Care sunt similaritatile amintirilor despre viata de apoi între persoanele care povestesc despre experientele de decorporalizare ca rezultat al traumelor fizice temporare si un subiect care-si aminteste sub hipnoza moartea într-o viata anterioara? Amândoi plutesc în jurul trupurilor într-un mod straniu, încercând sa atinga obiecte solide care se dematerializeaza în fata lor. Ambele tipuri de raportori spun ca se simt frustrati în încercarile lor de a vorbi cu persoanele vii, care nu le raspund. Ambii afirma ca se simt trasi din locul în care au murit si ca experimenteaza relaxare si curiozitate mai degraba decât frica.
Toate aceste persoane vorbesc despre un sentiment euforic de libertate si de stralucire în jurul lor. Unii dintre subiectii mei vad un alb stralucitor, înconjurându-i complet în momentul mortii, în timp ce altii vad lumina stralucitoare mai departe, în continuarea unui spatiu mai întunecat prin care sunt trasi. La aceasta ultima varianta se fac adesea referiri - este efectul de tunel, care a devenit bine cunoscut publicului.
Dr.N: Te doare rau de la sageata?
S: Da... vârful mi-a sfâsiat gâtul... sunt pe moarte (subiectul începe sa sopteasca în timp ce-si tine mâinile la gât). Ma sufoc... Îmi curge sânge... Will (sotul) ma tine în brate... durerea... Îngrozitoare... acum ies... oricum, s-a sfârsit.
Nota: Sufletele îsi parasesc adesea gazdele umane cu câteva clipe înainte de moartea propriu-zisa, când trupurile sunt în dureri mari. Cine le poate învinovati? Cu toate acestea, ele ramân aproape de trupul în agonie. Dupa tehnicile de calmare, ridic acest subiect din subconstient la nivelul supraconstientului pentru trecerea la amintirile spirituale.
Dr.N: Bine, Sally, ai acceptat sa fii ucisa de acesti indieni. Ai putea sa-mi descrii, te rog, senzatia exacta pe care o simti în momentul mortii?
S: Este ca... un fel de... o forta... care ma împinge în sus, afara din corp.
Dr.N: Te împinge? Unde afara?
S: Ma arunca afara prin crestetul capului.
Dr.N: Si ce împinge afara?
S: Pai, pe mine!
Dr.N: Descrie-mi ce înseamna acest „mine”. Cum arata lucrul care esti tu iesind din trup prin cap?
S: (pauza) Ca un... punct de lumina... radiind...
Dr.N: Cum radiezi tu lumina?
S: De la... energia mea. Este de un alb transparent... sufletul meu...
Dr.N: Si aceasta lumina energetica ramâne aceeasi dupa ce-ti parasesti trupul?
S: Se pare ca ma maresc un pic... pe masura ce ma misc.
Dr.N: Daca lumina ta se intensifica, atunci cum arati acum?
S: O coarda... ca o suvita... atârnând...
Dr.N: Si cum simti, cum ti se pare miscarea de iesire din trup?
S: Este ca si cum mi-as scoate pielea... ca si cum as coji o banana. Îmi parasesc trupul într-o clipire!
Dr.N: Încerci un sentiment neplacut?
S: O, nu! Este minunat sa te simti atât de liber, fara nici o durere, dar... sunt... dezorientata... nu m-am asteptat sa mor... (tristetea se strecoara în vocea clientului meu si vreau sa-l mentin concentrat asupra sufletului sau pentru înca un minut, decât asupra a ceea ce se întâmpla cu trupul lui pe Pamânt).
Dr.N: Înteleg, Sally. În momentul de fata simti o usoara dislocare a sufletului. Acest lucru este normal, în situatia ta, dupa momentele prin care tocmai ai trecut. Asculta-ma si raspunde-mi la întrebari. Ai spus ca pluteai. Esti în stare sa te misti liber imediat dupa moarte?
S: Este ciudat... parca as fi suspendata în aer, dar care nu este aer... nu exista nici o limita... nici gravitatie... nu am greutate.
Dr.N: Vrei sa spui ca este ca si cum ai fi într-un fel de vid?
S: Da... nimic din jurul meu nu este masa solida. Nu exista nici un obstacol de care sa ma lovesc... plutesc în deriva...
Dr.N: Poti sa-ti controlezi miscarile? încotro te îndrepti?
S: Da... pot... dar ceva... ma împinge spre o forma de un alb stralucitor... este atât de luminos!
Dr.N: Intensitatea albului este la fel peste tot?
S: Mai luminoasa... departe de mine... este un alb putin mai întunecat... gri... În directia trupului meu... (începe sa plânga) oh, bietul meu corp... nu sunt înca pregatita sa-l parasesc (subiectul se lasa înapoi în scaun ca si când ar opune rezistenta la ceva).
Dr.N: E-n regula, Sally, sunt lânga tine. Vreau sa te relaxezi si sa-mi spui daca forta care te-a scos prin crestetul capului când mureai te mai trage înca si daca o poti opri.
S: (pauza) Dupa ce am scapat de trup forta a mai slabit. Acum simt ca un ghiont... care ma trage din trup... nu vreau sa plec înca... dar este ceva care vrea sa plec repede...
Dr.N: Înteleg, Sally, dar banuiesc ca afli ca ai un element de control. Cum ai descrie acest lucru care te trage?
S:... un fel de forta... magnetica... dar... vreau sa mai stau un pic...
Dr.N: Sufletul tau poate sa reziste acestei forte care te trage, oricât doresti?
S: (pauza lunga în timp ce subiectul pare sa continue o dezbatere interna cu el însusi în viata anterioara, când era Sally) Da, pot, daca chiar vreau sa ramân. (Subiectul începe sa plânga.) Oh, este cumplit ce-au facut salbaticii astia cu corpul meu. Rochia mea albastra este toata acoperita cu sânge... sotul meu, Will, încearca sa ma tina în brate si sa se lupte alaturi de prietenii nostri cu indienii Kiowa.
Nota: Întaresc imaginea unui scut protector în jurul acestui subiect, ceea ce este foarte important ca baza în procedurile de calmare. Sufletul subiectului Sally înca pluteste deasupra trupului sau dupa ce mut scena mai departe în timp, când indienii sunt alungati de focurile de arma din tren.
Dr.N: Sally, ce face sotul tau imediat dupa atac?
S: Oh, e bine... nu este ranit... dar... (cu tristete) tine în brate trupul meu... si plânge dupa mine... nu poate sa ma ajute cu nimic, dar se pare ca nu-si da seama înca. Sunt rece, dar îmi tine fata în mâini... si ma saruta.
Dr.N: Si ce faci în clipa aceasta?
S: Sunt deasupra capului lui Will. Încerc sa-L consolez, vreau sa simta ca dragostea mea nu s-a stins de fapt... vreau sa stie ca nu m-a pierdut pentru totdeauna si ca o sa-l revad.
Dr.N: Mesajele tale ajung la el?
S: Este asa de multa durere, dar el... Îmi simte esenta... stiu lucrul asta. Prietenii nostri sunt în jurul lui... si ne despart într-un sfârsit... vor sa aranjeze vagoanele si sa porneasca din nou.
Dr.N: Si ce se întâmpla acum cu sufletul tau?
S: Înca rezist în fata senzatiei care ma trage... vreau sa ramân.
Dr.N: De ce?
S: Stiu ca sunt moarta... dar nu sunt pregatita sa-l parasesc pe Will si ... vreau sa-i vad cum ma îngroapa.
Dr.N: Vezi sau simti vreo alta entitate spirituala în jurul tau în momentul acesta?
S: (pauza) Sunt aproape... o sa le vad curând... percep dragostea lor asa cum as vrea s-o simta Will pe a mea... ma asteapta pâna când voi fi gata.
Dr.N: Esti în stare sa-L consolezi pe Will pe masura ce timpul trece?
S: Încerc sa patrund în mintea lui.
Dr.N: Si reusesti?
S: (pauza) Cred ca... un pic... ma simte... Îsi da seama... dragostea...
Dr.N: Bine, Sally, acum o sa avansam din nou în timpul relativ. Îti vezi prietenii din tren
punându-ti trupul în vreun fel de mormânt?
S: (glasul este mai încrezator) Da(...)
Fragment din Calatoria sufletelor de M. Newton Ph. D
Copyright ©
Daca doriti sa preluati acest articol mentionati sursa, autorul si link.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comenteaza