Cele 7 „porunci" ale lui Ovidiu Bojor

Ovidiu Bojor spune că starea de bine depinde de forul interior al fiecărei persoane

Doctorul în farmacie Ovidiu Bojor ne învaţă cum să trăim mai mult şi mai bine prin simpla schimbare a obiceiurilor alimentare şi prin folosirea remediilor naturale.

La venerabila vârstă de 87 de ani, Ovidiu Bojor are o viaţă activă zi de zi. În fiecare dimineaţă, merge la sediul „Patronatului Planta Romanica" în calitate de preşedinte şi lucrează la diferite proiecte. Se mândreşte cu faptul că, recent, a scos pe piaţă zece ceaiuri medicinale pentru diferite afecţiuni.

Discuţia s-a axat pe cât de important este să ai un echilibru în tot ceea ce faci. De altfel, plecând de la această idee, Ovidiu Bojor a început să aplice, în urmă cu peste 30 de ani, regula celor trei de opt: opt ore de muncă, opt ore de odihnă activă şi opt ore de somn.

„Weekend Adevărul": Aveţi o viaţă activă şi transmiteţi multă energie pozitivă. Care este secretul dumneavoastră?

Ovidiu Bojor: Integrarea în natură şi respectarea legilor naturii. Cu alte cuvinte, cu cât vom fi mai aproape de natură, cu atât vom trăi mai mult şi mai bine. Asta înseamnă că trebuie să ne potrivim ceasul biologic în funcţie de cele patru anotimpuri. Primăvara şi vara reprezintă anotimpuri de dezvoltare maximă, iar toamna şi iarna sunt ideale pentru odihnă, pentru recuperare şi reflecţie.

Secretul constă în cumpătare. Poate o să vă mire, dar eu am devenit adeptul stilului de viaţă sănătos abia după vârsta de 50 de ani. Mai exact, am adoptat regula celor „trei de opt", ideal pentru a trăi cât mai mult şi mai bine.

Această regulă constă în respectarea celor opt ore de activitate, opt ore de odihnă activă (lectură, muzică, plimbări şi cât mai puţin stat în faţa televizorului sau a calculatorului) şi opt ore de somn. Chiar dacă uneori muncesc mai mult de opt ore, niciodată nu renunţ la cele opt ore de somn. Dar cel mai important lucru este să nu faci din excepţie o regulă de viaţă.

În ceea ce priveşte alimentaţia, se spune că suntem ceea ce mâncăm şi cum mâncăm. Metaforic vorbind, unii oameni mănâncă cu polonicul, iar alţii cu lingura. Repede şi pe fugă. Eu, în schimb, mănânc cu „linguriţa", adică mestec fiecare îmbucătură de cel puţin 20 de ori. Şi ştiţi de ce? Pentru că digestia începe în cavitatea bucală, sub acţiunea enzimelor şi, prin urmare, stomacul nu mai trebuie să muncească până la epuizare. Aşa se explică faptul că am o stare de sănătate bună la 87 de ani.  Nu am probleme de tranzit intestinal şi, în plus, îmi sunt protejaţi ficatul şi rinichii. Nu mai vorbesc de influenţa asupra psihicului. În plus, mănânc puţin şi des. Recomand cinci mese uşoare pe zi, în jurul orelor 9, 12, 16, 18, 21.

În prezent, oamenii fac tot ce le stă în putinţă pentru a încetini procesul de îmbătrânire. Dumneavoastră aţi declarat la un moment dat că nu concepeţi noţiunea de bătrâneţe. De ce?

La prima vedere, obiectivul de a te menţine veşnic tânăr pare ceva imposibil de atins. Însă el poate deveni realitate! Cu o condiţie însă: să avem convingerea că din momentul în care a început să existe, spiritul nostru va dăinui pentru totdeauna. Aşa cum există legea perenităţii materiei, de ce să nu existe şi veşnicia sufletului? Iar în ceea ce priveşte transformările fizice, se ştie că procesul de îmbătrânire devine vizibil după vârsta de 40 de ani. Şi este lent şi permanent. Cu alte cuvinte, după această vârstă, capacitatea funcţională a organismului scade cu 1% în fiecare an.În ciuda acestui fapt, în ultima jumătate de secol, în România, speranţa de viaţă a crescut cu 15-20 de ani. Iar asta se datorează stilului de viaţă şi îndeosebi alimentaţiei.

Fenomenul îmbătrânirii poate fi încetinit prin alimentarea organismului cu acizi nucleici, respectiv cu ADN (acid dezoxiribonucleic) şi cu ARN (acid ribonucleic). Aceşti acizi au capacitatea de a reînnoi celulele apărute pe măsură ce înaintăm în vârstă. Să vă explic.

Studiile au arătat că celulele mor şi renasc la intervale cuprinse între unu şi doi ani. Cu alte cuvinte, înainte de moarte, celulele se reproduc, dar nu mai beneficiază de aceleaşi proprietăţi şi capacităţi specifice adolescenţei şi tinereţii. Iar acizii nucleici au capacitatea de a le „întineri". Ei se găsesc în grâu, în alege marine, în fulgi de ovăz, ciuperci, leguminoase (soia, fasole, linte, spanac, mazăre, andive), în produse lactate şi în ouă. Aşadar, este vorba de un regim lacto-vegetarian, pe care l-am numit şi „regim de viaţă lungă". Acest tip de dietă cu caracter profilactic ar trebui adoptată de toţi cei care au trecut pragul de 40 de ani.

În opinia dumneavoastră, ce obiceiuri ne scurtează viaţa?

Există şapte elemente care îşi pun amprenta negativ asupra calităţii vieţii.

Pe primul loc, se află invidia. Trăim vremuri în care invidia a atins proporţii colosale, în sensul că roade dacă cei de lângă noi au mai mult sau sunt mai buni în ceea ce fac. Însă trebuie să se ştie că atunci când te bucuri de binele celui de lângă tine, acest bine se întoarce la tine.

Pe locul doi se situează lupta neloială pentru existenţă. Darwin a descris legea selecţiei naturale, dar nu  a prevăzut-o şi pe cea a selecţiei artificiale. Astăzi, indivizii cu înzestrare intelectuală şi morală modestă îi răpun pe cei dotaţi superior sub raport intelectual şi etic. Iar rezultatul selecţiei artificiale constă în faptul că cei răi se înmulţesc.

Pe locul trei se situează goana după bani, ce reprezintă şi un punct integrat al selecţiei artificiale. Însă această fugă după acumularea de bunuri materiale are un preţ: uzura fizică şi psihică. Pe locul patru, se situează schimbarea bruscă a modului de viaţă (muncim prea mult, suntem sedentari şi ne odihnim foarte puţin).

Pe locul cinci se află suprapoluarea (ne intoxicăm voit cu tutun, alcool, cafea, alimente produse prin mijloace chimice şi manipulate genetic), iar pe locul şase se află îndepărtarea de natură.

Locul şapte şi ultimul este ocupat de greşelile pe care le facem sub aspect moral şi religios. Să vă explic. Carnea animalelor pe care le ucidem şi le consumăm ascunde „moartea", deoarece proteinele şi grăsimile favorizează nenumărate boli. În plus, s-a constatat că animalele carnivore sunt mult mai agresive decât ierbivorele, după cum şi oamenii care consumă carne sunt mai violenţi decât cei care au o alimentaţie compusă din fructe, legume, cereale, seminţe, ouă şi produse lactate. Dacă totuşi nu se poate renunţa la carne, măcar să se prefere carnea slabă de pui şi de curcan (fără pieliţă) şi peştele.

De vorbă cu fitoterapeutul Ovidiu Bojor, în cabinetul său

„Imaginaţi-vă viaţa ca o oglindă în care vă reflectaţi"

Debordaţi de optimism. Cum reuşiţi?

Depinde de noi să ne cultivăm optimismul şi încrederea în cei din jur. Imagina-ţi-vă viaţa ca o oglindă în care vă reflectaţi: dacă zâmbim, zâmbetul se întoarce asupra noastră, dacă ne schimonosim, grimasa se întoarce tot asupra noastră. Cu alte cuvinte: dacă avem gânduri pozitive şi facem bine, la fel va fi şi viaţa noastră şi a celor din jur.

Rata depresiilor a crescut mult în ultimii ani. De ce ne este tot mai greu să ne bucurăm de lucrurile din jur?

Starea de bine depinde de forul interior al fiecărei persoane. Vestea bună este că acest for interior se poate autoeduca şi schimba, dacă există bunăvoinţă. Iar schimbarea forului interior este un lucru mare. Echilibrul interior înseamnă  stabilirea unei armonii între creier, sentiment şi reproducere şi alimentaţie. Acest echilibru se asociază cu dragostea celor din jur.

Obezitatea a atins cote alarmante. Dumneavoastră vă menţineţi suplu. Ce dietă aveţi?

De 60 de ani am cam aceeaşi greutate: între 54 şi 56 kg (n.r. - la înălţimea de
1,68 m). Trebuie să ştiti că profilaxia începe din primii ani de viaţă. Mulţi părinţi îşi îndoapă copiii cu mâncare şi cu dulciuri, însă ei nu ştiu că în primii doi ani ani de viaţă se formează ţesutul adipos. E drept că, în perioada adolescenţei, copilul respectiv poate să aibă o greutate normală, însă după 18 ani va începe să acumuleze kilograme din cauza fondului predispozant. Aşa se explică de ce unele persoane sunt supraponderale sau chiar obeze la vârsta adultă. Iar lupta cu kilogramele este anevoioasă.

Dumneavoastră aţi fost farmacist. Totuşi, la un anumit moment, aţi început să studiaţi plantele? De ce? Putem avea încredere în puterea lor de vindecare?

Tatăl meu a fost profesor de ştiinţe naturale, şi când eram mic, urcam împreună pe munte. Cunoşteam denumirea latină a tuturor plantelor. Am urmat cursurile Institutului de Medicină şi Farmacie. Erau doar 50 de locuri. Însă am fost farmacist numai opt luni. Ulterior s-a ivit ocazia de a face cercetare în botanică. Circa 37 de ani am lucrat la Naţiunile Unite ca expert în valorificarea resurselor naturale din ţările asiatice.

Din păcate, 40% din produsele industriei româneşti de prelucrare a plantelor sunt de proastă calitate, deoarece nu sunt atent controlate, mai ales că mediul este tot mai poluat. De aceea, trebuie să avem mare grijă atunci când cumpărăm un produs natural. Se recomandă ceaiul vărsat, deoarece cel la pliculeţ nu mai are proprietăţi terapeutice. Şi asta din trei motive: 1. calitatea pulberii este greu de controlat; 2. dacă o plantă are un grad mare de mărunţire, pe fondul oxidării, îşi pierde valabilitatea (de la un an la două luni); 3. pliculeţul este confecţionat din material plastic oxidabil.

Trăim vremuri stresante, iar stresul accelerează procesul de îmbătrânire. Ce leac natural cunoaşteţi pentru combaterea stresului?

Vă recomand un amestec de plante care este un excelent remediu de combatere a stresului. Combinaţi, în părţi egale (de exemplu, câte zece grame), flori şi frunze de păducel, flori de tei, flori de levănţică şi talpa-gâştei. După aceea, faceţi o infuzie dintr-o lingură rasă de amestec de plante şi din 250 ml de apă clocotită. Beţi o cană de ceai înainte de culcare. Rezultatele nu vor întârzia să apară. De curând am scos pe piaţă un remediu natural (capsule) care acţionează în sensul eliminării „stresului informaţional".

Cele 7 „porunci" ale lui Ovidiu Bojor

1 Nu fi invidios! Un filosof antic spunea că invidia roade pe invidios precum rugina roade fierul. Maxima aceasta spune tot despre efectul acestui sentiment.

2 Nu lupta neloial pentru existenţă! În prezent, indivizii mai puţin înzestraţi intelectual îi răpun pe cei dotaţi superior sub aspect intelectual.

3 Nu fugi după bani! În caz contrar, vei ajunge să ai un stil de viaţă alert care antrenează după sine o alimentaţie improvizată şi vei face exces de stimulente şi de excitante.

4 Nu-ţi schimba brusc modul de viaţă! Se pot produce dereglări cu repercursiuni majore asupra organismului.

5 Nu te otrăvi! Nu fuma, nu consuma alcool şi evită alimentele produse prin mijloace chimice. 

6 Nu te îndepărta de natură! Nesocotirea conceptelor de bază ale celor zece porunci înseamnă îndepărtarea creaţie de Creator.

7 Nu greşi sub aspect etic şi religios! Aceste greşeli se răsfrâng asupra noastră şi ne scurtează viaţa.

Remediu antiastenie

Astenia de primăvară se manifestă prin stări de oboseală fizică şi psihică  sau, mai grav, prin depresie. Pentru a preveni astfel de stări trebuie să ne întărim sistemul imunitar. Iar cel mai bun remediu este tinctura de echinacea. Se recomandă cure de şapte zile, câte 25-30 de picături de două ori pe zi, cu pauză de şapte zile. În plus, consumaţi fructe şi legume care conţin vitamina C, un puternic antioxidant, şi luaţi suplimente cu Omega 3 şi cu Omega 6.

"Procesul de îmbătrânire devine vizibil după vârsta de 40 de ani. Şi este lent şi permanent. Cu alte cuvinte, după această vârstă, capacitatea funcţională a organismului scade cu 1% în fiecare an."

"Mulţi părinţi îşi îndoapă copiii cu mâncare şi cu dulciuri, însă ei nu ştiu că în primii doi ani ani de viaţă se formează ţesutul adipos."

CV

- Numele: Ovidiu Bojor

- Data şi locul naşterii: 1 noiembrie 1924, Reghin
- Starea civilă: Este căsătorit de 52 de ani, are doi copii
- Studiile şi cariera: l Institutul de Medicină şi Farmacie
- Preşedinte Patronatul Planta Romanica
- Membru al Academiei de Ştiinţe Medicale
- Doctor în Ştiinţe Naturale
- Oferă consultaţii gratuite în fiecare joi, între orele 11.00şi 14.00. - Pentru programări, sunaţi la numărul de telefon 021.315.47.83.
- Locuieşte în: Bucureşti

Sursa: adevarul.ro

Copyright © 
Daca doriti sa preluati acest articol mentionati sursa, autorul si link.

Matricea vie

"Un nou film fenomenal, cu informaţii incredibile, care vă vor schimba modul de a gândi despre corpul şi mintea voastră şi despre medicină..."

Deşi, fizica cuantică, se apropie rapid de aniversarea a 100 de ani de existenţă, pentru medicina curentă Pământul a rămas plat, aceasta fiind incapabilă să abandoneze modelul mecanicist newtonian, ale cărui limite în explicarea Universului şi a naturii vii, au devenit tot mai evidente, oricărei persoane căreia nu-i este frică să gândească.

Matricea vie from Anti Iluzii on Vimeo.


Preluat de pe suntsanatos.ro
Copyright © 
Daca doriti sa preluati acest articol mentionati sursa, autorul si link.

Psihologia schimbarii

Doi pionieri ai noii paradigme ştiinţifice, celebrul microbiolog Bruce Lipton şi partenerul său, psihologul Rob Williams, dezvoltau în comun în 2001, prin acest DVD ce cuprindea un cuplu de filme,Bruce Lipton - The Biology of Perception şi Rob Williams - The Psychology of Change, o teorie ce zguduie viziunile tradiţionale asupra biologiei şi psihologiei umane, demontând miturile predominante ale fiecărei discipline şi furnizând o cale logică, ştiinţifică şi practică de a înţelege aceste idei revoluţionare, legate de natura inseparabilă a conexiunii minte/trup.

Idealul său este accelerarea evoluţiei spirituale individuale şi globale, prin alinierea credinţelor subconştiente cu înţelepciunea conştientă izvorâtă din cele mai importante tradiţii spirituale şi intelectuale ale lumii.

În altă ordine de idei, filmele reprezintă o combinaţie unică, depăşind graniţele teoriei şi ale speculaţiei pure sau ale ştiinţei de dragul ştiinţei, dacă doriţi, prezentând cu ajutorul lui Rob Williams şi metode practice de eliminare a blocajelor, fobiilor şi altor tare psihice, în tratarea cărora psihologia tradiţională şi-a demonstrat de multă vreme impotenţa şi incompetenţa, banii continuând să curgă pe canapelele luxoase ale emulilor traficantului manipulator Freud, prin grija inocenţei şi a naivităţii unei clientele deloc nesemnificative, neconvinsă încă de impostura şi chimizarea galopantă a acestei profesii detestabile, când este practicată în acest mod complet nesincer.

Tehnicile practicate de Rob Williams sunt rupte total de practica tradiţională, meritând poate mai mult ca orice altceva să poarte numele cinstit de psihoterapie, deşi el însuşi îşi contestă contribuţia în procesul schimbării percepţiei, susţinând că are legătură doar cu divinitatea şi înţelepciunea inerentă din fiecare fiinţă umană.

Nu am practicat niciodată metodele de testare a subconştientului, pe baza răspunsului muscular, prezentate de Rob Williams, dar sunt dispus să le acord credit în contextul holistic al biologiei umane, redefinită de Lipton prin perspectiva cuantică, fiindcă nici reflexoterapia, de exemplu, nu mă impresiona cândva, dar o experienţă personală m-a convins de validitatea conceptelor ei.

În plus, deşi îl detest pe Einstein pentru rolul său nefast jucat în istoria omenirii şi pentru ascunderea unor descoperiri cruciale din fizica cuantică, încă de la începuturi, nu-i pot nega calitatea de iniţiat şi dreptatea parţială cu care afirma următoarele:

"O fiinţă umană este parte a unui întreg, numit de noi 'Univers', o parte limitată în timp şi spaţiu. Omul se experimentează pe sine, gândurile şi sentimentele sale, ca pe ceva separat de rest, un fel de iluzie optică a propriei sale conştiinţe.

Această iluzie e ca un fel de închisoare pentru noi, restricţionându-ne dorinţele personale şi limitându-ne afecţiunea la doar câteva persoane apropiate nouă.

Sarcina noastră trebuie să fie eliberarea din această închisoare, extinzând cercul compasiunii pentru a cuprinde toate creaturile vii şi întreaga natură, în deplina sa frumuseţe.

Nimeni nu este capabil să realizeze complet acest lucru, dar năzuinţa către o asemenea realizare este prin ea însăşi parte a eliberării noastre şi a fundamentării liniştii noastre interioare."

Am spus "parţială", fiindcă tocmai integrarea noastră completă în Univers, este garanţia nelimitării noastre la un timp şi un spaţiu ce sunt doar simple convenţii, datorate viziunii mecaniciste newtoniene asupra lumii.

În ce priveşte informaţia omisă cu intenţie de Einstein, în domeniul fizicii cuantice, nu-i pot acorda circumstanţe atenuante, fiindcă s-a lăsat înspăimântat de implicaţiile folosirii teoriei, din motivul prezentat magistral de laureatul Nobel, Eugene Wigner:

"Când domeniul teoriei fizice s-a lărgit ca să cuprindă fenomene microscopice, prin crearea mecanicii cuantice, conceptul de conştiinţă a apărut din nou în discuţie.

Nu era posibilă formularea legilor mecanicii cuantice, într-un mod care să fie pe deplin consecvent, fără a face referire la conştiinţă."

Încercând să ne convingă steril, de existenţa unei particule fundamentale a aberaţiei numită "materie", pentru a putea justifica în oarecare măsură şi fondurile uriaşe alocate unor proiecte malefice mamut, gen CERN, elitele lumii au permis o prea mare apropiere de nivelele microscopice, regretând amarnic "scheletul din dulapul cuantic" - actul influenţei conştiente asupra obiectului observării, ce releva natura energetico-spirituală şi nu materială a lumii - pe care se chinuie fără succes să-l mascheze, prin "interpretarea de la Copenhaga", din 1927, a lui Niels Bohr şi Werner Heisenberg, omorând fără milă inocenta pisică ipotetică a lui Schrödinger.

Dificilă sarcină, în condiţiile în care deşi multă lume nu este conştientă de acest fapt, teoria cuantică a încetat de multă vreme să mai fie o simplă teorie, având uluitor de mult succes, fiindcă nici una dintre predicţiile ei nu a fost vreodată eronată şi, chiar mai grav de atât, mai bine de o treime din economia noastră mondială depinde de produse care se bazează pe ea.

În contextul generic redefinit astfel magistral de fizica cuantică, este tot mai obscură graniţa dintre spiritualitate şi ştiinţa corectă, sarcina lui Bruce Lipton de a anula absurda teorie a predeterminării genetice devenind aproape banală.

Şi acest fapt mă bucură, fiindcă nici o religie a lumii nu are sens în absenţa conceptului reîncarnării, al ciclului de perfecţionare karmică a fiinţei spirituale umane, genetica lui Watson şi Crick impunând inexorabil un plan cromozomial inflexibil, ce ne dicta întreaga viaţă încă din momentul fecundării, eliminând din start orice nuanţă de liber arbitru.

 Bruce Rosemblum & Fred Kuttner
Biologia perceptiei from Anti Iluzii on Vimeo.


ROB WILLIAMS - Psihologia Schimbarii from Cocolino on Vimeo.

Preluat de pe http://www.newstream.ro/be-mindful/dezvoltare-personala/filme/432-psihologia-schimbrii-.html


Copyright © 
Daca doriti sa preluati acest articol mentionati sursa, autorul si link.

Boala vine din pacat

Ura şi gelozia provin din frică. Din frică izvorăsc aproape toate relele omenirii: frica de sine, frica de ceea ce gândesc alţii despre noi, frica de imaginea pe care ceilalţi şi-au făcut-o despre noi etc. A depăşi frica înseamnă a ne umple fiinţa mentală şi spirituală de ceea ce alungă frica, adică iubirea manifestată în lume prin Acela care S-a dăruit răscumpărării noastre. Iubirea, credinţa, înţelegerea acestor legi alungă frica. Mânia este o otravă pentru tot organismul... Resentimentul produce în organism acele secreţii care împiedică buna funcţionare a diverselor sisteme (circulator, digestiv, respirator etc.). Este necesar să ne purificăm corpul şi să oprim secreţia de otrăvuri care dereglează organismul, îmbolnăvindu-l. Fiecare atom este un univers. El acţionează într-un sistem de energie ordonat din corp, dar poate crea energii de ruptură prin toxinele pe care le produce. Acestea trebuie eliminate din corp prin diverse sisteme (respirator, circulator, digestiv etc.). Purificarea spirituală şi fizică amână procesul de îmbătrânire. Menţinerea echilibrului între asimilare şi eliminare poate prelungi viaţa nebănuit de mult.

Rolul glandelor
Edgar Cayce remarca, în mod special, rolul capital al glandelor endocrine în protejarea sănătăţii, aspect neglijat de medicină, care nu acorda importanţă sistemului endocrin în apariţia bolilor. În lecturile sale, Edgar Cayce spunea: "Sistemul glandelor este sursa tuturor activităţilor omeneşti, a tuturor dispoziţiilor, a tuturor stărilor sufleteşti, a tuturor temperamentelor şi a diversităţii firilor şi raselor... Frica, mânia, bucuria, toate aceste energii afective sunt legate de activitatea glandelor endocrine, producând acolo secreţii (hormonale) care se vor răspândi în tot organismul... Ochiul, nasul, creierul însuşi, traheea, bronhiile, plămânul, inima, ficatul, splina, pancreasul nu-şi pot îndeplini rolul decât cu ajutorul sistemului care le permite să se reînnoiască, adică ansamblul funcţiilor glandelor... Plecând de la aceste glande se creează boala sau vindecarea. Fiecare dintre glande corespunde nu numai unei funcţii precise, dar şi unei vibraţii colorate şi sonore, unui element al Pământului, unui semn astrologic sau influenţei unei planete."

Cayce arată ca pituitara (hipofiza), cea mai înaltă glandă a corpului, este legată de lumină şi se dezvoltă în tăcere. Glanda pineală (epifiza) este punctul de plecare pentru construirea embrionului în pântecul mamei. Tiroida intră în acţiune când trebuie să luăm o decizie şi să acţionăm. Timusul corespunde inimii. Suprarenalele sunt centrul nostru emoţional şi acţionează asupra plexului solar. Celulele lui Leydig (Lyden) sunt centrul echilibrului masculin-feminin şi gonadele sunt motorul corpului fizic. Boala se declanşează în corp prin otrăvurile secretate în centrii glandulari, prin atitudinile negative. Vindecarea se produce activând energiile prin centrii corpului (chakra) direct legaţi de glande, un mijloc fundamental pentru această activare fiind meditaţia, rugăciunea.

Tatăl Nostru
Astfel, Cayce, în lecturile sale, a comunicat un lucru incredibil, corespondenţa dintre versetele rugăciunii "Tatăl Nostru" şi principalele glande endocrine. Anumite cuvinte din rugăciune reprezintă mantre (cuvinte-cheie) care declanşează deschiderea unei glande, şi anume: Tatăl Nostru, care eşti în ceruri deschide glanda pituitară, Sfinţească-se numele Tău deschide glanda pineală, Vie împărăţia Ta şi Precum în cer deschid glanda tiroidă, Facă-se voia Ta,(...) şi pe Pământ deschide glanda timus, Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi deschide gonadele (glandele sexuale masculine şi feminine), Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum iertăm şi noi greşiţilor noştri  deschide suprarenalele, Şi nu ne duce pe noi în ispită deschide celulele lui Lyden (sau Leydig, care nu sunt chiar o glandă, ci un ansamblu de celule secretoare de hormoni, localizate sub ombilic şi deasupra gonadelor), Ci ne izbăveşte de cel rău deschide glanda timus, Căci a Ta este împărăţia deschide glanda tiroidă, şi puterea deschide glanda pineală, şi mărirea deschide glanda pituitară, Amin.

Corpul uman are centrii energetici din partea superioară în legătură cu energiile cerului, iar cei din partea inferioară în legătură cu energiile pământului. Partea superioară a corpului uman este legată de viaţa spirituală, iar cea inferioară este legată de viaţa fizică, respectiv cu plăcerile ei legate de materie (mâncare, sex etc.). O funcţionare corectă a corpului este asigurată de deschiderea tuturor centrilor lui, atât a celor superiori, cât şi a celor inferiori. Rugăciunea "Tatăl Nostru" deschide până la jumătatea ei, de sus în jos, centrii energetici, glandele organismului, iar de la jumătate până la "Amin" verifică deschiderea lor de jos în sus. Spusă cu credinţă, această rugăciune face ca un fior interior, ca un curent, să străbată corpul din cap până în picioare. Este dovada că nu există blocaje în circuitele energetice ale corpului. Din punct de vedere religios, explicaţia constă în producerea unui fior creat de Divinitate, care a ascultat ruga credinciosului.

Terapii
Iată că vindecarea, de orice natură ar fi, constă în modificarea vibraţiilor Eului interior, în a pune ţesuturile vii ale corpului în rezonanţă cu Energiile Creatoare, Divine.  Aşadar, rugăciunea transformă mentalul şi fizicul celui care se roagă. Cayce s-a referit în lecturile sale şi la alte metode de tratament folosite în medicina alternativă, pe care doar le amintesc, astăzi fiind foarte mediatizate. Astfel, el a vorbit despre fitoterapie, dietoterapie, tratamentul cu argilă, cu ajutorul apei, clismelor, importanţa exerciţiului fizic, a masajelor, a terapiei osteopate, a postului, cristaloterapiei, cromoterapiei, meloterapiei, aromaterapiei şi chiar a terapiei prin voce.

Sursa: suntsanatos.ro


Copyright © 
Daca doriti sa preluati acest articol mentionati sursa, autorul si link.

Cele zece adevăruri ale vieţii

 

Un adevarat cunoscator al naturii omenesti, Cherie Carter-Scott poate fi considerata un "guru" al vremurilor contemporane. Una din cartile care au consacrat-o in literatura motivationala este cartea "If Life Is A Game, These Are The Rules", o lectura extrem de interesanta pentru cei preocupati sa descopere detalii si adevaruri la fel de interesante despre personalitatea si comportamentul uman, despre interactiunea si comunicarea dintre oameni, despre relatiile pe care le stabilim cu ceilalti. Lecţia nr. 1: Vei primi un corp Corpul pe care il primesti la nastere este unic si, indiferent daca iti place sau nu, este al tau pe toata durata vietii. Fii de acord cu el, accepta-l, primeste-l. Nu vei mai primi un altul de-a lungul acestei existente pe pamant. Iar ceea ce este cu adevarat important este ceea ce se afla inlauntrul tau, dincolo de trupul fizic. Nu sunt doar vorbe.  Lecţia nr. 2: Ti se vor da lectii  Pentru ca ai fost trimis in viata si ti s-a dat un corp, vei primi in continuare si lectii. Viata este un sir nesfarsit de lectii din care, indiferent de varsta, sex, viata, timp si perioade temporale, vei avea de invatat de fiecare data. Cu fiecare zi care trece, vei avea cate ceva de invatat. Cu fiecare zi care trece, vei acumula experienta de viata. Cu fiecare zi care trece, te vei lovi de cate ceva. Vei fi nevoit sa inveti, vei vrea sa inveti. Iar traversarea acestor lectii, acumularea de experienta dau de fapt sens existentei tale. Lecţia nr. 3: Nu exista niciodata greseli. Doar lectii  Incercarile, reusitele, dar si greselile fac parte din lectiile pe care le ai de invatat. Victoriile fac parte din lectii. Experientele nefericite si nereusite fac parte din lectii. Greselile sunt iminente, poate chiar necesare pentru a atinge intelepciunea spirituala. Este important sa-ti percepi greselile personale, dar si pe ale altora ca facand parte integranta din procesul de invatare. Este important sa iesi din ele cu fruntea sus si cu zambetul pe buze - zambindu-ti tie, zambind celorlalti, iertandu-te, iertandu-i pe ceilalti, aratand compasiune, aratandu-ti compasiune. Iertarea inseamna stergerea datoriilor emotionale, eliberarea de orice resentiment sau sentiment de vina. Iertarea nu inseamna doar o lectie in plus, ci o lectie invatata, un pas urias spre ceea ce ti-ai propus. Lecţia nr. 4: Lectia se repeta pana cand este invatata  Lectiile sunt repetate pana la invatarea lor completa. Mai mult ca sigur ca asa este. Lectiile se incapataneaza sa revina ostentativ in viata ta pana cand vei fi capabil sa le intelegi ca atare, pana cand vei intelege ca o greseala nu este un capat de lume, dar cel mult o lectie. Provocarile, problemele, nemultumirile, toate acestea vor aparea in mod constant in viata ta daca nu le percepi ca pe ceea ce sunt. Niste provocari, nemultumiri, probleme, LECTII din care ai intotdeauna ceva de invatat... Eliminarea probemelor inseamna de fapt acceptarea cauzalitatii si asumarea propriei responsabilitati pentru ele. Ca sa inveti o lectie trebuie sa iti asumi greselile invatarii ei. Trebuie sa iti asumi responsabilitatea pentru ele si pentru ceea ce ti se intampla. Fara sa cauti vinovati in jurul tau, fara sa gasesti pretexte sau motive pentru nefericirea ta actuala. Lectia nr. 5: Nu incetezi niciodata sa inveti Crezi ca la un moment dat vei termina de acumulat lectii si informatii. Crezi la un moment dat ca ai invatat tot ce putea invata. Ca mai mult de atat nu se poate. SE POATE. Intotdeauna vei avea ceva de invatat. ALTCEVA. Atata timp cat esti in viata, atata timp cat ai un trup si un suflet si te lasi prins in ritmul vietii, vei avea de invatat. Pentru ca nu exista etapa a vietii tale din care sa nu ai de invatat. Daca reusesti sa fii flexibil, sa-ti constientizezi punctele slabe, sa te desprinzi de obisnuinta adaptandu-te schimbarilor, iti vei inlesni cu mult procesul de invatare si drumul catre multumirea de sine. Lectia nr. 6: Nu exista un “acolo” mai bun decat “aici”  Nu exista un “acolo” mai bun decat “aici” chiar daca asa pare. Nu exista un “acolo” mai bun decat “aici” daca vrei sa fii fericit “ACUM”. Ca sa fii fericit in acest moment trebuie sa te bucuri de ceea ce ai in acest moment. Trebuie sa extragi din ceea ce ai ACUM ceea ce este mai bun. Trebuie sa fii multumit de tine insati, de punctul in care ai ajuns, de alegerile pe care le-ai facut fara conditionari. "Ceea ce este" aduce mai rapid fericirea decat “ceea ce ar putea sa fie”, ceea ce ar putea sa fie in alta parte, in alte circumstante, in alte conditii, langa o alta persoana, intr-un alt timp, poate alta… Lectia nr. 7: Cei din jurul tau sunt oglinzi care te reflecta pe tine Lasa deoparte tendinta de a-i judeca pe ceilalti, de a-i respinge, de a-i iubi, de a-i uri, de a-i tine la distanta. O faci intr-un mod subiectiv, raportandu-te la lucrurile pe care le judeci, le respingi, le urasti sau le iubesti la tine insati. Acceptarea de sine (cu felul tau de a fi, de a simti, de a gandi), asa cum este sinele tau, este o lectie pe care trebuie sa o inveti ca sa ii poti accepta pe ceilalti asa cum sunt ei. Lectia nr. 8: Doar de tine depinde ceea ce ti se intampla in viata Ceea ce ti se intampla in viata depinde de tine si doar de tine. Nu este un truism. Alegerea iti apartine. Ai la indemana, la fel ca toti ceilalti, resursele necesare pentru a obtine ceea ce iti doresti de la viata. Startul spre fericire se da de la aceeasi linie. Ca sa reusesti, uneori trebuie sa inveti sa si pierzi, sa lasi sa plece, sa depasesti momente, sa ai curaj, sa indraznesti, sa visezi, sa-ti aduci aminte ca ai putere, sa crezi cu adevarat ca destinul tau depinde de tine. Lectia nr. 9: Raspunsurile pe care le cauti se gasesc de fapt inlauntrul tau Toate raspunsurile pe care le cauti in jurul tau se gasesc de fapt inauntrul tau. Asculta-te, stai de vorba cu tine, vezi ce-ti spun instinctele, vezi care sunt cele mai ascunse dorinte ale tale, vezi care sunt sentimentele tale cele mai profunde. Ai incredere in ceea ce iti spun toate si ai incredere in tine. Lasa-le sa te inspire. Lasa-le sa te transforme. Iti pot furniza cel mai precis si corect raspuns pe care l-ai primit vreodata. Lectia nr. 10: Vei uita toate aceste reguli la nastere.

Copyright © 
Daca doriti sa preluati acest articol mentionati sursa, autorul si link.

Regresia sub hipnoza in vietile anterioare

În primele etape de regresie sub hipnoza în vietile anterioare, descrierile subiectilor care trec mental prin aceste vieti nu contrazic relatarile persoanelor care au murit în realitate pentru câteva minute în aceasta viata. Diferenta dintre aceste doua grupuri de persoane este ca subiectii sub hipnoza nu-si amintesc experientele mortii lor temporare. Persoanele aflate în transa profunda sunt capabile sa descrie cum este viata dupa moartea fizica permanenta.
Care sunt similaritatile amintirilor despre viata de apoi între persoanele care povestesc despre experientele de decorporalizare ca rezultat al traumelor fizice temporare si un subiect care-si aminteste sub hipnoza moartea într-o viata anterioara? Amândoi plutesc în jurul trupurilor într-un mod straniu, încercând sa atinga obiecte solide care se dematerializeaza în fata lor. Ambele tipuri de raportori spun ca se simt frustrati în încercarile lor de a vorbi cu persoanele vii, care nu le raspund. Ambii afirma ca se simt trasi din locul în care au murit si ca experimenteaza relaxare si curiozitate mai degraba decât frica.
Toate aceste persoane vorbesc despre un sentiment euforic de libertate si de stralucire în jurul lor. Unii dintre subiectii mei vad un alb stralucitor, înconjurându-i complet în momentul mortii, în timp ce altii vad lumina stralucitoare mai departe, în continuarea unui spatiu mai întunecat prin care sunt trasi. La aceasta ultima varianta se fac adesea referiri - este efectul de tunel, care a devenit bine cunoscut publicului.

Dr.N: Te doare rau de la sageata?
S: Da... vârful mi-a sfâsiat gâtul... sunt pe moarte (subiectul începe sa sopteasca în timp ce-si tine mâinile la gât). Ma sufoc... Îmi curge sânge... Will (sotul) ma tine în brate... durerea... Îngrozitoare... acum ies... oricum, s-a sfârsit.
Nota: Sufletele îsi parasesc adesea gazdele umane cu câteva clipe înainte de moartea propriu-zisa, când trupurile sunt în dureri mari. Cine le poate învinovati? Cu toate acestea, ele ramân aproape de trupul în agonie. Dupa tehnicile de calmare, ridic acest subiect din subconstient la nivelul supraconstientului pentru trecerea la amintirile spirituale.
Dr.N: Bine, Sally, ai acceptat sa fii ucisa de acesti indieni. Ai putea sa-mi descrii, te rog, senzatia exacta pe care o simti în momentul mortii?
S: Este ca... un fel de... o forta... care ma împinge în sus, afara din corp.
Dr.N: Te împinge? Unde afara?
S: Ma arunca afara prin crestetul capului.
Dr.N: Si ce împinge afara?
S: Pai, pe mine!
Dr.N: Descrie-mi ce înseamna acest „mine”. Cum arata lucrul care esti tu iesind din trup prin cap?
S: (pauza) Ca un... punct de lumina... radiind...
Dr.N: Cum radiezi tu lumina?
S: De la... energia mea. Este de un alb transparent... sufletul meu...
Dr.N: Si aceasta lumina energetica ramâne aceeasi dupa ce-ti parasesti trupul?
S: Se pare ca ma maresc un pic... pe masura ce ma misc.
Dr.N: Daca lumina ta se intensifica, atunci cum arati acum?
S: O coarda... ca o suvita... atârnând...
Dr.N: Si cum simti, cum ti se pare miscarea de iesire din trup?
S: Este ca si cum mi-as scoate pielea... ca si cum as coji o banana. Îmi parasesc trupul într-o clipire!
Dr.N: Încerci un sentiment neplacut?
S: O, nu! Este minunat sa te simti atât de liber, fara nici o durere, dar... sunt... dezorientata... nu m-am asteptat sa mor... (tristetea se strecoara în vocea clientului meu si vreau sa-l mentin concentrat asupra sufletului sau pentru înca un minut, decât asupra a ceea ce se întâmpla cu trupul lui pe Pamânt).
Dr.N: Înteleg, Sally. În momentul de fata simti o usoara dislocare a sufletului. Acest lucru este normal, în situatia ta, dupa momentele prin care tocmai ai trecut. Asculta-ma si raspunde-mi la întrebari. Ai spus ca pluteai. Esti în stare sa te misti liber imediat dupa moarte?
S: Este ciudat... parca as fi suspendata în aer, dar care nu este aer... nu exista nici o limita... nici gravitatie... nu am greutate.
Dr.N: Vrei sa spui ca este ca si cum ai fi într-un fel de vid?
S: Da... nimic din jurul meu nu este masa solida. Nu exista nici un obstacol de care sa ma lovesc... plutesc în deriva...
Dr.N: Poti sa-ti controlezi miscarile? încotro te îndrepti?
S: Da... pot... dar ceva... ma împinge spre o forma de un alb stralucitor... este atât de luminos!
Dr.N: Intensitatea albului este la fel peste tot?
S: Mai luminoasa... departe de mine... este un alb putin mai întunecat... gri... În directia trupului meu... (începe sa plânga) oh, bietul meu corp... nu sunt înca pregatita sa-l parasesc (subiectul se lasa înapoi în scaun ca si când ar opune rezistenta la ceva).
Dr.N: E-n regula, Sally, sunt lânga tine. Vreau sa te relaxezi si sa-mi spui daca forta care te-a scos prin crestetul capului când mureai te mai trage înca si daca o poti opri.
S: (pauza) Dupa ce am scapat de trup forta a mai slabit. Acum simt ca un ghiont... care ma trage din trup... nu vreau sa plec înca... dar este ceva care vrea sa plec repede...
Dr.N: Înteleg, Sally, dar banuiesc ca afli ca ai un element de control. Cum ai descrie acest lucru care te trage?
S:... un fel de forta... magnetica... dar... vreau sa mai stau un pic...
Dr.N: Sufletul tau poate sa reziste acestei forte care te trage, oricât doresti?
S: (pauza lunga în timp ce subiectul pare sa continue o dezbatere interna cu el însusi în viata anterioara, când era Sally) Da, pot, daca chiar vreau sa ramân. (Subiectul începe sa plânga.) Oh, este cumplit ce-au facut salbaticii astia cu corpul meu. Rochia mea albastra este toata acoperita cu sânge... sotul meu, Will, încearca sa ma tina în brate si sa se lupte alaturi de prietenii nostri cu indienii Kiowa.
Nota: Întaresc imaginea unui scut protector în jurul acestui subiect, ceea ce este foarte important ca baza în procedurile de calmare. Sufletul subiectului Sally înca pluteste deasupra trupului sau dupa ce mut scena mai departe în timp, când indienii sunt alungati de focurile de arma din tren.
Dr.N: Sally, ce face sotul tau imediat dupa atac?
S: Oh, e bine... nu este ranit... dar... (cu tristete) tine în brate trupul meu... si plânge dupa  mine... nu poate sa ma ajute cu nimic, dar se pare ca nu-si da seama înca. Sunt rece, dar îmi tine fata în mâini... si ma saruta.
Dr.N: Si ce faci în clipa aceasta?
S: Sunt deasupra capului lui Will. Încerc sa-L consolez, vreau sa simta ca dragostea mea nu s-a  stins de fapt... vreau sa stie ca nu m-a pierdut pentru totdeauna si ca o sa-l revad.
Dr.N: Mesajele tale ajung la el?
S: Este asa de multa durere, dar el... Îmi simte esenta... stiu lucrul asta. Prietenii nostri sunt în jurul lui... si ne despart într-un sfârsit... vor sa aranjeze vagoanele si sa porneasca din nou.
Dr.N: Si ce se întâmpla acum cu sufletul tau?
S: Înca rezist în fata senzatiei care ma trage... vreau sa ramân.
Dr.N: De ce?
S: Stiu ca sunt moarta... dar nu sunt pregatita sa-l parasesc pe Will si ... vreau sa-i vad cum ma îngroapa.
Dr.N: Vezi sau simti vreo alta entitate spirituala în jurul tau în momentul acesta?
S: (pauza) Sunt aproape... o sa le vad curând... percep dragostea lor asa cum as vrea s-o simta Will pe a mea... ma asteapta pâna când voi fi gata.
Dr.N: Esti în stare sa-L consolezi pe Will pe masura ce timpul trece?
S: Încerc sa patrund în mintea lui.
Dr.N: Si reusesti?
S: (pauza) Cred ca... un pic... ma simte... Îsi da seama... dragostea...
Dr.N: Bine, Sally, acum o sa avansam din nou în timpul relativ. Îti vezi prietenii din tren
punându-ti trupul în vreun fel de mormânt?
S: (glasul este mai încrezator) Da(...)


Fragment din Calatoria sufletelor de M. Newton Ph. D


Copyright © 
Daca doriti sa preluati acest articol mentionati sursa, autorul si link.

Mesaje din lumea de dincolo...

La un timp după dispariţia copilului meu, eram în staţiune, la Soveja. Spre seară, cerul s-a întunecat dintr-o dată şi a început să tune şi să fulgere năprasnic. Stropi mari de ploaie cădeau cu putere şi vântul urla prin pădurea din faţa hotelului precum o haită de lupi flămânzi. Am citit până târziu pentru că nu îmi era somn. De fapt, simţeam şi eu, în toată fiinţa mea, acelaşi zbucium şi aceeaşi nelinişte, ca şi natura detlănţuită de-afară. Într-un târziu, am stins televizorul şi lampa de pe noptierţ şi m-am "obligat" să dorm. Auzeam tot ce se întâmplă afară şi, totuşi, dormeam sau aşa credeam...
Mult după miezul nopţii, am aprins lampa, am luat pixul şi notes-ul, pe care le ţin întotdeauna la îndemână, am scris ceva, apoi am adormit liniştită până dimineaţă, deşi afară era prăpăd.
Dimineaţa, 15 august, zi de sfântă sărbătoare, Adormirea Maicii Domnului, am rupt din notes foile pe care scrisesem noaptea şi, fără să citesc, le-am pus în mapă. Au rămas acolo...
Vara următoare, mă pregăteam să plec din nou în staţiune. Am scos ce iau de obicei cu mine şi, când să pun în mapă pixurile, hîrtia, caietele am dat peste foile scrise în noaptea aceea zbuciumată de august... Am inceput să citesc. Erau două poezii, nu ale mele, nu compuse de mine, ci dictate de băiatul meu... Sau cel puţin aşa cred eu. Sunt total diferite de ceea ce am scris sau scriu eu câteodată... Iată-le!

AICI

Tu, iartă-mă mamă,
C-atunci am plecat.
Aşa a fost scris
De când m-am format
În pântecul tău
Cel cald, primitor
Să fiu pentru tine
Speranţă şi dor.

Eu nu sunt departe,
Ţi-am spus: sunt AICI...
De-ntinzi doar o mână
Tu poţi să atingi
Steluţa aceea ce-ades o priveşti
Când în noapte n-ai somn
Şi-amar tu jeleşti...

Nu plânge, o mamă,
Eu sunt fericit,
AICI am de toate,
De sfinţi sunt iubit
Şi Maica cea Sfântă
La pieptu-I mă strânge.

Şi-AICI, sus, la mine
Nimic nu m-atinge,
Nici ură, nici lacrimi, nici răutate.
Nu plânge o mamă,
Eu nu sunt departe.
Zâmbeşte steluţei
Şi nu mai ofta,
Mă doare o, mamă,
Lacrima ta...

Titlu indescifrabil

Acolo sus, din înălţimi,
La pieptul unei stele
Adesea stau şi curios
Privesc ce se întâmplă jos
În casa mamei mele...

Ea nu mă vede,
Eu o văd,
Şi-n noaptea ce se-ntinde
Tip-til cobor la geamul ei
Când becu-n casă-aprinde...

Ce tristă e mama...
Deschide o carte
Atentă citeşte
Şi uită de toate...

(câteva rânduri indescifrabile)

O clipă m-apropii,
N-am voie mai mult,
O mângâi pe frunte,
Cu dor o sărut
Şi mama zâmbeşte,
Mă vede în vis,
Ar vrea să m-atingă,
Dar e interzis...

Jucăuş precum vântul -
Ca să o distrez
Alerg printre stele,
M-ascund printre nori
Şi mă pierd în îngeri
Când se lasă-n flori
Noaptea cea neagră,
Obosită şi grea...
Îmi pare rău, mamă,
Nu mai pot sta...  


Mesaje din Lumea de dincolo

Copyright © 
Daca doriti sa preluati acest articol mentionati sursa, autorul si link.

Moarte si plecare

S (Subiect): Dumnezeule, nu sunt mort, nu-i asa? Vreau sa spun, trupul meu este mort - pot sa-l vad sub mine - dar plutesc... ma uit în jos si pot sa-mi vad corpul întins pe patul spitalului. Toata lumea din jurul meu ma crede mort, dar nu sunt. Vreau sa strig, hei, nu sunt mort cu adevarat! Este incredibil... asistentele îmi pun un cearsaf peste fata... oamenii pe care îi cunosc plâng. Ar trebui sa fiu mort, dar traiesc înca! Este ciudat, pentru ca trupul meu este absolut mort în timp ce ma misc deasupra lui. Traiesc!.
ACESTEA sunt cuvintele unei persoane aflate în stare de hipnoza profunda retraind experienta mortii. Cuvintele îi ies în izbucniri scurte si emotionate si sunt pline de groaza amestecata cu respect, pe masura ce vede si simte cum este sa fii un spirit proaspat separat de corpul fizic. Acest barbat este clientul meu si tocmai l-am asistat în recrearea unei scene dintr-o viata anterioara, în timp ce sta lungit într-un scaun extensibil confortabil. Un pic mai devreme, urmându-mi instructiunile în timpul inducerii starii de transa, acest subiect era în regresie de vârsta, întorcându-se la amintirile copilariei. Perceptiile sale subconstiente s-au contopit treptat în timp ce lucram împreuna la întoarcerea lui în pântecul mamei.
Apoi l-am pregatit pentru un salt înapoi în negurile timpului prin folosirea vizuala a scutului protector. Dupa ce am încheiat acest pas important al conditionarii mentale, mi-am miscat subiectul printr-un tunel imaginar al timpului pâna în ultima lui viata pe Pamânt. Aceasta a fost o viata scurta, pentru ca murise subit din cauza unei epidemii de gripa în 1918.
Pe masura ce socul initial de a se vedea pe sine murind si sufletul iesindu-i din trup începe sa se estompeze, clientul meu se adapteaza mai usor la imaginile vizuale din mintea sa. Deoarece o mica parte din zona constienta, critica a mintii sale înca mai functioneaza, îsi da seama ca recreeaza o experienta anterioara. Dureaza mai mult ca de obicei, de vreme ce acest subiect este un suflet mai tânar si neobisnuit cu ciclurile de nastere, moarte si re-nastere, asa cum sunt multi dintre ceilalti 9/159 clienti ai mei.
Cu toate acestea, doar în câteva clipe el se adapteaza si începe sa raspunda cu mai mare încredere întrebarilor mele. li ridic rapid nivelul de hipnoza din subconstient la starea de supraconstient. Acum el este gata sa-mi vorbeasca despre lumea spiritelor si îl întreb ce se-ntâmpla.
S: Ma înalt... Înca plutesc... ma uit înapoi la trupul meu... E ca si cum as urmari un film, numai ca eu joc în acesta! Doctorul le consoleaza pe sotia si fiica mea. Sotia mea plânge (subiectul se foieste în scaun cu disconfort). Încerc sa ajung în mintea ei... sa-i spun ca totul este bine cu mine. Este atât de coplesita de jale, încât nu pot sa trec de ea. Vreau sa stie ca suferinta mea a trecut... ca m-am eliberat de trup .. ca nu-mi mai trebuie... ca o s-o astept. Vreau sa stie lucrul asta... dar ea... nu ma asculta. Oh, acum ma îndepartez...
Si astfel, ghidat de o serie de comenzi, clientul meu începe procesul de trecere în lumea spiritelor. Este un drum pe care l-au strabatut si altii în atmosfera de siguranta a biroului meu. În mod tipic, pe masura ce amintirile din starea de supraconstienta se extind, subiectii sub hipnoza devin mult mai conectati la tunelul spiritual. Pe masura ce sedinta avanseaza, imaginile mentale ale subiectului sunt traduse mult mai usor în cuvinte. Propozitii scurte si descriptive duc la explicatii detaliate a ceea ce înseamna sa intri în lumea spiritelor.
Dispunem de o documentatie vasta, inclusiv observatiile personalului medical, care descrie experientele în fata mortii si din afara trupului ale persoanelor ranite grav în accidente.
Aceste persoane fusesera considerate moarte din punct de vedere clinic înainte ca eforturile medicale sa le scoata din acea stare. Sufletele sunt destul de capabile sa-si paraseasca trupurile gazda si sa se întoarca în acestea, în special în situatii limita când corpul moare. Oamenii povestesc despre cum stau suspendati deasupra trupurilor lor, în special în spitale, si cum îi urmaresc pe medici încercând sa-i resusciteze. În timp, aceste amintiri se estompeaza dupa ce se întorc la viata.
În primele etape de regresie sub hipnoza în vietile anterioare, descrierile subiectilor care trec mental prin aceste vieti nu contrazic relatarile persoanelor care au murit în realitate pentru câteva minute în aceasta viata. Diferenta dintre aceste doua grupuri de persoane este ca subiectii sub hipnoza nu-si amintesc experientele mortii lor temporare. Persoanele aflate în transa profunda sunt capabile sa descrie cum este viata dupa moartea fizica permanenta.
Care sunt similaritatile amintirilor despre viata de apoi între persoanele care povestesc despre experientele de decorporalizare ca rezultat al traumelor fizice temporare si un subiect care-si aminteste sub hipnoza moartea într-o viata anterioara? Amândoi plutesc în jurul trupurilor într-un
mod straniu, încercând sa atinga obiecte solide care se dematerializeaza în fata lor. Ambele tipuri de raportori spun ca se simt frustrati în încercarile lor de a vorbi cu persoanele vii, care nu le raspund. Ambii afirma ca se simt trasi din locul în care au murit si ca experimenteaza relaxare si curiozitate mai degraba decât frica.
Toate aceste persoane vorbesc despre un sentiment euforic de libertate si de stralucire în jurul lor. Unii dintre subiectii mei vad un alb stralucitor, înconjurându-i complet în momentul mortii, în timp ce altii vad lumina stralucitoare mai departe, în continuarea unui spatiu mai întunecat prin care sunt trasi. La aceasta ultima varianta se fac adesea referiri - este efectul de tunel, care a devenit bine cunoscut publicului.
 
Fragment din Calatoria sufletelor de Michael Newton

Copyright © 
Daca doriti sa preluati acest articol mentionati sursa, autorul si link.

Cum postim sanatos

Copyright © 
Daca doriti sa preluati acest articol mentionati sursa, autorul si link.

Ai grija ce iti doresti

 

  Ne facem adeseori griji pentru ce va fi sau nu să ni se întâmple? Ne pot fi grijile de folos? Ajută ele la împlinirea sau neîmplinirea a ceea ce dorim sau ne temem?

        Ieri seară am urmărit două filme documentare. Unul dezbătea despre oameni perfect sănătoși din punct de vedere fizic, dar care cereau cu încăpățânare să fie mutilați: să li se amputeze unul sau ambele picioare, pentru că ei aveau sentimentul că acel/acele membre nu  le-ar aparține. Viața lor întreagă se învârtea în jurul acestui punct: dorința lor profundă de a fi așa cum doresc, adică mutilaţi! O adevărată dramă însemna pentru ei actuala lor stare de sănătate. Oricâte tratamente au încercat, nimic nu a reușit să le ajute să își schimbe opinia.

      Cum poate activa sănătos în Creație o asemenea persoană, cu astfel de aspirații? Nu este corpul uman un înveliş pe care să-l îngrijeşti pentru a funcţiona în cele mai bune condiţii, la capacitate maximă? Nu trebuie omul sănătos să îi dea corpului său ceea ce acesta are nevoie?

Corpul pământesc este unealta de care trebuie să ne folosim cât suntem aici, pe pământ.  “Corpul este cel mai preţios bun pe care l-a obţinut fiecare om  pentru timpul său pe pământ.” (Abd-ru-shin)

      Apoi, în cel de-al doilea documentar a apărut Marty, un bărbat care s-a născut fără brațe dar care toată viața s-a străduit să nu devină o povară pentru cei din jur: “Nu am vrut să fiu slujit, ci eu să slujesc!”, a mărturisit el în acest reportaj.

       O persoană pe care oricare dintre noi ar considera-o handicapată, incapabilă să facă o mulțime de lucruri, a dovedit că e în stare să facă orice și-ar fi propus: să scrie, să mănânce, să se-mbrace, dar și să întrețină spațiile verzi, să planteze pomi și flori, chiar să taie arbori, să pescuiască, să pună râma în undiță, să șofeze etc.

      “Faptul că m-am născut fără brațe a fost cel mai mare dar pentru mine” – nu pentru a aduce o ofrandă handicapului său, ci pentru că în acest mod a putut să-și adune din interior forțele și să se ridice la nivelul unui om perfect normal. Să arate că acolo unde spiritul este viu, omul poate face lucruri care par extraordinare. Nu a așteptat nicicând să fie încurajat, ci el însuși încuraja și insufla putere și dorință de viață celor asemenea lui sau chiar celor perfect sănătoși.

      Un om care nu a așteptat să i se dea, să i se facă, să i se ridice o ofrandă incapacității sale, un om care a vrut să fie considerat un om normal și să trăiască perfect normal.

      Un exemplu pentru oricare om care vrea să trăiască pe pământ frumos, demn, nu neapărat realizând ceva extraordinar, ci perfect omenesc, împletind în existența sa într-un echilibru perfect natura sa spirituală cu cea materială.

      Ce atitudine și mod de viață total diferite la persoanele din cele două exemple, una bonavă și una sănătoasă – și stau acum să mă întreb care să fie cea sănătoasă și care cea bolnavă?

      Nu ne regăsim fiecare dintre noi într-o anumită măsură într-unul din cele două exemple? Dorim de cele mai multe ori altceva decât avem şi prea puţini sunt cei care reuşesc să accepte ceea ce li s-a dat şi să-l vadă ca pe un dar, chiar dacă este vorba de lucruri atât de normale, fireşti, cum sunt, de exemplu: a fi întreg, sănătos, a merge, a vorbi, a auzi, a vedea. Sau şi mai rău, nu numai că nu suntem recunoscători, dar toate aceste daruri le folosim în scopuri rele, distructive, ajungând să ne facem rău şi nouă şi celor din jur. Dacă oamenii ar înţelege că gândurile şi vorbirea acţionează, modelează şi afectează mediul înconjurător, ar avea, probabil mai multă grijă la ce iese din ei.

      Aspirațiile, temerile sau grijile ne dirijează viața. Acestea fiind de natură spirituală, vor atrage, în virtutea Legii atracției speciilor omogene, nimic  altceva decât forme de  același fel, ducând în direcția dorită sau temută...

      Greutăţile şi problemele de care ne lovim pe parcursul vieţii ne sunt date pentru a ne clădi pe noi înşine, de a ne întări spiritul şi nu pentru a distruge.

      Vom culege roadele semănăturilor noastre, fie că vorbim de valori pământești sau spirituale; ceea ce semănăm, vom primi înapoi, înmulțit.

      “Ai grija ce-ți dorești, aspirațiile se împlinesc!”

Doina Olariu

Copyright © 
Daca doriti sa preluati acest articol mentionati sursa, autorul si link.

Sunetele naturii

La un spital de copii din Liverpool s-a demarat un experiment prin care sunetele naturii sunt redate în interiorul spitalului, în special acolo unde pacienţii sunt supuşi la proceduri stresante gen injecţii, operaţii etc

Conform datelor furnizate de spitalul Alder Hey, Liverpool, Anglia, atmosfera este mai relaxată, copiii sunt mai calmi când primesc tratamentul medical.

Înregistrările cântecului păsărelelor, a ploii, vântului, a suntelor naturii se aud pe culuare, în saloane, în sălile de operaţii. S-au observat beneficii clare în urma aducerii acestor sunete în cadrul spitalului.

Cercetătorii studiază acum influenţa acestor sunete asupra vitezei de vindecare şi asupra posibilităţii de reducere a tratamentului medicamentos pentru durere.

Terapia prin suntete este cunoscută ca benefică în cadrul terapiilor neconvenţionale. Prin armonia sunetelor, acestea acţionează la nivelul corpului fizic şi mai ales asupra corpului subtil, armonizând energia corpului la nivelui energetic al sunetelor.

Sunetele naturii poartă o frecvenţă benefică ce reuşeşte să deblocheze energia acolo unde este necesar.

Toate formele de viaţă vibrează. Totul este energie cu un anumit grad de condensare.

Acolo unde intervin modificări nearmonice, starea de sănătate se dereglează.

Olariu Doina

 
Copyright © Toate drepturile rezervate.

Citind din viata lui Lao-Tze despre infumurare

Citind despre moartea lui Miang-Tse, lama superior care-a abuzat de puterea lui, am gandit:

Cum sa ne pazim sufletele de infumurare?

Oricat de multe am putea face, oricate abilitati am avea, putem deveni infumurati tocmai din aceasta cauza.

Daca insa facem totul in Onoarea lui Dumnezeu, niciodata infumurarea nu ne va lega sufletele, de-ar fi sa infaptuim minune dupa minune.

Faptele noastre cele mai mari nu marturisesc maretia noastra, ci Maretia Lui.

Sa nu uitam niciodata acest lucru...mai ales la sfarsitul Imparatiei de-o Mie de Ani, cand insusi tatal infumurarii va fi dezlegat.

 

Alina Rus

 

Copyright © Toate drepturile rezervate.
Daca doriti sa preluati acest articol mentionati sursa, autorul si link

Cat timp este viata, exista si speranta

Aşezată pe patul ei de spital, cu un ziar alături, ea privea afară pe fereastră. O pasăre era sus, pe o ramură de copac. În ciuda frigului, trecătorii traversau strada cu grijă printre autoturismele în mişcare. Sa fi stiut ei oare cât de norocoşi sunt, în ciuda tuturor acelor relele despre care citise în ziar.
Cand, cu câteva luni mai înainte, îmbolnăvindu-se, a consultat un medic, diagnosticul acestuia a fost cancer. A început tratamentul, dar nici o veste bună nu îi fusese dată. Starea sa s-a înrăutaţit şi nu i-au fost date speranţe.
Sperând încă într-un miracol, ea se străduia să obţină rezultate pozitive. La început fu foarte supărată însă această stare i-a trecut demult. Avea credinţă în Dumnezeu şi credea că trebuie să existe un scop în tot ce i se întâmpla. Nu ştia cu exactitate care ar putea fi acest scop, dar viaţa ei s-a schimbat chiar mult din momentul în care doctorul i-a dat acea veste rea. Trăia acum fiecare zi ca şi cum ar fi un dar preţios. Îşi trăgea cât mai multă forţă din relaţiile cu rudele sale şi din sprijinul prietenilor săi. Chiar şi cea mai mică atenţie ce-i era uneori oferită de către cei străini, o întărea. Fie aceasta grija vreunei infirmiere adeseori extenuate, dar atente, sau a vreunui voluntar ce îi aducea ziarul sau vreun zâmbet ce-i este adresat de vreun trecător pe culuar. Aceste zâmbete şi căldura umană era ceea ce ea preţuia cel mai mult. Cât de ciudat este, se gândea ea, cum priorităţile şi tot ce este de preţ în viaţă se pot schimba rapid deîndată ce moartea ne bate la uşă.
De aceea i-a fost greu să înţeleagă actele desperate ale oamenilor care se zbat în greutăţi financiare, aşa cum citise într-un articol din acel ziar. Un bărbat şi-a ucis familia înainte de a-şi lua şi el viaţa. Durerea sa trebuie să fi fost adâncă, dar totuşi... Ea putea să înţeleagă ce înseamă să ţi se tragă covorul de sub picioare, aşa cum i s-a întâmplat şi ei la aflarea bolii de care suferă şi dificultăţile financiare la care era supusă familia sa, chiar dacă a beneficiat de o poliţă de asigurare pentru boală. Propria sa familie sa avea acum datorii. Şi cu economia aceasta instabilă, ei cu toţii aveau emoţii legate de slujba soţului ei. Cel puţin până acum au avut noroc în această privinţă.
Totuşi, oamenii aceştia puşi în faţa ruinii, a prăbuşirii economice aveau totuşi ceva ce ea îşi dorea cu ardoare. Ei aveau încontinuare şansa unei vieţi lungi şi totuşi în supărarile şi grijile lor ei nu puteau vedea bogăţia acestor vremuri prin care treceau pe pământ. Pierderile şi consecinţele cumplite ale acestor pierderi îi copleşeau.
Îşi dorea să îi poată ajuta, să îi facă să înţeleagă ceea ce bunica ei îi povestise despre oamenii care au supravieţuit Marii Crize din anii de început al secolului XX. Timp de mulţi ani oamenii s-au luptat să supravieţuiască şi să iasă din criză, aşa cum a fost şi în cazul familiei sale. Mătuşile şi unchii ei au prosperat apoi şi s-au bucurat de o viaţă însorită alături de numeroşii lor copii, pe care bunica ei i-a iubit atât de mult, până a trecut în lumea de dincolo. În ciuda tuturor dificultăţilor, ei au supraviaţuit şi au avut o viaţă fericită.
Aceşti oameni, au, cu siguranţă, o viaţă întreagă înaintea lor. Şi există speranţă dincolo de criza vieţilor lor prezente şi a stilului lor de viaţă. Oricum, ei trebuie să privească mai departe de aspectele materiale ale vieţii şi de sentimente lor de pierdere. Ei trebuie să se deschidă in interior, înspre spiritul lor şi din tot ce a mai rămas de trăit şi de învăţat din aceste experienţe amare. Însă înainte de toate, ei au o viaţă întreagă de trăit înaintea lor. Totul poate fi reconstruit, deoarece atâta timp cât există viaţă, există şi speranţă. Ea işi dorea cu ardoare să le poată spune cât de mare preţ are această viaţă. Este ceva ce nu poţi cumpăra. Şi când o ai, eşti bogat dincolo de orice imaginaţie. Trebuie să priveşti doar soarele de după furtună, ziua de după noapte, curcubeul de după ploaie. Trebuie să te ridici deasupra greutăţilor şi a mâhnirii şi să sapi adânc în interiorul tău până la acea parte de neînfrânt din om, spiritul său.
Ce mult îşi dorea să poată împărtăşi cu ei că adevărata putere nu stă decât în viaţa spirituală. Dumnezeu este atotputernic şi ne putem oricând întoarce la El atât în vremuri bune cât şi în vremuri de restrişte atîta timp cât suntem puri în interiorul nostru. El ne iubeşte cu o iubire curată şi dreaptă şi ne va da întotdeauna numai ceea ce ne va ajuta să ne înălţăm şi ceea ce foloseşte spiritului. Dumnezeu de asemenea ne iartă necondiţionat atunci când noi, oamenii, avem aspiraţia de a ne îndreapta şi începem să urmăm Voinţa Sa.
Din acest motiv, în vremuri de restrişte, ne putem întotdeauna bizui pe Dumnezeu în a răzbi, aşa cum bine se zice: „Domnul îi ajută pe cei care se ajută singuri.”
Şi, aşa, privind pasărea din copac, trecătorii de pe stradă, ea speră ca o rază de Lumină să le lumineze zilele tuturor celor care se confruntă cu greutăţi, şi să le permită să vadă chiar şi pentru un moment, că fiecare secundă a vieţii lor este un dar şi o binecuvântare de la Dumnezeu.
Diane Labrosse



Copyright ©Toate drepturile rezervate.