(...) mi-au venit in minte cuvintele lui Iisus despre suferinta: sa nu ne plangem cand ea ne apasa, ci sa ne corectam in profunzimea sufletelor noastre, atunci suferinta va trece si vom fi liberi. De asemenea mi-au venit in minte cuvintele lui Abd-ru-shin, ca impotrivirea fata de situatia data ne face sa suferim mai mult, cel putin asa le-am inteles eu.
Eckhart Tolle spunea ca, in viziunea budista, iluminarea inseamna sfarsitul suferintei. Se referea, desigur, la acea suferinta pe care ne-o provocam singuri, sau la suferinta care devine mai mare atunci cand ne impotrivim situatiei. A fi iluminat nu inseamna a fi scutit de suferinta, ci a o suporta impacat. Adica impacat cu Domnul, cu ceilalti si cu tine insuti, respectiv cu situatia data.
Ceea ce am inteles eu in ultimul timp despre suferinta si boala este ca... a le suporta impacat inseamna a face tot ce poti in situatia data.
Dupa parerea mea, atunci cand facem tot ce ne sta in puteri in situatia data... nu putem avea nici depresie, nici anxietate si nici intregul cortegiu de suferinte fizice si psihice anexe acestor stari sufletesti. Putem suferi in continuare de o boala anume, putem chiar sa fim pe moarte din cauza ei, dar suntem impacati cu ea, cu Domnul, cu ceilalti si cu noi insine pt. ca, pur si simplu, facem tot ce putem. Iar acest lucru nu inseamna sa nu cautam vindecarea si nici sa fim depresivi si anxiosi pt. ca nu o gasim. Asta e situatia, asa e lumea in care traim, limitata si incapabila sa ne curme suferinta. Tot ce putem si trebuie sa facem este sa ne controlam propria atitudine fata de situatia data. Iisus a spus "Faca-se Voia Ta!", ceea ce nu inseamna decat: Eu vreau sa fac Voia Ta!
In cazul omului... eu vreau sa ma corectez in profunzimea sufletului meu si chiar fac acest lucru... din toate puterile mele. O mare impacare, o mare liniste si deplina pace a sufletului este consecinta acestei atitudini. Fara a face tot ce putem in momentul respectiv, in situatia data, cu cea mai sincera straduinta, fara sa lasam nimic deoparte, niciun amanunt, oricat de mic ar fi el, legat de corp sau de suflet,... nu putem avea linistea dupa care tanjim atat. Purtatorii de pace fac tot ce pot, iar Domnul nu le cere mai mult copiilor Sai. Si acest lucru nu inseamna decat sa fim acei oameni pe care Domnul ii vrea, pe care ii vor Iisus si Abd-ru-shin. Iata de ce Iisus ne-a spus ca a purta pacea in sine cere o astfel de puritate a sufletului incat putini oameni vor fi chemati deja pe Pamant copii ai Domnului.
Iar Abd-ru-shin ne spune ca cine nu face tot ce poate, cu deplina rigoare fata de el insusi, cu cea mai mare seriozitate de care e capabil... a pierdut trenul. Deja a pierdut trenul, mai bine zis trenul vietii sale nu va ajunge in veci la destinatie. Va ajunge acolo unde vrea el de fapt, adica acolo unde il duc consecintele faptelor sale, conform Legilor Creatiei. Caci tocmai vointa lui adevarata il impiedica sa-si atinga telul, indiferent cate iluzii isi face ca se afla pe calea cea buna.
Iar noi vrem sa ajungem Acasa, nu-i asa?
dr. Alina Rus
Copyright © Toate drepturile rezervate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comenteaza