"M-am gandit deseori la florile salbatice", spuse ea. "Pare ciudat ca o astfel de multitudine sa infloreasca in locuri atat de salbatice ale pamantului, unde probabil nu le vede nimeni niciodata si unde caprele si vitele pot calca peste ele,strivindu-le. Au de oferit atata frumusete si dulceata, dar nu e nimeni cu care sa o impartaseasca sau care sa o aprecieze."
Privirea pe care i-o arunca Pastorul fu una deosebit de frumoasa. "Nimic din ceea ce a creat Tatal nu se risipeste vreodata", spuse El calm, "iar micutele flori salbatice au o lectie minunata de oferit. Ele se daruiesc atat de dulce, de increzator si de complet, chiar daca se pare ca nu-i nimeni care sa le aprecieze. E ca si cum ar canta un cantecel voios pentru ele insele despre cat de ferice este sa iubesti, chiar daca nu li se raspunde cu dragoste.
Trebuie sa-ti marturisesc un mare adevar, pe care doar putini il inteleg. Cele mai mari frumuseti ale sufletului omenesc, victoriile sale cele mai mari, realizarile sale splendide, sunt intotdeauna acelea pe care nu le cunoaste nimeni sau care doar se banuiesc. Fiecare raspuns launtric al inimii omenesti la Dragoste si fiecare victorie asupra egoismului reprezinta o noua floare in pomul Dragostei. Multe vieti linistite, simple si ascunse, necunoscute lumii, sunt veritabile gradini in care florile si roadele Dragostei au atins o asemenea perfectiune incat devin loc de desfatare unde Insusi Regele Dragostei se plimba si se bucura impreuna cu prietenii Sai".
Copyright © Toate drepturile rezervate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comenteaza