Ne facem adeseori griji pentru ce va fi sau nu să ni se întâmple? Ne pot fi grijile de folos? Ajută ele la împlinirea sau neîmplinirea a ceea ce dorim sau ne temem?
Ieri seară am urmărit două filme documentare. Unul dezbătea despre oameni perfect sănătoși din punct de vedere fizic, dar care cereau cu încăpățânare să fie mutilați: să li se amputeze unul sau ambele picioare, pentru că ei aveau sentimentul că acel/acele membre nu le-ar aparține. Viața lor întreagă se învârtea în jurul acestui punct: dorința lor profundă de a fi așa cum doresc, adică mutilaţi! O adevărată dramă însemna pentru ei actuala lor stare de sănătate. Oricâte tratamente au încercat, nimic nu a reușit să le ajute să își schimbe opinia.
Cum poate activa sănătos în Creație o asemenea persoană, cu astfel de aspirații? Nu este corpul uman un înveliş pe care să-l îngrijeşti pentru a funcţiona în cele mai bune condiţii, la capacitate maximă? Nu trebuie omul sănătos să îi dea corpului său ceea ce acesta are nevoie?
Corpul pământesc este unealta de care trebuie să ne folosim cât suntem aici, pe pământ. “Corpul este cel mai preţios bun pe care l-a obţinut fiecare om pentru timpul său pe pământ.” (Abd-ru-shin)
Apoi, în cel de-al doilea documentar a apărut Marty, un bărbat care s-a născut fără brațe dar care toată viața s-a străduit să nu devină o povară pentru cei din jur: “Nu am vrut să fiu slujit, ci eu să slujesc!”, a mărturisit el în acest reportaj.
O persoană pe care oricare dintre noi ar considera-o handicapată, incapabilă să facă o mulțime de lucruri, a dovedit că e în stare să facă orice și-ar fi propus: să scrie, să mănânce, să se-mbrace, dar și să întrețină spațiile verzi, să planteze pomi și flori, chiar să taie arbori, să pescuiască, să pună râma în undiță, să șofeze etc.
“Faptul că m-am născut fără brațe a fost cel mai mare dar pentru mine” – nu pentru a aduce o ofrandă handicapului său, ci pentru că în acest mod a putut să-și adune din interior forțele și să se ridice la nivelul unui om perfect normal. Să arate că acolo unde spiritul este viu, omul poate face lucruri care par extraordinare. Nu a așteptat nicicând să fie încurajat, ci el însuși încuraja și insufla putere și dorință de viață celor asemenea lui sau chiar celor perfect sănătoși.
Un om care nu a așteptat să i se dea, să i se facă, să i se ridice o ofrandă incapacității sale, un om care a vrut să fie considerat un om normal și să trăiască perfect normal.
Un exemplu pentru oricare om care vrea să trăiască pe pământ frumos, demn, nu neapărat realizând ceva extraordinar, ci perfect omenesc, împletind în existența sa într-un echilibru perfect natura sa spirituală cu cea materială.
Ce atitudine și mod de viață total diferite la persoanele din cele două exemple, una bonavă și una sănătoasă – și stau acum să mă întreb care să fie cea sănătoasă și care cea bolnavă?
Nu ne regăsim fiecare dintre noi într-o anumită măsură într-unul din cele două exemple? Dorim de cele mai multe ori altceva decât avem şi prea puţini sunt cei care reuşesc să accepte ceea ce li s-a dat şi să-l vadă ca pe un dar, chiar dacă este vorba de lucruri atât de normale, fireşti, cum sunt, de exemplu: a fi întreg, sănătos, a merge, a vorbi, a auzi, a vedea. Sau şi mai rău, nu numai că nu suntem recunoscători, dar toate aceste daruri le folosim în scopuri rele, distructive, ajungând să ne facem rău şi nouă şi celor din jur. Dacă oamenii ar înţelege că gândurile şi vorbirea acţionează, modelează şi afectează mediul înconjurător, ar avea, probabil mai multă grijă la ce iese din ei.
Aspirațiile, temerile sau grijile ne dirijează viața. Acestea fiind de natură spirituală, vor atrage, în virtutea Legii atracției speciilor omogene, nimic altceva decât forme de același fel, ducând în direcția dorită sau temută...
Greutăţile şi problemele de care ne lovim pe parcursul vieţii ne sunt date pentru a ne clădi pe noi înşine, de a ne întări spiritul şi nu pentru a distruge.
Vom culege roadele semănăturilor noastre, fie că vorbim de valori pământești sau spirituale; ceea ce semănăm, vom primi înapoi, înmulțit.
“Ai grija ce-ți dorești, aspirațiile se împlinesc!”
Doina Olariu
Copyright ©
Daca doriti sa preluati acest articol mentionati sursa, autorul si link.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comenteaza