natural si firesc asupra tuturor energiilor si proceselor de pe intreaga planeta. Aceasta include si un control asupra eventualelor catastrofe! Iar o "Civilizatie de tipul II" ar putea avea control asupra energiilor din intreaga ei galaxie.
Constiinta de grup superioara creeaza ordine
Si acum, o adevarata "bomba": atunci cand un numar foarte mare de oameni se concentreaza asupra unui acelasi scop (de exemplu un meci de fotbal, sarbatoarea Craciunului sau alte evenimente similare ca anvergura), s-a demonstrat experimental ca generatoarele de numere aleatoare incep sa ofere numere ordonate, in loc de numere aleatoare. Cu alte cuvinte, o constiinta de grup superioara (ordonata) creeaza ordine in intreg mediul!
Experimente din mediul universitar au demonstrat ca lumea fizica si lumea mentala sunt conectate si interdependente! Pentru mai multe detalii asupra rezultatelor proiectului, vizitati http://noosphere.princeton.edu/fristwall2.html
ADN-ul este acum privit si ca un superconductor organic ce functioneaza la temperatura normala a corpului, spre deosebire de superconductoarele artificiale care necesita temperaturi foarte joase, intre -200 si -400 grade Celsius. Toate superconductoarele sunt capabile sa stocheze lumina, si deci, informatie. Si in acest mod se poate explica cum de ADN-ul poate stoca si transmite informatie atat de bine.
In ceea ce priveste asa-numitele "gauri de vierme" (wormhole), acestea sunt, in mod normal, foarte instabile si dispar in numai o fractiune de secunda. In anumite conditii, astfel de "gauri de vierme" se pot organiza de la sine formand zone de vid in care, de exemplu, gravitatea se poate transforma in electricitate. Astfel de zone de vid sunt ca niste mingii radiante de gaz ionizat care dispun de o energie imensa.
Stiinta oficiala cunoaste deja zone de pe aceasta planeta cu anomalie gravitationala (care contribuie la formarea unor astfel de sfere luminoase de vid). Pana acum devierea gravitationala era de sub 1 % din valoarea totala a campului. Recent, s-au descoperit alte zone care au o anomalie gravitationala de 3 - 4 %.
Unul din aceste locuri este Rocca di Papa, la sud de Roma (pentru localizarea exacta, consultati cartea "Vernetzte Intelligenz"). Acolo, diverse obiecte de felurite forme, de la sfere pana la autobuze (da, nu e greseala tipografica), se inalta spre cer.
Referinta: "Vernetzte Intelligenz" de Grazyna Fosar Si Franz Bludorf, http://www.fosar-bludorf.com/
Copyright ©Toate drepturile rezervate.
ADN-ul se modifica. Concluzia oamenilor de stiinta!!!!!!!!!
O noua forma a omului?
Dupa cum am aratat in articolul Centura fotonica, intreg sistemul solar intra intr-o zona galactica in care exista o energie spatiala cu o frecventa mai inalta. Ce implicatii are aceasta adevarata "baie" energetica? Dr. Berrenda Fox furnizeaza dovezi ale modificarilor ADN-ului si a celulelor in acest interviu acordat Patriciei Resch. Dr. Fox a dovedit prin teste de sange ca unele fiinte au dezvoltat noi lanturi in ADN.
Patricia Resch: Care sunt schimbarile ce se petrec in momentul acesta pe planeta, si cum sunt organismele noastre afectate?
Dr. Berrenda Fox: Exista schimbari majore, mutatii care nu s-au mai petrecut, dupa geneticieni, de cand se presupune ca viata s-a ivit din apa. Cativa ani in urma, in Mexico City a fost o conventie a geneticienilor din toata lumea, si subiectul principal a fost legat de schimbarile care se produc la nivelul ADN-ului. Ni se intampla cu siguranta o transformare evolutiva, numai ca inca nu stim in ce anume ne transformam.
PR: Cum este aceasta schimbare de ADN?
Dr. Fox: Fiecare are o spirala dubla de ADN. Ceea ce noi aflam acum este ca exista si alte spirale care s-au format. In interiorul spiralei duble exista doua filamente (lanturi) de ADN rasucite intr-o spirala. In intelegerea mea, noi vom dezvolta douasprezece spirale. In aceasta perioada, care pare ca ar fi inceput cu 5 pana la 20 de ani in urma, am fost transformati prin mutatii. Aceasta este explicatia stiintifica. Este o mutatie a speciei noastre in ceva nou pentru care rezultatul final nu este inca cunoscut.
Schimbarile nu au fost facute publice, deoarece comunitatea stiintifica se teme sa nu inspaimante populatia. Totusi, oamenii se schimba la nivel celular. Lucrez cu copii, chiar acum cu trei care au 3 spirale de ADN. Mare parte dintre oameni stiu si simt asta. Multe religii au vorbit despre aceasta transformare si acum ea devine realitate, in moduri diferite. Stim ca este o mutatie pozitiva chiar daca fizic, mental si psihologic poate fi inteleasa gresit si poate inspaimanta.
PR: Acesti copii prezinta caracteristici diferite de ceilalti copii?
Dr. Fox: Acestia sunt copii care pot muta obiecte in camera doar concentrandu-se asupra lor, sau pot umple pahare cu apa doar privindu-le.
Sunt telepatici. Poti sa te gandesti ca acesti copii ar fi angelici sau supraumani, dar nu sunt. Eu cred ca ei sunt ceea ce vom deveni noi, ca specie, in cateva decade.
PR: Crezi ca asta ni se va intampla tuturor?
Dr. Fox: Sistemele noastre imunitare si endocrine sunt cele mai bune evidentiatoare ale acestor schimbari. Acesta este unul dintre motivele pentru care lucrez la cercetari din domeniul testarii si terapiei imunologice. Cativa adulti pe care i-am testat au de fapt inca o spirala de ADN in formare. Cativa o au chiar si pe a treia. Acesti oameni trec printr-o multime de modificari majore care se petrec in constiinta si in organismul lor, pentru ca de fapt cele doua sunt una. In opinia mea, Pamantul si orice exista aici isi inalta vibratiile. Multi dintre copii recent nascuti au trupuri care sunt luminatori magnetici. Aceia dintre noi care sunt mai in varsta si aleg sa se schimbe trebuie sa treaca prin multe
transformari fizice.
PR: Ce anume cauzeaza transformarea in organismele nascute cu cele doua lanturi normale de ADN?
Dr. Fox: Cel mai usor mod de a produce mutatia ADN-ului nostru este printr-un virus. In consecinta, virusii nu sunt neaparat rai. Virusii traiesc doar in tesuturi vii. Virusii ADN-ului, cum ar fi Epstein Barr sau Herpes #6 schimba structura celulara. Virusul HIV nu este un virus al ADN-ului. In loc sa transforme organismul, el il devoreaza. Cei mai multi dintre oamenii care trec prin acest proces si ies de partea cealalta a valului, cum s-ar spune, au o noua profesie, un nou mod de a gandi, sau cel putin un inceput al unui nou mod de viata.
Chiar daca ei se pot simti bolnavi, obositi, sau deznadajduiti la un moment dat, acesta e un dar. Li s-a acordat o sansa de a-si schimba structura ADN-ului si organismul intr-unul mai sanatos, mai luminos, ceea ce-i poate integra in noua generatie. Asa cum inteleg eu, vom putea desavarsi acest proces pana in anul 2012.
Modificari in ADN si remediile lor
Susanna Thorpe-Clark a scris un articol intitulat "Viziunea intreaga" in care dezvolta implicatiile schimbarilor ADN la fiintele umane. Iata mai jos un extras din acest articol: In prezent ne modificam structura ADN (care are acum 2 spirale), de tip vechi, intr-una noua, ce va cuprinde mai multe spirale intrepatrunse.
Dar nu numai noi, oamenii, ne schimbam. Intreaga viata de pe planeta sufera aceleasi modificari, pregatindu-se pentru o noua stare de existenta. Noile conditii necesita sa renuntam la vechile concepte mentale si emotionale, numite "de vibratie joasa". Ca si moartea, renuntarea la vechile concepte este foarte importanta in procesul de schimbare, de evolutie umana. Astfel ca trecerea la un nou mod de viata ne cere sa renuntam la modul actual de a vedea lucrurile, la modul de a forma relatii interumane. Mai ales ca majoritatea modelelor curente nu pot face fata la noile conditii de viata. Nu e de mirare deci ca exista deja foarte multa frica, anxietate, neliniste in legatura cu viitorul nostru, mai ales ca deja aceste schimbari au inceput sa se simta, desi multi dintre noi nu le putem constientiza. De asemenea, modificarile fiziologice ale corpului uman incep sa se intensifice si din aceasta cauza apar diverse simptome temporare.
Unele dintre acestea sunt:
1. simptome gen raceala (febra, transpiratie, dureri osoase sau articulare) dar care nu raspund la tratamentul clasic;
2. Migrene, dureri de cap care nu se amelioreaza cu tratamentul clasic;
3. Ameteala, palpitatii, tiuituri in urechi, senzatia ca intreg corpul vibreaza interior (mai ales noaptea);
4. Spasme musculare (involuntare), dureri de spate, pierderea puterii musculare a bratelor (datorate schimbarilor in sistemul circulator);
5. Respiratie greoaie sau zgomotoasa;
6. Modificari in sistemul limfatic si in cel imunitar;
7. Oboseala nejustificata, tendinta de a dormi mai des decat in mod normal;
8. Unghiile si parul cresc mai repede decat in mod normal;
9. Episoade depresive
fara motiv, fascinatia trecutului (relatii, evenimente, oameni);
10. Tensiune, neliniste, stress (senzatia ca ceva se petrece dar nu stii ce).
Multe dintre aceste simptome sunt prezente la foarte multi oameni. Majoritatea dau buzna la medicul lor dar afla cu stupoare ca totul e in regula. Toate aceste simptome sunt doar temporare, dispar de la sine si indica faptul ca aceste modificari fiziologice sunt in plina desfasurare.
Remedii pentru noile simptome
Incrancenarea si lupta nu vor duce decat la cresterea si agravarea simptomelor. Trebuie sa lasati corpul sa isi poarte singur de grija, stie sa o faca foarte bine. Daca sunteti obosit, odihniti-va si dormiti.
Consumati multa apa de izvor, pentru ca in aceste momente corpul se purifica si elibereaza toxine mai intens decat pana acum.
Nu trebuie sa intrati in panica. Nu veti muri, e vorba doar de o schimbare fiziologica si subtila a corpului. Totusi, daca nu sunteti siguri, apelati la un sfat medical, faceti analize si veti vedea ce e de facut. Daca trebuie sa urmati un tratament, preferati o abordare naturista, renuntati la medicamentele de sinteza chimica in favoarea remediilor naturiste care va vor ajuta mai bland sa treceti peste disconfort.
Acest proces de schimbare interioara este cunoscut sub numele de "Ascensiune", pentru ca implica cresterea frecventei de vibratie specifica a corpului, ceea ce face sa apara aceste simptome temporare.
In aceste momente exista procese care se desfasoara in corp pentru a realiza schimbarile necesare adaptarii la noile conditii de viata. ADN-ul exista nu numai biologic, ci si in alte dimensiuni, pe alte frecvente de vibratie. Oamenii de stiinta cerceteaza ADN-ul uman si au invatat multe despre el. Dar ei inca nu sunt capabili sa inteleaga ca ADN-ul este mai mult decat atat, este semnatura personala armonioasa a fiecaruia dintre noi, valabila universal.
Daca ar fi sa auzim tonurile, sunetele generate de fiecare segment de ADN, am descoperi ca impreuna creeaza o colectie de frecvente armonioase, care este ca un identificator universal al fiecaruia. Nu mai exista nimeni care sa aiba aceeasi frecventa, identica, in tot universul.
Astfel, se poate spune ca fiecare fiinta umana exista datorita rezonantei armonice cu structura informationala ADN.
Structura genetica opereaza ca un sistem de transmisie - receptie prin satelit. Fiecare componenta a ADN-ului rezoneaza specific pe o anumita frecventa de vibratie, iar acest ansamblu reprezinta de fapt conexiunea ta biologica si energetica cu toate lucrurile care exista, nu numai din mediul imediat inconjurator, ci chiar universal. Frecventele acestor componente genetice sunt foarte inalte, vibratiile lor sunt foarte fine. Practic, sunt lumina.
Modificarile care au loc in aceste momente in corp sunt o re-armonizare, o noua calibrare a frecventelor proprii la cele de referinta din intreg universul. Este vorba de procese de natura electrochimica si electromagnetica.
In primul rand, relatiile de tip electrochimic dintre diferitele segmente de ADN se modifica ducand astfel la alte conexiuni intre componentele ADN, formand un alt fel de spirala.
Aspectele electromagnetice corespondente noilor legaturi electrochimice sunt de fapt cresteri ale frecventelor de vibratie specifice. In consecinta, intregul corp va avea o frecventa rezonanta mai inalta. Pe masura ce procesul cunoscut ca "Ascensiune" are loc, intreaga fiinta este deja pregatita (de pe "parcurs") pentru a face fata tranzitiei.
Un alt fapt important, care apare ca urmare a acestei cresteri a frecventei specifice, este folosirea unei parti mult mai importante din creier. Se stie azi ca omul obisnuit nu foloseste mai mult de 10% din intreg potentialul creierului, astfel ca pe masura ce se realizeaza "Ascensiunea", vor deveni operationale anumite zone din creier care au fost inactive timp de multe milenii, si care nu sunt raspunzatoare de modul rational de gandire ci de cel intuitiv si subtil de intelegere si actiune superioara.
Celebrele frecvente cerebrale (de tip alfa, gamma, etc) care sunt astazi cunoscute ca determinand starile mentale umane, au un rol important in acest proces de "acordare". Undele de tip gamma sunt cele mai importante, ele fiind cheia catre celelalte realitati (subtile, invizibile). Aceste noi modele urmeaza un proces format din trei stadii.
Primul stadiu este denumit "initierea". Este vorba de inceputul folosirii intentionate a constiintei in afara corpului fizic. Odata cu acest proces apare si constientizarea celorlalte forme de realitate. A doua faza este "comuniunea". Este vorba despre o adevarata interactiune si comunicare directa (non-verbala) in celelalte realitati dimensionale. Cel mai adesea va fi sub forma telepatica, dar continutul nu va fi cu mult diferit de cel obisnuit, din prezent. A treia faza este "ascensiunea". Din acest stadiu al constiintei vei putea sa faci adevarate calatorii plecand din realitatea aceasta obisnuita, spre realitatea Superioara Ultima. Toate cele trei stadii trebuie experimentate gradat, pe rand, in ordinea expusa.
Pentru a realiza "Ascensiunea" nu e suficient si nici necesar sa te gandesti la ceva anume sau sa ai un anumit tip de emotie. Este o calatorie constienta. Este renuntarea la vechile modele comportamentale pentru a deveni cu adevarat liber in a alege noi moduri de interactiune cu ceilalti, cu celelalte realitati invizibile.
Copyright ©Toate drepturile rezervate.
Dupa cum am aratat in articolul Centura fotonica, intreg sistemul solar intra intr-o zona galactica in care exista o energie spatiala cu o frecventa mai inalta. Ce implicatii are aceasta adevarata "baie" energetica? Dr. Berrenda Fox furnizeaza dovezi ale modificarilor ADN-ului si a celulelor in acest interviu acordat Patriciei Resch. Dr. Fox a dovedit prin teste de sange ca unele fiinte au dezvoltat noi lanturi in ADN.
Patricia Resch: Care sunt schimbarile ce se petrec in momentul acesta pe planeta, si cum sunt organismele noastre afectate?
Dr. Berrenda Fox: Exista schimbari majore, mutatii care nu s-au mai petrecut, dupa geneticieni, de cand se presupune ca viata s-a ivit din apa. Cativa ani in urma, in Mexico City a fost o conventie a geneticienilor din toata lumea, si subiectul principal a fost legat de schimbarile care se produc la nivelul ADN-ului. Ni se intampla cu siguranta o transformare evolutiva, numai ca inca nu stim in ce anume ne transformam.
PR: Cum este aceasta schimbare de ADN?
Dr. Fox: Fiecare are o spirala dubla de ADN. Ceea ce noi aflam acum este ca exista si alte spirale care s-au format. In interiorul spiralei duble exista doua filamente (lanturi) de ADN rasucite intr-o spirala. In intelegerea mea, noi vom dezvolta douasprezece spirale. In aceasta perioada, care pare ca ar fi inceput cu 5 pana la 20 de ani in urma, am fost transformati prin mutatii. Aceasta este explicatia stiintifica. Este o mutatie a speciei noastre in ceva nou pentru care rezultatul final nu este inca cunoscut.
Schimbarile nu au fost facute publice, deoarece comunitatea stiintifica se teme sa nu inspaimante populatia. Totusi, oamenii se schimba la nivel celular. Lucrez cu copii, chiar acum cu trei care au 3 spirale de ADN. Mare parte dintre oameni stiu si simt asta. Multe religii au vorbit despre aceasta transformare si acum ea devine realitate, in moduri diferite. Stim ca este o mutatie pozitiva chiar daca fizic, mental si psihologic poate fi inteleasa gresit si poate inspaimanta.
PR: Acesti copii prezinta caracteristici diferite de ceilalti copii?
Dr. Fox: Acestia sunt copii care pot muta obiecte in camera doar concentrandu-se asupra lor, sau pot umple pahare cu apa doar privindu-le.
Sunt telepatici. Poti sa te gandesti ca acesti copii ar fi angelici sau supraumani, dar nu sunt. Eu cred ca ei sunt ceea ce vom deveni noi, ca specie, in cateva decade.
PR: Crezi ca asta ni se va intampla tuturor?
Dr. Fox: Sistemele noastre imunitare si endocrine sunt cele mai bune evidentiatoare ale acestor schimbari. Acesta este unul dintre motivele pentru care lucrez la cercetari din domeniul testarii si terapiei imunologice. Cativa adulti pe care i-am testat au de fapt inca o spirala de ADN in formare. Cativa o au chiar si pe a treia. Acesti oameni trec printr-o multime de modificari majore care se petrec in constiinta si in organismul lor, pentru ca de fapt cele doua sunt una. In opinia mea, Pamantul si orice exista aici isi inalta vibratiile. Multi dintre copii recent nascuti au trupuri care sunt luminatori magnetici. Aceia dintre noi care sunt mai in varsta si aleg sa se schimbe trebuie sa treaca prin multe
transformari fizice.
PR: Ce anume cauzeaza transformarea in organismele nascute cu cele doua lanturi normale de ADN?
Dr. Fox: Cel mai usor mod de a produce mutatia ADN-ului nostru este printr-un virus. In consecinta, virusii nu sunt neaparat rai. Virusii traiesc doar in tesuturi vii. Virusii ADN-ului, cum ar fi Epstein Barr sau Herpes #6 schimba structura celulara. Virusul HIV nu este un virus al ADN-ului. In loc sa transforme organismul, el il devoreaza. Cei mai multi dintre oamenii care trec prin acest proces si ies de partea cealalta a valului, cum s-ar spune, au o noua profesie, un nou mod de a gandi, sau cel putin un inceput al unui nou mod de viata.
Chiar daca ei se pot simti bolnavi, obositi, sau deznadajduiti la un moment dat, acesta e un dar. Li s-a acordat o sansa de a-si schimba structura ADN-ului si organismul intr-unul mai sanatos, mai luminos, ceea ce-i poate integra in noua generatie. Asa cum inteleg eu, vom putea desavarsi acest proces pana in anul 2012.
Modificari in ADN si remediile lor
Susanna Thorpe-Clark a scris un articol intitulat "Viziunea intreaga" in care dezvolta implicatiile schimbarilor ADN la fiintele umane. Iata mai jos un extras din acest articol: In prezent ne modificam structura ADN (care are acum 2 spirale), de tip vechi, intr-una noua, ce va cuprinde mai multe spirale intrepatrunse.
Dar nu numai noi, oamenii, ne schimbam. Intreaga viata de pe planeta sufera aceleasi modificari, pregatindu-se pentru o noua stare de existenta. Noile conditii necesita sa renuntam la vechile concepte mentale si emotionale, numite "de vibratie joasa". Ca si moartea, renuntarea la vechile concepte este foarte importanta in procesul de schimbare, de evolutie umana. Astfel ca trecerea la un nou mod de viata ne cere sa renuntam la modul actual de a vedea lucrurile, la modul de a forma relatii interumane. Mai ales ca majoritatea modelelor curente nu pot face fata la noile conditii de viata. Nu e de mirare deci ca exista deja foarte multa frica, anxietate, neliniste in legatura cu viitorul nostru, mai ales ca deja aceste schimbari au inceput sa se simta, desi multi dintre noi nu le putem constientiza. De asemenea, modificarile fiziologice ale corpului uman incep sa se intensifice si din aceasta cauza apar diverse simptome temporare.
Unele dintre acestea sunt:
1. simptome gen raceala (febra, transpiratie, dureri osoase sau articulare) dar care nu raspund la tratamentul clasic;
2. Migrene, dureri de cap care nu se amelioreaza cu tratamentul clasic;
3. Ameteala, palpitatii, tiuituri in urechi, senzatia ca intreg corpul vibreaza interior (mai ales noaptea);
4. Spasme musculare (involuntare), dureri de spate, pierderea puterii musculare a bratelor (datorate schimbarilor in sistemul circulator);
5. Respiratie greoaie sau zgomotoasa;
6. Modificari in sistemul limfatic si in cel imunitar;
7. Oboseala nejustificata, tendinta de a dormi mai des decat in mod normal;
8. Unghiile si parul cresc mai repede decat in mod normal;
9. Episoade depresive
fara motiv, fascinatia trecutului (relatii, evenimente, oameni);
10. Tensiune, neliniste, stress (senzatia ca ceva se petrece dar nu stii ce).
Multe dintre aceste simptome sunt prezente la foarte multi oameni. Majoritatea dau buzna la medicul lor dar afla cu stupoare ca totul e in regula. Toate aceste simptome sunt doar temporare, dispar de la sine si indica faptul ca aceste modificari fiziologice sunt in plina desfasurare.
Remedii pentru noile simptome
Incrancenarea si lupta nu vor duce decat la cresterea si agravarea simptomelor. Trebuie sa lasati corpul sa isi poarte singur de grija, stie sa o faca foarte bine. Daca sunteti obosit, odihniti-va si dormiti.
Consumati multa apa de izvor, pentru ca in aceste momente corpul se purifica si elibereaza toxine mai intens decat pana acum.
Nu trebuie sa intrati in panica. Nu veti muri, e vorba doar de o schimbare fiziologica si subtila a corpului. Totusi, daca nu sunteti siguri, apelati la un sfat medical, faceti analize si veti vedea ce e de facut. Daca trebuie sa urmati un tratament, preferati o abordare naturista, renuntati la medicamentele de sinteza chimica in favoarea remediilor naturiste care va vor ajuta mai bland sa treceti peste disconfort.
Acest proces de schimbare interioara este cunoscut sub numele de "Ascensiune", pentru ca implica cresterea frecventei de vibratie specifica a corpului, ceea ce face sa apara aceste simptome temporare.
In aceste momente exista procese care se desfasoara in corp pentru a realiza schimbarile necesare adaptarii la noile conditii de viata. ADN-ul exista nu numai biologic, ci si in alte dimensiuni, pe alte frecvente de vibratie. Oamenii de stiinta cerceteaza ADN-ul uman si au invatat multe despre el. Dar ei inca nu sunt capabili sa inteleaga ca ADN-ul este mai mult decat atat, este semnatura personala armonioasa a fiecaruia dintre noi, valabila universal.
Daca ar fi sa auzim tonurile, sunetele generate de fiecare segment de ADN, am descoperi ca impreuna creeaza o colectie de frecvente armonioase, care este ca un identificator universal al fiecaruia. Nu mai exista nimeni care sa aiba aceeasi frecventa, identica, in tot universul.
Astfel, se poate spune ca fiecare fiinta umana exista datorita rezonantei armonice cu structura informationala ADN.
Structura genetica opereaza ca un sistem de transmisie - receptie prin satelit. Fiecare componenta a ADN-ului rezoneaza specific pe o anumita frecventa de vibratie, iar acest ansamblu reprezinta de fapt conexiunea ta biologica si energetica cu toate lucrurile care exista, nu numai din mediul imediat inconjurator, ci chiar universal. Frecventele acestor componente genetice sunt foarte inalte, vibratiile lor sunt foarte fine. Practic, sunt lumina.
Modificarile care au loc in aceste momente in corp sunt o re-armonizare, o noua calibrare a frecventelor proprii la cele de referinta din intreg universul. Este vorba de procese de natura electrochimica si electromagnetica.
In primul rand, relatiile de tip electrochimic dintre diferitele segmente de ADN se modifica ducand astfel la alte conexiuni intre componentele ADN, formand un alt fel de spirala.
Aspectele electromagnetice corespondente noilor legaturi electrochimice sunt de fapt cresteri ale frecventelor de vibratie specifice. In consecinta, intregul corp va avea o frecventa rezonanta mai inalta. Pe masura ce procesul cunoscut ca "Ascensiune" are loc, intreaga fiinta este deja pregatita (de pe "parcurs") pentru a face fata tranzitiei.
Un alt fapt important, care apare ca urmare a acestei cresteri a frecventei specifice, este folosirea unei parti mult mai importante din creier. Se stie azi ca omul obisnuit nu foloseste mai mult de 10% din intreg potentialul creierului, astfel ca pe masura ce se realizeaza "Ascensiunea", vor deveni operationale anumite zone din creier care au fost inactive timp de multe milenii, si care nu sunt raspunzatoare de modul rational de gandire ci de cel intuitiv si subtil de intelegere si actiune superioara.
Celebrele frecvente cerebrale (de tip alfa, gamma, etc) care sunt astazi cunoscute ca determinand starile mentale umane, au un rol important in acest proces de "acordare". Undele de tip gamma sunt cele mai importante, ele fiind cheia catre celelalte realitati (subtile, invizibile). Aceste noi modele urmeaza un proces format din trei stadii.
Primul stadiu este denumit "initierea". Este vorba de inceputul folosirii intentionate a constiintei in afara corpului fizic. Odata cu acest proces apare si constientizarea celorlalte forme de realitate. A doua faza este "comuniunea". Este vorba despre o adevarata interactiune si comunicare directa (non-verbala) in celelalte realitati dimensionale. Cel mai adesea va fi sub forma telepatica, dar continutul nu va fi cu mult diferit de cel obisnuit, din prezent. A treia faza este "ascensiunea". Din acest stadiu al constiintei vei putea sa faci adevarate calatorii plecand din realitatea aceasta obisnuita, spre realitatea Superioara Ultima. Toate cele trei stadii trebuie experimentate gradat, pe rand, in ordinea expusa.
Pentru a realiza "Ascensiunea" nu e suficient si nici necesar sa te gandesti la ceva anume sau sa ai un anumit tip de emotie. Este o calatorie constienta. Este renuntarea la vechile modele comportamentale pentru a deveni cu adevarat liber in a alege noi moduri de interactiune cu ceilalti, cu celelalte realitati invizibile.
Copyright ©Toate drepturile rezervate.
sâmbătă, iulie 03, 2010
Puterea vindecatoare a reflexotarapiei
Ne putem ajuta singuri cu ajutorul masajului punctelor reflexogene.
Copyright ©Toate drepturile rezervate.
Copyright ©Toate drepturile rezervate.
luni, iunie 07, 2010
Prietenie
Prieteniei ii aduc omagiul meu in dar!
Si dragostei vreau să-i răpesc frântura de amar,
S-aştern în palma ta timid, o lacrimă măcar,
Să simţi căldura ei şi-apoi, s-o sorbi ca pe-un nectar.
Te-am căutat mereu sperând că ai să stergi uşor,
Al sufletului meu tumult cu vorba ta de dor
Înţelegând, că ai de sus putere şi mult har,
De-a alina sufletul meu, prea mult plin de amar.
M-ai ocrotit cu gândul tău făcându-mă să sper,
Că mai există printre noi aleşi, aduşi din cer
Acolo, de-unde vin mereu puteri ce viaţă dau
Acelora, ce simt că pier când altceva nu au.
Eu vreau acum să-ţi mulţumesc, căci nu găsesc de spus
Mai multe vorbe alese-n dar să-ţi dau, de unde nu-s;
Căci vorbele nicicând nu pot, cuprinde totul iar......
Prieteniei ii aduc omagiul meu în dar!
Catalina Alexandra Radian
18 april.2002
Copyright ©
Toate drepturile rezervate.
Si dragostei vreau să-i răpesc frântura de amar,
S-aştern în palma ta timid, o lacrimă măcar,
Să simţi căldura ei şi-apoi, s-o sorbi ca pe-un nectar.
Te-am căutat mereu sperând că ai să stergi uşor,
Al sufletului meu tumult cu vorba ta de dor
Înţelegând, că ai de sus putere şi mult har,
De-a alina sufletul meu, prea mult plin de amar.
M-ai ocrotit cu gândul tău făcându-mă să sper,
Că mai există printre noi aleşi, aduşi din cer
Acolo, de-unde vin mereu puteri ce viaţă dau
Acelora, ce simt că pier când altceva nu au.
Eu vreau acum să-ţi mulţumesc, căci nu găsesc de spus
Mai multe vorbe alese-n dar să-ţi dau, de unde nu-s;
Căci vorbele nicicând nu pot, cuprinde totul iar......
Prieteniei ii aduc omagiul meu în dar!
Catalina Alexandra Radian
18 april.2002
Copyright ©
Toate drepturile rezervate.
sâmbătă, mai 15, 2010
Unde ne grabim?
Cand suntem la supermarket sau cand conducem masina in trafic... ne grabim. Chiar si cand nu e nimic ce cere sa fie rezolvat urgent ... ne grabim.
Eu cred ca ne grabim mereu pentru ca mediul in care traim ne apasa sufleteste. Societatea si relatiile dintre noi insine, felul in care se desfasoara la poporul nostru activitatile de zi cu zi, toate acestea majoritatea dintre noi le simtim ca surse de oprimare sufleteasca. Si de nemultumire permanenta ...
Cred ca multi dintre noi in subconstient am ajuns sa traim cu iluzia ca daca ne grabim am putea scapa de ceea ce ne oprima sufleteste. Pentru ca viata in Romania in majoritatea cazurilor e constituita din experimentarea nemultumirii sufletesti.
Gropile din sosele, aglomeratia din trafic, preturile " incredibile" ( da, sunt incredibile tinand cont de venitul lunar al majoritatii dintre noi) din supermarket, stirile care vestesc si prevestesc numai de rau; lipsa de amabilitate dintre noi, deci absenta de respect autentic reciproc ca ceva de la sine inteles, chiar si amabilitatea fortata pe care trebuie sa o folosim adesea, toate acestea ne fac sa vrem sa fugim de momentul prezent si de locul in care ne aflam la un moment dat. Caci oriunde privim in jur putem descoperi nenumarate dovezi de lipsa de respect fata de viata noastra de romani traita in comun.
Iata de ce cred eu ca am ajuns sa fugim mereu de locul " aici " si de momentul " acum " .
Trecem prin timpul pe care ni-l ofera fiecare zi grabindu-ne...
Grabindu-ne si invartindu-ne!...
Dar facem asta in zadar! Pentru ca graba ca mod de viata nu ne va lasa nici macar o data sa ne bucuram de clipa pe care o traim si de locul in care ne aflam!
Iar replica atat de des auzita la tv: " noi vrem respect ", eu cred ca ar trebui schimbata de fiecare dintre noi in parte in: " eu ofer respect "! Dar respect autentic, si nu unul artificial doar de dragul aparentei. Si daca vorba se transforma in fapta, atunci si nemultumirea sufleteasca si-ar pierde din putere si ne-am grabi... doar arareori!
Text preluat de pe siteul Sa-traiesc-o-poveste.
Copyright ©Toate drepturile rezervate.
Eu cred ca ne grabim mereu pentru ca mediul in care traim ne apasa sufleteste. Societatea si relatiile dintre noi insine, felul in care se desfasoara la poporul nostru activitatile de zi cu zi, toate acestea majoritatea dintre noi le simtim ca surse de oprimare sufleteasca. Si de nemultumire permanenta ...
Cred ca multi dintre noi in subconstient am ajuns sa traim cu iluzia ca daca ne grabim am putea scapa de ceea ce ne oprima sufleteste. Pentru ca viata in Romania in majoritatea cazurilor e constituita din experimentarea nemultumirii sufletesti.
Gropile din sosele, aglomeratia din trafic, preturile " incredibile" ( da, sunt incredibile tinand cont de venitul lunar al majoritatii dintre noi) din supermarket, stirile care vestesc si prevestesc numai de rau; lipsa de amabilitate dintre noi, deci absenta de respect autentic reciproc ca ceva de la sine inteles, chiar si amabilitatea fortata pe care trebuie sa o folosim adesea, toate acestea ne fac sa vrem sa fugim de momentul prezent si de locul in care ne aflam la un moment dat. Caci oriunde privim in jur putem descoperi nenumarate dovezi de lipsa de respect fata de viata noastra de romani traita in comun.
Iata de ce cred eu ca am ajuns sa fugim mereu de locul " aici " si de momentul " acum " .
Trecem prin timpul pe care ni-l ofera fiecare zi grabindu-ne...
Grabindu-ne si invartindu-ne!...
Dar facem asta in zadar! Pentru ca graba ca mod de viata nu ne va lasa nici macar o data sa ne bucuram de clipa pe care o traim si de locul in care ne aflam!
Iar replica atat de des auzita la tv: " noi vrem respect ", eu cred ca ar trebui schimbata de fiecare dintre noi in parte in: " eu ofer respect "! Dar respect autentic, si nu unul artificial doar de dragul aparentei. Si daca vorba se transforma in fapta, atunci si nemultumirea sufleteasca si-ar pierde din putere si ne-am grabi... doar arareori!
Text preluat de pe siteul Sa-traiesc-o-poveste.
Copyright ©Toate drepturile rezervate.
vineri, mai 14, 2010
Ce este spiritul?
“Spiritul nu este isteţime şi nici intelect! Spirit nu este nici cunoaşterea dobândită. Este greşit, prin urmare, să numim o persoană “spirituală”, dacă a studiat mult, a citit, a observat şi ştie să converseze bine despre aceste lucruri. Sau dacă el străluceşte prin idei bune şi isteţime intelectuală.
Spirit este cu totul altceva. Este o constituţie independentă, care vine din lumea speciei sale omogene, ce este diferită de partea căreia îi aparţine Pământul şi astfel corpul fizic. Lumea spirituală se află mai sus, ea formează partea de sus şi cea mai uşoară a Creaţiei. Această parte spirituală din om poartă în sine, prin constituţia sa, misiunea de a se întoarce în Ţinutul Spiritual de îndată ce toate învelişurile materiale s-au desprins de ea. Imboldul de a face acest lucru se declanşează la un grad de maturizare cu totul definit şi îl conduce apoi în sus la specia lui omogenă, prin a cărei forţă de atracţie este ridicat.
Spiritul nu are nimic de-a face cu intelectul, numai cu calitatea care este numită “fire”. A fi spiritual este, prin urmare, acelaşi lucru cu “a avea sentimente interioare profunde”, însă nu a fi înzestrat cu inteligenţă.” (Volumul I, conferinţa "A fost odată...!")
Această definiţie nu spune numai că spiritul nu face parte din trup (şi că nu este deci creierul), dar ea precizează şi originea celor două elemente: spiritul vine din planul spiritual, Paradisul, pe când corpul aparţine planului terestru. În consecinţă, această definiţie este în perfect acord cu învăţătura lui Hristos. Când Hristos spunea: ”Spiritul este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă”, aceasta nu însemna oare că, dacă spiritul nu este slab, neputincios cum este carnea, că el este de o altă natură decât ea? Cu alte cuvinte, spiritul nu este făcut din carne; nefăcând parte din trup, el nu face parte deci din creier.
Spiritul este ieşit din Paradis şi poate să se întoarcă în acesta după un drum evolutiv care îl conduce, printre altele, la a se încarna într un corp fizic. Spun printre altele, întrucât, între planul spiritual şi planul terestru există şi alte planuri, de naturi diferite, pe care Hristos le menţiona pe scurt făcând aluzie la numeroasele lăcaşuri (planuri) din casa Tatălui Său (Ioan 14,2).
Traversând aceste planuri diferite pentru a veni să se încarneze pe Pământ, spiritul îmbracă unele după altele mai multe învelişuri sau corpuri aparţinând diverselor planuri, ultimul fiind trupul material pe care îl cunoaştem. Cel mai cunoscut dintre învelişurile subtile respective este corpul astral. Acesta este cunoscut cel mai bine întrucât genul său este cel mai apropiat de corpul nostru fizic.
Necesitatea de a se încarna într un trup de carne având aceeaşi constituţie ca şi cea a planului în care a pătruns spiritul, se explică în mod logic. În fapt, spiritul are nevoie de acest corp pentru a percepe planul materiei dense, servindu i pentru a vedea, a simţi şi a se mişca. Fără trup, spiritul nu ar avea nici un contact cu acest plan şi nu ar putea acţiona aici, diferenţa de gen nepermiţându i. Scopul încarnării, care este de a face experienţe trăite pe Pământ în vederea maturizării spiritului, nu ar putea fi atins altfel.
Spiritul nu are un rol secundar, nu este un accesoriu pus la dispoziţia noastră. Spiritul, suntem noi. Corpul material, corpul astral şi corpurile subtile nu sunt decât învelişuri sau unelte pentru eul real, care este spiritul.
Abd ru shin precizează chiar:
“Spiritul este totul, el este esenţa, deci omul. Atunci când poartă, împreună cu alte învelişuri, şi învelişul pământesc, se numeşte pământean; când părăseşte învelişul pământesc este numit de oamenii de pe Pământ suflet ; părăsind apoi şi învelişurile delicate, el rămâne exclusiv spirit, aşa cum a fost dintotdeauna în specia sa.
Diferitele denumiri se formează, deci, numai după specia învelişurilor care, la rândul lor, n-ar putea exista fără spiritul care le animă, le înflăcărează.” (Volumul III, conferinţa "Suflet")
Totuşi, dacă trupul fizic este în afinitate cu planul materiei dense, spiritul nu mai este în afinitate cu acest corp, nefiind nici cu planul material. Cum se face însă că spiritul se poate încarna în trup, îl ia în posesie, îl animă şi îl dirijează? Ce este ceea ce îi permite să facă o punte peste diferenţa de constituţie?
Desigur, puntea este formată de diferitele corpuri cu care spiritul se înfăşoară în cursul coborârii sale, începând din planul spiritual până la planul terestru. Totuşi, să ne gândim bine, diferitele sale corpuri aparţin unor planuri distincte şi în consecinţă, sunt de constituţii diferite. Chestiunea rămâne deschisă: cum poate sufletul - adică spiritul înconjurat de diferitele sale învelişuri - cum poate el să se lege de corpul fizic? Răspunsul la această întrebare, ne revelează Mesajul Graalului, este în legătură cu sângele.
Text preluat din cartea "Misterul sangelui" de Christopher Vasey.
Copyright ©Toate drepturile rezervate.
Spirit este cu totul altceva. Este o constituţie independentă, care vine din lumea speciei sale omogene, ce este diferită de partea căreia îi aparţine Pământul şi astfel corpul fizic. Lumea spirituală se află mai sus, ea formează partea de sus şi cea mai uşoară a Creaţiei. Această parte spirituală din om poartă în sine, prin constituţia sa, misiunea de a se întoarce în Ţinutul Spiritual de îndată ce toate învelişurile materiale s-au desprins de ea. Imboldul de a face acest lucru se declanşează la un grad de maturizare cu totul definit şi îl conduce apoi în sus la specia lui omogenă, prin a cărei forţă de atracţie este ridicat.
Spiritul nu are nimic de-a face cu intelectul, numai cu calitatea care este numită “fire”. A fi spiritual este, prin urmare, acelaşi lucru cu “a avea sentimente interioare profunde”, însă nu a fi înzestrat cu inteligenţă.” (Volumul I, conferinţa "A fost odată...!")
Această definiţie nu spune numai că spiritul nu face parte din trup (şi că nu este deci creierul), dar ea precizează şi originea celor două elemente: spiritul vine din planul spiritual, Paradisul, pe când corpul aparţine planului terestru. În consecinţă, această definiţie este în perfect acord cu învăţătura lui Hristos. Când Hristos spunea: ”Spiritul este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă”, aceasta nu însemna oare că, dacă spiritul nu este slab, neputincios cum este carnea, că el este de o altă natură decât ea? Cu alte cuvinte, spiritul nu este făcut din carne; nefăcând parte din trup, el nu face parte deci din creier.
Spiritul este ieşit din Paradis şi poate să se întoarcă în acesta după un drum evolutiv care îl conduce, printre altele, la a se încarna într un corp fizic. Spun printre altele, întrucât, între planul spiritual şi planul terestru există şi alte planuri, de naturi diferite, pe care Hristos le menţiona pe scurt făcând aluzie la numeroasele lăcaşuri (planuri) din casa Tatălui Său (Ioan 14,2).
Traversând aceste planuri diferite pentru a veni să se încarneze pe Pământ, spiritul îmbracă unele după altele mai multe învelişuri sau corpuri aparţinând diverselor planuri, ultimul fiind trupul material pe care îl cunoaştem. Cel mai cunoscut dintre învelişurile subtile respective este corpul astral. Acesta este cunoscut cel mai bine întrucât genul său este cel mai apropiat de corpul nostru fizic.
Necesitatea de a se încarna într un trup de carne având aceeaşi constituţie ca şi cea a planului în care a pătruns spiritul, se explică în mod logic. În fapt, spiritul are nevoie de acest corp pentru a percepe planul materiei dense, servindu i pentru a vedea, a simţi şi a se mişca. Fără trup, spiritul nu ar avea nici un contact cu acest plan şi nu ar putea acţiona aici, diferenţa de gen nepermiţându i. Scopul încarnării, care este de a face experienţe trăite pe Pământ în vederea maturizării spiritului, nu ar putea fi atins altfel.
Spiritul nu are un rol secundar, nu este un accesoriu pus la dispoziţia noastră. Spiritul, suntem noi. Corpul material, corpul astral şi corpurile subtile nu sunt decât învelişuri sau unelte pentru eul real, care este spiritul.
Abd ru shin precizează chiar:
“Spiritul este totul, el este esenţa, deci omul. Atunci când poartă, împreună cu alte învelişuri, şi învelişul pământesc, se numeşte pământean; când părăseşte învelişul pământesc este numit de oamenii de pe Pământ suflet ; părăsind apoi şi învelişurile delicate, el rămâne exclusiv spirit, aşa cum a fost dintotdeauna în specia sa.
Diferitele denumiri se formează, deci, numai după specia învelişurilor care, la rândul lor, n-ar putea exista fără spiritul care le animă, le înflăcărează.” (Volumul III, conferinţa "Suflet")
Totuşi, dacă trupul fizic este în afinitate cu planul materiei dense, spiritul nu mai este în afinitate cu acest corp, nefiind nici cu planul material. Cum se face însă că spiritul se poate încarna în trup, îl ia în posesie, îl animă şi îl dirijează? Ce este ceea ce îi permite să facă o punte peste diferenţa de constituţie?
Desigur, puntea este formată de diferitele corpuri cu care spiritul se înfăşoară în cursul coborârii sale, începând din planul spiritual până la planul terestru. Totuşi, să ne gândim bine, diferitele sale corpuri aparţin unor planuri distincte şi în consecinţă, sunt de constituţii diferite. Chestiunea rămâne deschisă: cum poate sufletul - adică spiritul înconjurat de diferitele sale învelişuri - cum poate el să se lege de corpul fizic? Răspunsul la această întrebare, ne revelează Mesajul Graalului, este în legătură cu sângele.
Text preluat din cartea "Misterul sangelui" de Christopher Vasey.
Copyright ©Toate drepturile rezervate.
marți, mai 04, 2010
Nu te da niciodata batut!
Van Gogh a vândut un singur tablou pe perioada vieţii lui. Şi acesta surorii lui, pe un preţ infim. Asta nu l-a oprit, însă, să picteze peste 800 de tablouri.
In 1954, Jimmy Denny, managerul lui Grand Ole Opry, l-a concediat pe Elvis Presley după un singur concert. I-a spus: "Nu vei ajunge nicăieri, fiule. Mai bine te-ai întoarce la condus camioane".
Beethoven a fost considerat de către profesorii săi fara nicio şansă ca şi compozitor ť. Nu i-a ascultat însă, şi a compus 5 dintre cele mai bune simfonii ale sale fiind complet surd.
Albert Einstein nu a vorbit până la 4 ani şi nu a citit până la 7. Una din profesoare l-a descris ca fiind "încet la minte, nesociabil şi pierdut pentru totdeauna în vise prosteşti". A fost exmatriculat de la şcoală şi a pierdut admiterea la Politehnica de la Zurich. Totuşi, a învăţat să vorbească, să citească şi chiar să facă puţină mate.nu?
Michael Jordan şi Bob Cousy au fost daţi afară din echipa de baschet a liceului. Jordan spunea: " Am eşuat de nenumărate ori în viaţă. De aceea am reuşit."
Un expert spunea despre Vince Lombardi că: "Posedă cunoştinţe despre fotbal minime şi o totală lipsă de motivaţie."
In 1944, Emmeline Snively, directoarea unei agenţii de moddeling, i-a spus modelei aspirante Norma Jean Baker, "Mai bine ai învăţa să fii secretară sau ţi-ai găsi un soţ". Sunt sigură că ştiţi că Norma Jean a devenit Marilyn Monroe. Acum. cine are habar cine e Emmeline Snively?
Winston Churchill a rămas repetent când era pe clasa a 6-a. De fiecare dată când a candidat a fost înfrânt, până când a împlinit 62 de ani şi a devenit Prim ministru. El a scris mai târziu: "Never give in, never give in, never, never, never, never - in nothing, great or small, large or petty - never give in except to convictions of honor and good sense. Never, Never, Never, Never give up."
Sigmund Freud a fost huiduit pe scenă când şi-a prezentat pentru prima oară ideile comunităţii ştiinţifice din Europa. S-a întors la biroul lui şi a continuat să scrie.
Charles Darwin a renunţat la cariera în medicină şi i-a fost spus, de către tatăl său: "Nu-ţi pasă de nimic înafară de prins câini şi şobolani." În biografia lui, Darwin a scris: "Am fost considerat de tatăl meu şi de toţi profesorii ca un băiat foarte obişnuit, defapt chiar mai jos decât standardul mediu de inteligenţă." Cu siguranţă, a evoluat.
Profesorii lui Thomas Edison spuneau despre el că " prea prost ca să înveţe ceva". A fost concediat de la primele două joburi ale sale, fiind considerat neproductiv. Ca inventator, a făcut 1000 de invenţii lipsite de succes, înainte de a reuşit să inventeze becul. Întrebat de un reporter cum s-a simţit să eşueze de 1000 de ori, Edison a spus: "Nu am eşuat de 1000 de ori. Becul a fost o invenţie cu 1000 de paşi."
Walt Disney a fost concediat de editorul unui ziar pe motiv că nu are imaginaţie şi idei bune. A dat faliment de mai multe ori până să construiască Disney Land-ul. Dealtfel, Propunerea parcului a fost refuzată pe motiv că nu ar atrage pe nimeni.
La 21 de ani, actriţei franceze Jeanne Moureau i s-a spus de către un director de casting că are capul prea curbat, că nu e destul de frumoasă şi că nu e îndeajuns de fotogenică pentru a face un film. A respirat adâng şi şi-a zis "În regulă. Atunci cred că trebuie să fac totul în felul meu". După ce a făcut 100 de filme, în 1997 a primit premiul Academiei Europene de Film pentru Realizările de-alungul Activităţii.
Charlie Chaplin a fost iniţial refuzat de către studiourile din Hollywood, pantonima sa fiind considerată un nonsens.
Profesoara lui Enrico Caruso i-a spus acestuia că n-are voce şi că nu poate să cânte deloc. Părinţii vroiau ca el să devină un inginer.
Când Pablo Casals a împlinit 95 de ani, un reporter l-a întrebat "Domnule Casals, aveţi 95 de ani şi sunteţi unul dintre cei mai mari violocenlişti din toate timpurile. De ce încă mai exersaţi 6 ore pe zi?" Domnul Casals i-a răspuns: "Pentru că încă cred că fac progrese."
Asadar, nu te da niciodata batut!
Copyright ©Toate drepturile rezervate.
In 1954, Jimmy Denny, managerul lui Grand Ole Opry, l-a concediat pe Elvis Presley după un singur concert. I-a spus: "Nu vei ajunge nicăieri, fiule. Mai bine te-ai întoarce la condus camioane".
Beethoven a fost considerat de către profesorii săi fara nicio şansă ca şi compozitor ť. Nu i-a ascultat însă, şi a compus 5 dintre cele mai bune simfonii ale sale fiind complet surd.
Albert Einstein nu a vorbit până la 4 ani şi nu a citit până la 7. Una din profesoare l-a descris ca fiind "încet la minte, nesociabil şi pierdut pentru totdeauna în vise prosteşti". A fost exmatriculat de la şcoală şi a pierdut admiterea la Politehnica de la Zurich. Totuşi, a învăţat să vorbească, să citească şi chiar să facă puţină mate.nu?
Michael Jordan şi Bob Cousy au fost daţi afară din echipa de baschet a liceului. Jordan spunea: " Am eşuat de nenumărate ori în viaţă. De aceea am reuşit."
Un expert spunea despre Vince Lombardi că: "Posedă cunoştinţe despre fotbal minime şi o totală lipsă de motivaţie."
In 1944, Emmeline Snively, directoarea unei agenţii de moddeling, i-a spus modelei aspirante Norma Jean Baker, "Mai bine ai învăţa să fii secretară sau ţi-ai găsi un soţ". Sunt sigură că ştiţi că Norma Jean a devenit Marilyn Monroe. Acum. cine are habar cine e Emmeline Snively?
Winston Churchill a rămas repetent când era pe clasa a 6-a. De fiecare dată când a candidat a fost înfrânt, până când a împlinit 62 de ani şi a devenit Prim ministru. El a scris mai târziu: "Never give in, never give in, never, never, never, never - in nothing, great or small, large or petty - never give in except to convictions of honor and good sense. Never, Never, Never, Never give up."
Sigmund Freud a fost huiduit pe scenă când şi-a prezentat pentru prima oară ideile comunităţii ştiinţifice din Europa. S-a întors la biroul lui şi a continuat să scrie.
Charles Darwin a renunţat la cariera în medicină şi i-a fost spus, de către tatăl său: "Nu-ţi pasă de nimic înafară de prins câini şi şobolani." În biografia lui, Darwin a scris: "Am fost considerat de tatăl meu şi de toţi profesorii ca un băiat foarte obişnuit, defapt chiar mai jos decât standardul mediu de inteligenţă." Cu siguranţă, a evoluat.
Profesorii lui Thomas Edison spuneau despre el că " prea prost ca să înveţe ceva". A fost concediat de la primele două joburi ale sale, fiind considerat neproductiv. Ca inventator, a făcut 1000 de invenţii lipsite de succes, înainte de a reuşit să inventeze becul. Întrebat de un reporter cum s-a simţit să eşueze de 1000 de ori, Edison a spus: "Nu am eşuat de 1000 de ori. Becul a fost o invenţie cu 1000 de paşi."
Walt Disney a fost concediat de editorul unui ziar pe motiv că nu are imaginaţie şi idei bune. A dat faliment de mai multe ori până să construiască Disney Land-ul. Dealtfel, Propunerea parcului a fost refuzată pe motiv că nu ar atrage pe nimeni.
La 21 de ani, actriţei franceze Jeanne Moureau i s-a spus de către un director de casting că are capul prea curbat, că nu e destul de frumoasă şi că nu e îndeajuns de fotogenică pentru a face un film. A respirat adâng şi şi-a zis "În regulă. Atunci cred că trebuie să fac totul în felul meu". După ce a făcut 100 de filme, în 1997 a primit premiul Academiei Europene de Film pentru Realizările de-alungul Activităţii.
Charlie Chaplin a fost iniţial refuzat de către studiourile din Hollywood, pantonima sa fiind considerată un nonsens.
Profesoara lui Enrico Caruso i-a spus acestuia că n-are voce şi că nu poate să cânte deloc. Părinţii vroiau ca el să devină un inginer.
Când Pablo Casals a împlinit 95 de ani, un reporter l-a întrebat "Domnule Casals, aveţi 95 de ani şi sunteţi unul dintre cei mai mari violocenlişti din toate timpurile. De ce încă mai exersaţi 6 ore pe zi?" Domnul Casals i-a răspuns: "Pentru că încă cred că fac progrese."
Asadar, nu te da niciodata batut!
Copyright ©Toate drepturile rezervate.
vineri, aprilie 30, 2010
Maladia cancerului
Această boală este, pe buna dreptate, denumită „flagelul umanităţii”. Ea se răspândeşte fără încetare şi nu ştim încă să o stăpânim.
Milioane de persoane sunt atinse. Zeci de mii de medici şi savanţi caută cauza acestei boli. În fiecare an sunt alocate sume foarte mari pentru cercetările asupra cancerului: se experimentează fără încetare în laboratoare pentru găsirea unor soluţii.
Cu toate că există numeroşi agenţi cancerigeni, ei trebuie să aibă cu toţii un punct comun pentru a transforma celula sănătoasă într-o celulă canceroasă.
Se impune deci să cercetăm procesul fundamental. Pentru a face aceasta, este necesar să includem aici şi domeniile extraterestre, la care nu putem avea acces decât prin intuiţia noastră.
Să considerăm celulele constituente ale corpului uman. În momentul debutului evoluţiei embrionului, nu există o diferenţiere între celulele sale. Abia în timpul dezvoltării corpului copilului pe parcursul gestaţiei, celulele se diferenţiază unele de altele şi formează diferitele organe ale corpului.
Cum se face că celulele se grupează în diferite organe? Ce forţe le guvernează, pentru ca plecând de la aceste celule să se formeze inima, creierul, ficatul sau sistemul limfatic? Cine le comunică informaţiile necesare pentru a face acest lucru?
Forţele naturii care au prins formă – le putem numi entităţi elementare – sunt în această privinţă de primă importanţă. Ele formează în planul astral (care se găseşte cel mai aproape de materialitatea densă, deci de planul terestru) corpul astral, ca model sau prototip pentru corpul copilului care se va dezvolta mai târziu.
În acest corp astral, format din materia cea mai fină, ansamblul funcţiilor corpului trebuie să fie preformat sau „programat” sub forma unor radiaţii, pe care, urmându-le, celulele se vor asambla în organe. Corpul astral sau învelişul astral constituie, pe parcursul întregii vieţi terestre, o legatură importantă între spirit, suflet şi corp. El se descompune după moartea corpului terestru.
Existenţa corpului astral poate fi dovedită de un indiciu valabil: este vorba despre „durerile fantomă” care apar când un membru nu mai există.
De ce? Deoarece corpul astral – care are aceeaşi formă cu trupul terestru – nu a fost afectat de amputarea unui membru. Corpul astral păstrează partea de trup care a fost amputată la corpul terestru! Aceasta explică durerile resimţite în corpul astral, unde membrul continuă să existe. Acest membru este însă numit fantomă pentru că nu se vede cu ochiul liber. Durerile fantomă nu se produc fără rost, ci din contră, există un corp unde, local, ele devin simţite.
Aceste dureri fantomă, adesea insuportabile, nu pot fi tratate, până la ora actuală, decât prin calmante care au efect doar pe o durată limitată.
De puţină vreme s-au obţinut rezultate bune prin acupunctură, practicată pe membrele sănătoase. În felul acesta s-a putut împiedica apariţia durerilor fantomă luni de-a rândul.
Dar să revenim la celule. Am văzut mai înainte că structurile corpului, în întregime, sunt formate pe plan astral de entităţile elementare. Din acestea fac parte în mod egal elementele diferitelor organe, celulele corpului cu toate componentele lor.
Multe dintre aceste elemente constituie obiecte ale unor studii ştiinţifice. Să cităm de exemplu nucleul celulei îmbrăcat cu învelişul său protector – protoplasma. În interiorul nucleului celulei se află cromozomii, sediul informaţiei genetice sau al „eredităţii”. Toate procesele celulei, printre care şi respiraţia ei, care este foarte importantă, sunt reglate plecând de la nucleul celular.
În plus, există şi alte elemente celulare care sunt invizibile pentru ochiul uman terestru: de exemplu, minusculele particule spirituale provenite din Centrala de forţă spirituală care se găseşte mult deasupra Paradisului uman. Aceste particule curg până la noi, în materia densă, unde se află la originea formării particulelor elementare ale atomilor.
Fireşte, aceste particule spirituale se regăsesc şi în moleculele celulelor corpului care sunt formate din atomi şi ele intră în contact cu radiaţia specifică a spiritului uman, încarnat în corpul fizic. În cercetările asupra cauzelor cancerului, acestora trebuie să le acordăm o atenţie deosebită.
Astăzi, din pricina orientării preponderent materialiste a omului de pe Pământ, radiaţia spiritului uman este foarte slabă şi nesigură. În consecinţă, ea este mult mai puţin în măsură să acţioneze stimulând funcţiile celulelor şi ale organelor, pentru a asigura corpului o sănătate deplină.
Să ne gândim în plus şi la faptul că, la această slăbire generală a radiaţiei spirituale, se adaugă şi o afectare corporală datorată unei persistente iritaţii a celulelor cauzată de toxine. Structura moleculelor celulare va fi atât de alterată, încât se modifică grav organizarea celulelor. Acestea nu mai sunt în măsură să primească informaţiile corecte. Apare astfel o organizare defectuoasă şi aprovizionarea cu oxigen se face din ce în ce mai prost. Rezultatul este că în celule se va produce o fermentaţie, care va forma împreună cu substanţele lichide nutritive o excrescenţă ce nu va înceta să se dezvolte: este tumora canceroasă, ca ultimă etapă a unei perturbări continue de natură spirituală şi corporală.
Degenerescenţa şi creşterea dereglată a celulelor bolnave afectează şi părţile învecinate, sănătoase, ale trupului. În plus, există pericolul ca procesul canceros să atingă şi alte părţi, îndepărtate, ale corpului, prin intermediul circulaţiei sanguine şi limfatice, producând la aceste niveluri cancere de aceeaşi natură (metastaze).
Iritaţia permanentă a celulelor produsă de toxine ne conduce către un organ al corpului care ar trebui să fie obiectul unei atenţii cu totul speciale a cercetărilor asupra cancerului: ficatul.
Acesta constituie în sine o minune. Funcţiile sale sunt atât de vaste încât îl putem numi un organ extraordinar. În afară de funcţia sa importantă de eliminare a produselor toxice, el ia parte, pe mai multe căi, la metabolismul organismului.
Când ficatul este bolnav, corpul întreg este afectat în mod sensibil. Pe de altă parte, ficatul este capabil să-şi regenereze propriile sale celule afectate şi chiar să-şi reconstituie celulele distruse.
Atunci când ficatul funcţionează normal, totul este transformat, cernut şi filtrat de el. Toxinele sunt astfel descompuse, făcute inofensive şi eliminate. Ficatul are deci nevoie de o irigaţie sanguină continuă şi constantă. Un ficat sănătos asigură un sânge bun.
Dacă ficatul este afectat, el nu mai este în măsură să descompună suficient diferitele toxine: acestea pătrund deci în circulaţia sanguină, provoacă o iritaţie continuă a ţesuturilor şi determină un teren propice pentru cancer.
Ca o măsură preventivă şi chiar şi în cazul unui cancer, nu trebuie să uităm toxinele care se formează în corp ca urmare a metabolismului şi nici pe cele ce pătrund din exterior.
Pe această linie trebuie să ţinem cont mai ales de obişnuinţele alimentare şi de metabolismul individului, şi aceasta cu atât mai mult atunci când suntem în prezenţa unor predispoziţii ereditare pentru cancer. Trebuie, de asemenea, luate în consideraţie efectele mediului înconjurător, care acţionează direct din exterior de manieră cancerigenă asupra celulelor, cum este cazul produselor chimice şi al radiaţiilor (raze X, radioactivitate, radiaţii telurice).
Stadiul cunoştinţelor noastre actuale arată că posibilităţile de apărare ale celulelor în faţa cancerului sunt limitate. De aici rezultă şi eforturile pentru a găsi căi şi mijloace diferite pentru a împinge corpul uman să facă inofensiv cancerul, în loc să-l hrănească.
Dar, chiar şi aşa, trebuie să ne gândim în primul rând la ficat, ca la organul cel mai important în lupta împotriva cancerului.
Încă în 1927, Abd–ru–shin, autorul Mesajului Graalului, „În Lumina Adevărului”, scria în „Der Ruf” (Apelul), publicaţie a cunoştinţelor noi, în Caietul 13, la „Rubrica medicală”, Cercetări asupra cancerului: „Orice tumoră aparent malignă este condiţionată de o incapacitate funcţională a ficatului, de o insuficienţă hepatică!” Aceasta este direcţia în care trebuie să privim. Un ficat sănătos, care îşi exercită normal funcţiile, nu permite apariţia nici unui fel de cancer. De aceea este mai convenabil să veghem la instaurarea, încă de la vârste tinere, a unui mod de viaţă care să corespundă normelor vieţii raţionale. Efortul principal trebuie îndreptat astfel către modul respectiv, chiar la bolnavii atinşi de boală! Odată regăsită sănătatea ficatului, forţa bolii va fi întreruptă, indiferent de localizarea acesteia”.
Acest text a fost republicat În 1953 în cartea „Întrebări şi Răspunsuri” (Editions francaises du Graal, pagina 237).
În conferinţa pe care Abd–ru–shin a ţinut-o În 1935 şi care a fost tipărită în 1950 (Mesajul Graalului - vol.3, „Puntea distrusă”) autorul menţionează încă odată importanţa ficatului: „Neglijenţa fumătorilor înşişi, care obligă noii născuţi şi copiii să respire fumul de tutun, împiedică la aceştia dezvoltarea mai multor organe. Faptul în sine jenează în special consolidarea necesară şi rezistenţa ficatului, care sunt foarte importante pentru fiinţa umană. Funcţionarea bună şi sănătoasă a ficatului, care poate împiedica formarea unui focar canceros, este mijlocul cel mai sigur de a lupta împotriva acestui flagel.
De atunci, această cunoaştere s-a dezvoltat mult. Astfel, A. Vogel – Doctor Honoris Causa – din Teuffen, Elveţia, scria în lucrarea „Micul Doctor” (editată în 1973): „Ficatul constituie bariera cea mai importantă în lupta împotriva cancerului. Atâta timp cât acest minunat laborator lucrează normal, degenerescenţa canceroasă a celulelor nu se poate produce. Deoarece ficatul ocupă o poziţie cheie în lupta contra cancerului, trebuie să încercăm să îl menţinem ca barieră eficace, deoarece aşa cum am mai spus, cancerul nu găseşte în această situaţie nici o posibilitate de dezvoltare.”
În cartea sa „Ficatul, regulator al sănătăţii” (1975 – A. Vogel, Teuffen, Elveţia) dr. Vogel relatează următorul fapt în capitolul intitulat „Cancerul şi ficatul”: «În timpul uneia din călătoriile mele în America, am stat de vorbă cu un oncolog cunoscut care, pe baza lungii sale experienţe, mi–a confirmat că nu a avut încă nici un bolnav de cancer spitalizat în institutul său care să nu fi prezentat o disfuncţie a ficatului sau a pancreasului. Deoarece acest lucru a fost observat şi de către alţi oncologi, se poate afirma că „nu există cancer neînsoţit de o insuficienţă hepatică sau a pancreasului”.»
Doctorul H. Anemueller explică în cartea sa „Sănătatea printr-o alimentaţie şi un regim raţional” (1963, Ed. Paracelsus): „Trebuie avut în vedere că, în orice cancer, ficatul este afectat şi activitatea sa serios slăbită. Din acest motiv, cantitatea de alimente absorbită ar trebui să fie mai restrânsă. Restaurarea unor funcţii hepatice normale reprezintă unul din scopurile cele mai importante ale tratamentului dietetic în boala canceroasă”.
Savantul englez Gaspar Blond, doctor în medicină, scrie în revista medicală „Hippocrates” (Caietul 11, 1956): „Cancerul este produsul unei insuficienţe cronice progresive a ficatului. Nu există nici o îndoială că toxinele alimentare au aici importanţa lor” (insuficienţa ficatului înseamnă o activitate restrânsă a ficatului).
Vedem deci până la ce punct ficatul joacă un rol capital în relaţiile dintre spirit, suflet şi corp. Mai mult decât oricare altă glandă digestivă, el este supus influenţei la stările noastre sufleteşti. Zicala populară care spune „Să ai ficaţi buni” (adică să nu te înfurii) sau „alb la ficaţi” (adică speriat) nu este lipsită de fundament. Căci acela care se mânie violent „eliberează bila”, care este produsă de ficat. Babilonienii se salutau cu formula „Fie ca ficatul tău să se liniştească!” ceea ce voia să spună „Nu te mânia, controlează–ţi furia!”.
Termenul de ipohondru (acela care suferă de o melancolie bolnăvicioasă) este legat de acela de „hipocondru” care desemnează regiunea situată imediat sub arcurile costale, deci regiunea ficatului, ceea ce indică faptul că această suferinţă este şi ea legată de ficat.
Nu este lipsit de importanţă faptul că termenul german pentru „ficat” – „Leber” este foarte asemănător cu termenul pentru „viaţă” – „Leben”.
Dar majoritatea indivizilor s-au îndepărtat din ce în ce mai mult de viaţa adevărată şi, în consecinţă, şi de natură. Fiinţa umană nu mai este legată de natură.
Iată de ce trebuie să ne revitalizăm spiritul şi natura constituie un mediu necesar pentru realizarea acestui scop. Eliberarea de modul actual, artificial, de viaţă se realizează prin supunerea faţă de legile naturii.
Fiinţa umană trebuie ca, încă din perioada tinereţii sale, să ţină cont de acest corp terestru al său şi asta nu numai din pricina durerilor pe care le-ar putea resimţi. Trebuie să pună, pentru viitor, bazele unui mod de viaţă natural şi să aplice în toate o moderaţie raţională. Ceea ce ar putea însemna: să se hrănească corect, să respire corect, să practice exerciţii, să respecte o igienă şi un echilibru între muncă şi odihnă. Corpul terestru reprezintă instrumentul cel mai important pe care Creatorul ni l-a încredinţat pentru evoluţia noastră spirituală, al cărei scop nu este Pământul, ci Paradisul spiritelor umane, situat deasupra acestuia.
Astăzi, mai mult ca oricând, fiinţa umană nu trebuie să uite natura, atunci când este bolnavă; să-şi amintească vechile cuvinte biblice, valabile până în zilele noastre: „Domnul face să crească leacurile pe pământ şi acela care este înţelept nu le dispreţuieşte” (Ecleziastul 38,4). Natura însăşi, cu multiplele ei virtuţi curative furnizează cele mai bune leacuri pentru sănătate şi împotriva bolii – chiar şi a unei boli cum este cancerul.
Totuşi, aceste remedii, singure, nu sunt suficiente. În cazul oricărei boli, este necesar ca spiritul individului să colaboreze la restabilirea sa, pentru a realiza un succes permanent. Dacă nu lăsăm să acţioneze decât medicamentele, vindecarea va fi de scurtă durată şi asta pentru că nu a fost suprimată cauza bolii. În cele din urmă, sănătatea este ancorată de spiritul uman, de liberul său arbitru, graţie căruia individul îşi formează propriul mediu înconjurător, ca şi propriile boli; şi este de mică importanţă dacă acest lucru are loc în această viaţă terestră sau dacă obscurele legături karmice provenind din vieţile precedente se concretizează sub o anumită formă de ereditate fizică ce comportă unele boli latente.
În aceeaşi măsură în care omul „îşi crează” boala, el poate să o şi elimine, abandonând atitudinea materialistă şi îndreptându–şi privirea cu umilinţă spre înalt, spre Înălţimile Luminoase.
Căci numai de acolo pot veni radiaţiile vitalizante care-i înflăcărează spiritul. Prin radiaţia sa, redevenită pură şi puternică, corpul său bolnav poate să se restabilească, cu sprijinul puterilor tămăduitoare oferite de natură.
Dacă este prea târziu pentru o vindecare completă, simpla cunoaştere a faptului că doar învelişul pământesc este acela care suferă – şi niciodată spiritul, care împreună cu fragilele sale învelişuri, formează sufletul – ajută şi reconfortează.
Bolnavul însuşi îşi poate purifica spiritul în aşa fel încât acesta, eliberat prin moartea terestră de povara corpului său fizic imperfect, să se poată ridica plin de bucurie în regiunile supraterestre care, departe de toate durerile şi tulburările materiale, stau sub Lumina Graţiei Divine.
Herbert Vollmann
Copyright ©Toate drepturile rezervate.
Milioane de persoane sunt atinse. Zeci de mii de medici şi savanţi caută cauza acestei boli. În fiecare an sunt alocate sume foarte mari pentru cercetările asupra cancerului: se experimentează fără încetare în laboratoare pentru găsirea unor soluţii.
Cu toate că există numeroşi agenţi cancerigeni, ei trebuie să aibă cu toţii un punct comun pentru a transforma celula sănătoasă într-o celulă canceroasă.
Se impune deci să cercetăm procesul fundamental. Pentru a face aceasta, este necesar să includem aici şi domeniile extraterestre, la care nu putem avea acces decât prin intuiţia noastră.
Să considerăm celulele constituente ale corpului uman. În momentul debutului evoluţiei embrionului, nu există o diferenţiere între celulele sale. Abia în timpul dezvoltării corpului copilului pe parcursul gestaţiei, celulele se diferenţiază unele de altele şi formează diferitele organe ale corpului.
Cum se face că celulele se grupează în diferite organe? Ce forţe le guvernează, pentru ca plecând de la aceste celule să se formeze inima, creierul, ficatul sau sistemul limfatic? Cine le comunică informaţiile necesare pentru a face acest lucru?
Forţele naturii care au prins formă – le putem numi entităţi elementare – sunt în această privinţă de primă importanţă. Ele formează în planul astral (care se găseşte cel mai aproape de materialitatea densă, deci de planul terestru) corpul astral, ca model sau prototip pentru corpul copilului care se va dezvolta mai târziu.
În acest corp astral, format din materia cea mai fină, ansamblul funcţiilor corpului trebuie să fie preformat sau „programat” sub forma unor radiaţii, pe care, urmându-le, celulele se vor asambla în organe. Corpul astral sau învelişul astral constituie, pe parcursul întregii vieţi terestre, o legatură importantă între spirit, suflet şi corp. El se descompune după moartea corpului terestru.
Existenţa corpului astral poate fi dovedită de un indiciu valabil: este vorba despre „durerile fantomă” care apar când un membru nu mai există.
De ce? Deoarece corpul astral – care are aceeaşi formă cu trupul terestru – nu a fost afectat de amputarea unui membru. Corpul astral păstrează partea de trup care a fost amputată la corpul terestru! Aceasta explică durerile resimţite în corpul astral, unde membrul continuă să existe. Acest membru este însă numit fantomă pentru că nu se vede cu ochiul liber. Durerile fantomă nu se produc fără rost, ci din contră, există un corp unde, local, ele devin simţite.
Aceste dureri fantomă, adesea insuportabile, nu pot fi tratate, până la ora actuală, decât prin calmante care au efect doar pe o durată limitată.
De puţină vreme s-au obţinut rezultate bune prin acupunctură, practicată pe membrele sănătoase. În felul acesta s-a putut împiedica apariţia durerilor fantomă luni de-a rândul.
Dar să revenim la celule. Am văzut mai înainte că structurile corpului, în întregime, sunt formate pe plan astral de entităţile elementare. Din acestea fac parte în mod egal elementele diferitelor organe, celulele corpului cu toate componentele lor.
Multe dintre aceste elemente constituie obiecte ale unor studii ştiinţifice. Să cităm de exemplu nucleul celulei îmbrăcat cu învelişul său protector – protoplasma. În interiorul nucleului celulei se află cromozomii, sediul informaţiei genetice sau al „eredităţii”. Toate procesele celulei, printre care şi respiraţia ei, care este foarte importantă, sunt reglate plecând de la nucleul celular.
În plus, există şi alte elemente celulare care sunt invizibile pentru ochiul uman terestru: de exemplu, minusculele particule spirituale provenite din Centrala de forţă spirituală care se găseşte mult deasupra Paradisului uman. Aceste particule curg până la noi, în materia densă, unde se află la originea formării particulelor elementare ale atomilor.
Fireşte, aceste particule spirituale se regăsesc şi în moleculele celulelor corpului care sunt formate din atomi şi ele intră în contact cu radiaţia specifică a spiritului uman, încarnat în corpul fizic. În cercetările asupra cauzelor cancerului, acestora trebuie să le acordăm o atenţie deosebită.
Astăzi, din pricina orientării preponderent materialiste a omului de pe Pământ, radiaţia spiritului uman este foarte slabă şi nesigură. În consecinţă, ea este mult mai puţin în măsură să acţioneze stimulând funcţiile celulelor şi ale organelor, pentru a asigura corpului o sănătate deplină.
Să ne gândim în plus şi la faptul că, la această slăbire generală a radiaţiei spirituale, se adaugă şi o afectare corporală datorată unei persistente iritaţii a celulelor cauzată de toxine. Structura moleculelor celulare va fi atât de alterată, încât se modifică grav organizarea celulelor. Acestea nu mai sunt în măsură să primească informaţiile corecte. Apare astfel o organizare defectuoasă şi aprovizionarea cu oxigen se face din ce în ce mai prost. Rezultatul este că în celule se va produce o fermentaţie, care va forma împreună cu substanţele lichide nutritive o excrescenţă ce nu va înceta să se dezvolte: este tumora canceroasă, ca ultimă etapă a unei perturbări continue de natură spirituală şi corporală.
Degenerescenţa şi creşterea dereglată a celulelor bolnave afectează şi părţile învecinate, sănătoase, ale trupului. În plus, există pericolul ca procesul canceros să atingă şi alte părţi, îndepărtate, ale corpului, prin intermediul circulaţiei sanguine şi limfatice, producând la aceste niveluri cancere de aceeaşi natură (metastaze).
Iritaţia permanentă a celulelor produsă de toxine ne conduce către un organ al corpului care ar trebui să fie obiectul unei atenţii cu totul speciale a cercetărilor asupra cancerului: ficatul.
Acesta constituie în sine o minune. Funcţiile sale sunt atât de vaste încât îl putem numi un organ extraordinar. În afară de funcţia sa importantă de eliminare a produselor toxice, el ia parte, pe mai multe căi, la metabolismul organismului.
Când ficatul este bolnav, corpul întreg este afectat în mod sensibil. Pe de altă parte, ficatul este capabil să-şi regenereze propriile sale celule afectate şi chiar să-şi reconstituie celulele distruse.
Atunci când ficatul funcţionează normal, totul este transformat, cernut şi filtrat de el. Toxinele sunt astfel descompuse, făcute inofensive şi eliminate. Ficatul are deci nevoie de o irigaţie sanguină continuă şi constantă. Un ficat sănătos asigură un sânge bun.
Dacă ficatul este afectat, el nu mai este în măsură să descompună suficient diferitele toxine: acestea pătrund deci în circulaţia sanguină, provoacă o iritaţie continuă a ţesuturilor şi determină un teren propice pentru cancer.
Ca o măsură preventivă şi chiar şi în cazul unui cancer, nu trebuie să uităm toxinele care se formează în corp ca urmare a metabolismului şi nici pe cele ce pătrund din exterior.
Pe această linie trebuie să ţinem cont mai ales de obişnuinţele alimentare şi de metabolismul individului, şi aceasta cu atât mai mult atunci când suntem în prezenţa unor predispoziţii ereditare pentru cancer. Trebuie, de asemenea, luate în consideraţie efectele mediului înconjurător, care acţionează direct din exterior de manieră cancerigenă asupra celulelor, cum este cazul produselor chimice şi al radiaţiilor (raze X, radioactivitate, radiaţii telurice).
Stadiul cunoştinţelor noastre actuale arată că posibilităţile de apărare ale celulelor în faţa cancerului sunt limitate. De aici rezultă şi eforturile pentru a găsi căi şi mijloace diferite pentru a împinge corpul uman să facă inofensiv cancerul, în loc să-l hrănească.
Dar, chiar şi aşa, trebuie să ne gândim în primul rând la ficat, ca la organul cel mai important în lupta împotriva cancerului.
Încă în 1927, Abd–ru–shin, autorul Mesajului Graalului, „În Lumina Adevărului”, scria în „Der Ruf” (Apelul), publicaţie a cunoştinţelor noi, în Caietul 13, la „Rubrica medicală”, Cercetări asupra cancerului: „Orice tumoră aparent malignă este condiţionată de o incapacitate funcţională a ficatului, de o insuficienţă hepatică!” Aceasta este direcţia în care trebuie să privim. Un ficat sănătos, care îşi exercită normal funcţiile, nu permite apariţia nici unui fel de cancer. De aceea este mai convenabil să veghem la instaurarea, încă de la vârste tinere, a unui mod de viaţă care să corespundă normelor vieţii raţionale. Efortul principal trebuie îndreptat astfel către modul respectiv, chiar la bolnavii atinşi de boală! Odată regăsită sănătatea ficatului, forţa bolii va fi întreruptă, indiferent de localizarea acesteia”.
Acest text a fost republicat În 1953 în cartea „Întrebări şi Răspunsuri” (Editions francaises du Graal, pagina 237).
În conferinţa pe care Abd–ru–shin a ţinut-o În 1935 şi care a fost tipărită în 1950 (Mesajul Graalului - vol.3, „Puntea distrusă”) autorul menţionează încă odată importanţa ficatului: „Neglijenţa fumătorilor înşişi, care obligă noii născuţi şi copiii să respire fumul de tutun, împiedică la aceştia dezvoltarea mai multor organe. Faptul în sine jenează în special consolidarea necesară şi rezistenţa ficatului, care sunt foarte importante pentru fiinţa umană. Funcţionarea bună şi sănătoasă a ficatului, care poate împiedica formarea unui focar canceros, este mijlocul cel mai sigur de a lupta împotriva acestui flagel.
De atunci, această cunoaştere s-a dezvoltat mult. Astfel, A. Vogel – Doctor Honoris Causa – din Teuffen, Elveţia, scria în lucrarea „Micul Doctor” (editată în 1973): „Ficatul constituie bariera cea mai importantă în lupta împotriva cancerului. Atâta timp cât acest minunat laborator lucrează normal, degenerescenţa canceroasă a celulelor nu se poate produce. Deoarece ficatul ocupă o poziţie cheie în lupta contra cancerului, trebuie să încercăm să îl menţinem ca barieră eficace, deoarece aşa cum am mai spus, cancerul nu găseşte în această situaţie nici o posibilitate de dezvoltare.”
În cartea sa „Ficatul, regulator al sănătăţii” (1975 – A. Vogel, Teuffen, Elveţia) dr. Vogel relatează următorul fapt în capitolul intitulat „Cancerul şi ficatul”: «În timpul uneia din călătoriile mele în America, am stat de vorbă cu un oncolog cunoscut care, pe baza lungii sale experienţe, mi–a confirmat că nu a avut încă nici un bolnav de cancer spitalizat în institutul său care să nu fi prezentat o disfuncţie a ficatului sau a pancreasului. Deoarece acest lucru a fost observat şi de către alţi oncologi, se poate afirma că „nu există cancer neînsoţit de o insuficienţă hepatică sau a pancreasului”.»
Doctorul H. Anemueller explică în cartea sa „Sănătatea printr-o alimentaţie şi un regim raţional” (1963, Ed. Paracelsus): „Trebuie avut în vedere că, în orice cancer, ficatul este afectat şi activitatea sa serios slăbită. Din acest motiv, cantitatea de alimente absorbită ar trebui să fie mai restrânsă. Restaurarea unor funcţii hepatice normale reprezintă unul din scopurile cele mai importante ale tratamentului dietetic în boala canceroasă”.
Savantul englez Gaspar Blond, doctor în medicină, scrie în revista medicală „Hippocrates” (Caietul 11, 1956): „Cancerul este produsul unei insuficienţe cronice progresive a ficatului. Nu există nici o îndoială că toxinele alimentare au aici importanţa lor” (insuficienţa ficatului înseamnă o activitate restrânsă a ficatului).
Vedem deci până la ce punct ficatul joacă un rol capital în relaţiile dintre spirit, suflet şi corp. Mai mult decât oricare altă glandă digestivă, el este supus influenţei la stările noastre sufleteşti. Zicala populară care spune „Să ai ficaţi buni” (adică să nu te înfurii) sau „alb la ficaţi” (adică speriat) nu este lipsită de fundament. Căci acela care se mânie violent „eliberează bila”, care este produsă de ficat. Babilonienii se salutau cu formula „Fie ca ficatul tău să se liniştească!” ceea ce voia să spună „Nu te mânia, controlează–ţi furia!”.
Termenul de ipohondru (acela care suferă de o melancolie bolnăvicioasă) este legat de acela de „hipocondru” care desemnează regiunea situată imediat sub arcurile costale, deci regiunea ficatului, ceea ce indică faptul că această suferinţă este şi ea legată de ficat.
Nu este lipsit de importanţă faptul că termenul german pentru „ficat” – „Leber” este foarte asemănător cu termenul pentru „viaţă” – „Leben”.
Dar majoritatea indivizilor s-au îndepărtat din ce în ce mai mult de viaţa adevărată şi, în consecinţă, şi de natură. Fiinţa umană nu mai este legată de natură.
Iată de ce trebuie să ne revitalizăm spiritul şi natura constituie un mediu necesar pentru realizarea acestui scop. Eliberarea de modul actual, artificial, de viaţă se realizează prin supunerea faţă de legile naturii.
Fiinţa umană trebuie ca, încă din perioada tinereţii sale, să ţină cont de acest corp terestru al său şi asta nu numai din pricina durerilor pe care le-ar putea resimţi. Trebuie să pună, pentru viitor, bazele unui mod de viaţă natural şi să aplice în toate o moderaţie raţională. Ceea ce ar putea însemna: să se hrănească corect, să respire corect, să practice exerciţii, să respecte o igienă şi un echilibru între muncă şi odihnă. Corpul terestru reprezintă instrumentul cel mai important pe care Creatorul ni l-a încredinţat pentru evoluţia noastră spirituală, al cărei scop nu este Pământul, ci Paradisul spiritelor umane, situat deasupra acestuia.
Astăzi, mai mult ca oricând, fiinţa umană nu trebuie să uite natura, atunci când este bolnavă; să-şi amintească vechile cuvinte biblice, valabile până în zilele noastre: „Domnul face să crească leacurile pe pământ şi acela care este înţelept nu le dispreţuieşte” (Ecleziastul 38,4). Natura însăşi, cu multiplele ei virtuţi curative furnizează cele mai bune leacuri pentru sănătate şi împotriva bolii – chiar şi a unei boli cum este cancerul.
Totuşi, aceste remedii, singure, nu sunt suficiente. În cazul oricărei boli, este necesar ca spiritul individului să colaboreze la restabilirea sa, pentru a realiza un succes permanent. Dacă nu lăsăm să acţioneze decât medicamentele, vindecarea va fi de scurtă durată şi asta pentru că nu a fost suprimată cauza bolii. În cele din urmă, sănătatea este ancorată de spiritul uman, de liberul său arbitru, graţie căruia individul îşi formează propriul mediu înconjurător, ca şi propriile boli; şi este de mică importanţă dacă acest lucru are loc în această viaţă terestră sau dacă obscurele legături karmice provenind din vieţile precedente se concretizează sub o anumită formă de ereditate fizică ce comportă unele boli latente.
În aceeaşi măsură în care omul „îşi crează” boala, el poate să o şi elimine, abandonând atitudinea materialistă şi îndreptându–şi privirea cu umilinţă spre înalt, spre Înălţimile Luminoase.
Căci numai de acolo pot veni radiaţiile vitalizante care-i înflăcărează spiritul. Prin radiaţia sa, redevenită pură şi puternică, corpul său bolnav poate să se restabilească, cu sprijinul puterilor tămăduitoare oferite de natură.
Dacă este prea târziu pentru o vindecare completă, simpla cunoaştere a faptului că doar învelişul pământesc este acela care suferă – şi niciodată spiritul, care împreună cu fragilele sale învelişuri, formează sufletul – ajută şi reconfortează.
Bolnavul însuşi îşi poate purifica spiritul în aşa fel încât acesta, eliberat prin moartea terestră de povara corpului său fizic imperfect, să se poată ridica plin de bucurie în regiunile supraterestre care, departe de toate durerile şi tulburările materiale, stau sub Lumina Graţiei Divine.
Herbert Vollmann
Copyright ©Toate drepturile rezervate.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)