Să reprezinte fericirea împlinirea dorinţelor noastre? Suntem noi mai fericiţi atunci când ajungem să avem parte de ceea ce ne-am dorit? Depinde. Depinde de dorinţă.
Fericirea este o stare interioară, profund ancorată în sufletul nostru, şi de aceea, continuu căutată.
Preponderent în ziua de azi, într-un mod mai mult sau mai puţin conştient, ne asteaptăm a ne găsi fericirea într-o casă, maşină, în bani sau într-un alt lucru material, fie in partenerul de viaţă, în copii, sănătate sau în dezvoltarea profesională. Asa ne-a învăţat societatea... Se consideră că atunci când acel scop va fi atins, când acel lucru va exista în posesia noastră, vom găsi fericirea si, desigur, de atunci înainte totul va fi mult mai uşor şi mai frumos. Dar atingându-ne scopurile, ne dăm adeseori seama că nu suntem nici mai fericiţi, nici mai împliniţi sufleteşte.
Pe de altă parte, atunci când am descoperit ceva valoros, şi fiecare acţiune a noastră este de a impartasi acea valoare si de a dărui dintr-un impuls interior, rezultatul duce la o fericire trainică, autentică, pe care o simţim în fiecare fibră a fiinţei noastre.
Gândurile pure, pline de iubire, pătrunse de voinţa spiritului, pot fi de mare ajutor.
Fericirea nu trebuie să o căutăm în alţii sau în întâmplări exterioare, ci numai în noi înşine.
Ceea ce contează cu adevărat este ceea ce porţi în inima ta.
Doina Olariu
Copyright © Toate drepturile rezervate.
duminică, august 29, 2010
sâmbătă, august 28, 2010
Flori salbatice
"M-am gandit deseori la florile salbatice", spuse ea. "Pare ciudat ca o astfel de multitudine sa infloreasca in locuri atat de salbatice ale pamantului, unde probabil nu le vede nimeni niciodata si unde caprele si vitele pot calca peste ele,strivindu-le. Au de oferit atata frumusete si dulceata, dar nu e nimeni cu care sa o impartaseasca sau care sa o aprecieze."
Privirea pe care i-o arunca Pastorul fu una deosebit de frumoasa. "Nimic din ceea ce a creat Tatal nu se risipeste vreodata", spuse El calm, "iar micutele flori salbatice au o lectie minunata de oferit. Ele se daruiesc atat de dulce, de increzator si de complet, chiar daca se pare ca nu-i nimeni care sa le aprecieze. E ca si cum ar canta un cantecel voios pentru ele insele despre cat de ferice este sa iubesti, chiar daca nu li se raspunde cu dragoste.
Trebuie sa-ti marturisesc un mare adevar, pe care doar putini il inteleg. Cele mai mari frumuseti ale sufletului omenesc, victoriile sale cele mai mari, realizarile sale splendide, sunt intotdeauna acelea pe care nu le cunoaste nimeni sau care doar se banuiesc. Fiecare raspuns launtric al inimii omenesti la Dragoste si fiecare victorie asupra egoismului reprezinta o noua floare in pomul Dragostei. Multe vieti linistite, simple si ascunse, necunoscute lumii, sunt veritabile gradini in care florile si roadele Dragostei au atins o asemenea perfectiune incat devin loc de desfatare unde Insusi Regele Dragostei se plimba si se bucura impreuna cu prietenii Sai".
Copyright © Toate drepturile rezervate.
Privirea pe care i-o arunca Pastorul fu una deosebit de frumoasa. "Nimic din ceea ce a creat Tatal nu se risipeste vreodata", spuse El calm, "iar micutele flori salbatice au o lectie minunata de oferit. Ele se daruiesc atat de dulce, de increzator si de complet, chiar daca se pare ca nu-i nimeni care sa le aprecieze. E ca si cum ar canta un cantecel voios pentru ele insele despre cat de ferice este sa iubesti, chiar daca nu li se raspunde cu dragoste.
Trebuie sa-ti marturisesc un mare adevar, pe care doar putini il inteleg. Cele mai mari frumuseti ale sufletului omenesc, victoriile sale cele mai mari, realizarile sale splendide, sunt intotdeauna acelea pe care nu le cunoaste nimeni sau care doar se banuiesc. Fiecare raspuns launtric al inimii omenesti la Dragoste si fiecare victorie asupra egoismului reprezinta o noua floare in pomul Dragostei. Multe vieti linistite, simple si ascunse, necunoscute lumii, sunt veritabile gradini in care florile si roadele Dragostei au atins o asemenea perfectiune incat devin loc de desfatare unde Insusi Regele Dragostei se plimba si se bucura impreuna cu prietenii Sai".
Copyright © Toate drepturile rezervate.
miercuri, august 25, 2010
Cat timp este viata, exista si speranta
Aşezată pe patul ei de spital, cu un ziar alături, ea privea afară pe fereastră. O pasăre era sus, pe o ramură de copac. În ciuda frigului, trecătorii traversau strada cu grijă printre autoturismele în mişcare. Sa fi stiut ei oare cât de norocoşi sunt, în ciuda tuturor acelor relele despre care citise în ziar.
Cand, cu câteva luni mai înainte, îmbolnăvindu-se, a consultat un medic, diagnosticul acestuia a fost cancer. A început tratamentul, dar nici o veste bună nu îi fusese dată. Starea sa s-a înrăutaţit şi nu i-au fost date speranţe.
Sperând încă într-un miracol, ea se străduia să obţină rezultate pozitive. La început fu foarte supărată însă această stare i-a trecut demult. Avea credinţă în Dumnezeu şi credea că trebuie să existe un scop în tot ce i se întâmpla. Nu ştia cu exactitate care ar putea fi acest scop, dar viaţa ei s-a schimbat chiar mult din momentul în care doctorul i-a dat acea veste rea. Trăia acum fiecare zi ca şi cum ar fi un dar preţios. Îşi trăgea cât mai multă forţă din relaţiile cu rudele sale şi din sprijinul prietenilor săi. Chiar şi cea mai mică atenţie ce-i era uneori oferită de către cei străini, o întărea. Fie aceasta grija vreunei infirmiere adeseori extenuate, dar atente, sau a vreunui voluntar ce îi aducea ziarul sau vreun zâmbet ce-i este adresat de vreun trecător pe culuar. Aceste zâmbete şi căldura umană era ceea ce ea preţuia cel mai mult. Cât de ciudat este, se gândea ea, cum priorităţile şi tot ce este de preţ în viaţă se pot schimba rapid deîndată ce moartea ne bate la uşă.
De aceea i-a fost greu să înţeleagă actele desperate ale oamenilor care se zbat în greutăţi financiare, aşa cum citise într-un articol din acel ziar. Un bărbat şi-a ucis familia înainte de a-şi lua şi el viaţa. Durerea sa trebuie să fi fost adâncă, dar totuşi... Ea putea să înţeleagă ce înseamă să ţi se tragă covorul de sub picioare, aşa cum i s-a întâmplat şi ei la aflarea bolii de care suferă şi dificultăţile financiare la care era supusă familia sa, chiar dacă a beneficiat de o poliţă de asigurare pentru boală. Propria sa familie sa avea acum datorii. Şi cu economia aceasta instabilă, ei cu toţii aveau emoţii legate de slujba soţului ei. Cel puţin până acum au avut noroc în această privinţă.
Totuşi, oamenii aceştia puşi în faţa ruinii, a prăbuşirii economice aveau totuşi ceva ce ea îşi dorea cu ardoare. Ei aveau încontinuare şansa unei vieţi lungi şi totuşi în supărarile şi grijile lor ei nu puteau vedea bogăţia acestor vremuri prin care treceau pe pământ. Pierderile şi consecinţele cumplite ale acestor pierderi îi copleşeau.
Îşi dorea să îi poată ajuta, să îi facă să înţeleagă ceea ce bunica ei îi povestise despre oamenii care au supravieţuit Marii Crize din anii de început al secolului XX. Timp de mulţi ani oamenii s-au luptat să supravieţuiască şi să iasă din criză, aşa cum a fost şi în cazul familiei sale. Mătuşile şi unchii ei au prosperat apoi şi s-au bucurat de o viaţă însorită alături de numeroşii lor copii, pe care bunica ei i-a iubit atât de mult, până a trecut în lumea de dincolo. În ciuda tuturor dificultăţilor, ei au supraviaţuit şi au avut o viaţă fericită.
Aceşti oameni, au, cu siguranţă, o viaţă întreagă înaintea lor. Şi există speranţă dincolo de criza vieţilor lor prezente şi a stilului lor de viaţă. Oricum, ei trebuie să privească mai departe de aspectele materiale ale vieţii şi de sentimente lor de pierdere. Ei trebuie să se deschidă in interior, înspre spiritul lor şi din tot ce a mai rămas de trăit şi de învăţat din aceste experienţe amare. Însă înainte de toate, ei au o viaţă întreagă de trăit înaintea lor. Totul poate fi reconstruit, deoarece atâta timp cât există viaţă, există şi speranţă. Ea işi dorea cu ardoare să le poată spune cât de mare preţ are această viaţă. Este ceva ce nu poţi cumpăra. Şi când o ai, eşti bogat dincolo de orice imaginaţie. Trebuie să priveşti doar soarele de după furtună, ziua de după noapte, curcubeul de după ploaie. Trebuie să te ridici deasupra greutăţilor şi a mâhnirii şi să sapi adânc în interiorul tău până la acea parte de neînfrânt din om, spiritul său.
Ce mult îşi dorea să poată împărtăşi cu ei că adevărata putere nu stă decât în viaţa spirituală. Dumnezeu este atotputernic şi ne putem oricând întoarce la El atât în vremuri bune cât şi în vremuri de restrişte atîta timp cât suntem puri în interiorul nostru. El ne iubeşte cu o iubire curată şi dreaptă şi ne va da întotdeauna numai ceea ce ne va ajuta să ne înălţăm şi ceea ce foloseşte spiritului. Dumnezeu de asemenea ne iartă necondiţionat atunci când noi, oamenii, avem aspiraţia de a ne îndreapta şi începem să urmăm Voinţa Sa.
Din acest motiv, în vremuri de restrişte, ne putem întotdeauna bizui pe Dumnezeu în a răzbi, aşa cum bine se zice: „Domnul îi ajută pe cei care se ajută singuri.”
Şi, aşa, privind pasărea din copac, trecătorii de pe stradă, ea speră ca o rază de Lumină să le lumineze zilele tuturor celor care se confruntă cu greutăţi, şi să le permită să vadă chiar şi pentru un moment, că fiecare secundă a vieţii lor este un dar şi o binecuvântare de la Dumnezeu.
Diane Labrosse
Copyright ©Toate drepturile rezervate.
Cand, cu câteva luni mai înainte, îmbolnăvindu-se, a consultat un medic, diagnosticul acestuia a fost cancer. A început tratamentul, dar nici o veste bună nu îi fusese dată. Starea sa s-a înrăutaţit şi nu i-au fost date speranţe.
Sperând încă într-un miracol, ea se străduia să obţină rezultate pozitive. La început fu foarte supărată însă această stare i-a trecut demult. Avea credinţă în Dumnezeu şi credea că trebuie să existe un scop în tot ce i se întâmpla. Nu ştia cu exactitate care ar putea fi acest scop, dar viaţa ei s-a schimbat chiar mult din momentul în care doctorul i-a dat acea veste rea. Trăia acum fiecare zi ca şi cum ar fi un dar preţios. Îşi trăgea cât mai multă forţă din relaţiile cu rudele sale şi din sprijinul prietenilor săi. Chiar şi cea mai mică atenţie ce-i era uneori oferită de către cei străini, o întărea. Fie aceasta grija vreunei infirmiere adeseori extenuate, dar atente, sau a vreunui voluntar ce îi aducea ziarul sau vreun zâmbet ce-i este adresat de vreun trecător pe culuar. Aceste zâmbete şi căldura umană era ceea ce ea preţuia cel mai mult. Cât de ciudat este, se gândea ea, cum priorităţile şi tot ce este de preţ în viaţă se pot schimba rapid deîndată ce moartea ne bate la uşă.
De aceea i-a fost greu să înţeleagă actele desperate ale oamenilor care se zbat în greutăţi financiare, aşa cum citise într-un articol din acel ziar. Un bărbat şi-a ucis familia înainte de a-şi lua şi el viaţa. Durerea sa trebuie să fi fost adâncă, dar totuşi... Ea putea să înţeleagă ce înseamă să ţi se tragă covorul de sub picioare, aşa cum i s-a întâmplat şi ei la aflarea bolii de care suferă şi dificultăţile financiare la care era supusă familia sa, chiar dacă a beneficiat de o poliţă de asigurare pentru boală. Propria sa familie sa avea acum datorii. Şi cu economia aceasta instabilă, ei cu toţii aveau emoţii legate de slujba soţului ei. Cel puţin până acum au avut noroc în această privinţă.
Totuşi, oamenii aceştia puşi în faţa ruinii, a prăbuşirii economice aveau totuşi ceva ce ea îşi dorea cu ardoare. Ei aveau încontinuare şansa unei vieţi lungi şi totuşi în supărarile şi grijile lor ei nu puteau vedea bogăţia acestor vremuri prin care treceau pe pământ. Pierderile şi consecinţele cumplite ale acestor pierderi îi copleşeau.
Îşi dorea să îi poată ajuta, să îi facă să înţeleagă ceea ce bunica ei îi povestise despre oamenii care au supravieţuit Marii Crize din anii de început al secolului XX. Timp de mulţi ani oamenii s-au luptat să supravieţuiască şi să iasă din criză, aşa cum a fost şi în cazul familiei sale. Mătuşile şi unchii ei au prosperat apoi şi s-au bucurat de o viaţă însorită alături de numeroşii lor copii, pe care bunica ei i-a iubit atât de mult, până a trecut în lumea de dincolo. În ciuda tuturor dificultăţilor, ei au supraviaţuit şi au avut o viaţă fericită.
Aceşti oameni, au, cu siguranţă, o viaţă întreagă înaintea lor. Şi există speranţă dincolo de criza vieţilor lor prezente şi a stilului lor de viaţă. Oricum, ei trebuie să privească mai departe de aspectele materiale ale vieţii şi de sentimente lor de pierdere. Ei trebuie să se deschidă in interior, înspre spiritul lor şi din tot ce a mai rămas de trăit şi de învăţat din aceste experienţe amare. Însă înainte de toate, ei au o viaţă întreagă de trăit înaintea lor. Totul poate fi reconstruit, deoarece atâta timp cât există viaţă, există şi speranţă. Ea işi dorea cu ardoare să le poată spune cât de mare preţ are această viaţă. Este ceva ce nu poţi cumpăra. Şi când o ai, eşti bogat dincolo de orice imaginaţie. Trebuie să priveşti doar soarele de după furtună, ziua de după noapte, curcubeul de după ploaie. Trebuie să te ridici deasupra greutăţilor şi a mâhnirii şi să sapi adânc în interiorul tău până la acea parte de neînfrânt din om, spiritul său.
Ce mult îşi dorea să poată împărtăşi cu ei că adevărata putere nu stă decât în viaţa spirituală. Dumnezeu este atotputernic şi ne putem oricând întoarce la El atât în vremuri bune cât şi în vremuri de restrişte atîta timp cât suntem puri în interiorul nostru. El ne iubeşte cu o iubire curată şi dreaptă şi ne va da întotdeauna numai ceea ce ne va ajuta să ne înălţăm şi ceea ce foloseşte spiritului. Dumnezeu de asemenea ne iartă necondiţionat atunci când noi, oamenii, avem aspiraţia de a ne îndreapta şi începem să urmăm Voinţa Sa.
Din acest motiv, în vremuri de restrişte, ne putem întotdeauna bizui pe Dumnezeu în a răzbi, aşa cum bine se zice: „Domnul îi ajută pe cei care se ajută singuri.”
Şi, aşa, privind pasărea din copac, trecătorii de pe stradă, ea speră ca o rază de Lumină să le lumineze zilele tuturor celor care se confruntă cu greutăţi, şi să le permită să vadă chiar şi pentru un moment, că fiecare secundă a vieţii lor este un dar şi o binecuvântare de la Dumnezeu.
Diane Labrosse
Copyright ©Toate drepturile rezervate.
luni, august 09, 2010
Revarsarea Sfantului Duh
Într-una din zile, când erau din nou împreună, s-a întâmplat să se işte o vijelie îngrozitoare. Nu fuseseră semne de vreme rea. Înmărmuriţi, au privit în sus. Cerul era senin, însă părea că o radiaţie foarte specială se extinde peste tot. Vijelia, în orice caz, nu urla, ci mai degrabă semăna cu sunetul unor valuri ce se izbesc de ţărm.
Teama umplu inimile locuitorilor Ierusalimului. Ce semnifică aceasta? Mulţi au fugit de acasă, năpustindu-se în aceeaşi direcţie. Dintr-o dată s-au trezit faţă în faţă cu ucenicii, din care părea să emane o radiaţie luminoasă .
"Priviţi", exclamă entuziast o femeie, "limbi de foc strălucesc deasupra capetelor lor."
Atunci au vazut şi ceilalţi. Entuziasmul crescu.
"Micuţele noastre flăcări", spuse Ioan, încet, pentru el insuşi. Apoi privi la ceilalţi ucenici.
Toţi aveau pe frunţile lor câte un semn luminos. Părea să aibă forma unei Cruci.
Au simţit Puterea din Înalturi, pe care Iisus le-a promis-o. Ca focul i-a penetrat. Acum simţeau nevoia de a vorbi, de a le povesti celorlalţi despre ceea ce li s-a întamplat.
Fiecare vorbea cu cei de lângă ei, indiferent din ce ţară proveneau aceştia. Atât de mare era Putera Care lucra şi le penetraseră spiritele, încât ei înţelegeau chiar dacă ceilalţi le vorbeau în limbi străine.
Dintr-o dată au devenit conştienţi de aceasta.
"Ce poate fi asta", se intrebară ei. "Auzim lumea vorbind şi înţelegem chiar dacă nu le cunoaştem limba?"
Un entuziasm extrordinar îi cuprinse pe toţi. Cei mai mulţi au început să creadă că este un miracol, şi toti oamenii au fost foarte aproape de a se converti la Iisus.
Şi Petru vorbi:
"Dumnezeu ne-a trimis Unicul Sau Fiu, pentru a aduce Lumii Lumina care a fost pierdută, şi să refacă legatura dintre Dumnezeu şi adânc-căzuta omenire. Voi aţi pus mâna pe acest Iisus şi L-aţi ţintit pe Cruce, chiar dacă nu aţi putut dovedi vina Lui! Cu faptele voastre greşite voi şi poporul vostru aţi plonjat în osânda veşnică.
Acest Iisus, pe care voi l-aţi ucis, s-a ridicat din morţi! Sufletul Lui a fost cu noi până cand a urcat în faţa ochilor noştri la cer şi a intrat la Tatăl! Credeaţi că puteţi ucide Adevarul Veşnic? Ca semn, Dumnezeu ne-a trimis Puterea Lui astăzi, pentru ca noi să fim martorii Lui pe Pământ!"
"Acum Dumnezeu ne-a trimis Spiritul Sau, care ne umple şi ne împuterniceşte să vorbim şi să lucrăm în Numele lui Iisus. Pe urmă Dumnezeu va trimite să judece Lumea, pe Fiul Său Etern, Care va judeca omenirea în acord cu gândurile, vorbele şi faptele ei."
Fragment tradus din Past Eras Awaken
Copyright ©Toate drepturile rezervate.
Teama umplu inimile locuitorilor Ierusalimului. Ce semnifică aceasta? Mulţi au fugit de acasă, năpustindu-se în aceeaşi direcţie. Dintr-o dată s-au trezit faţă în faţă cu ucenicii, din care părea să emane o radiaţie luminoasă .
"Priviţi", exclamă entuziast o femeie, "limbi de foc strălucesc deasupra capetelor lor."
Atunci au vazut şi ceilalţi. Entuziasmul crescu.
"Micuţele noastre flăcări", spuse Ioan, încet, pentru el insuşi. Apoi privi la ceilalţi ucenici.
Toţi aveau pe frunţile lor câte un semn luminos. Părea să aibă forma unei Cruci.
Au simţit Puterea din Înalturi, pe care Iisus le-a promis-o. Ca focul i-a penetrat. Acum simţeau nevoia de a vorbi, de a le povesti celorlalţi despre ceea ce li s-a întamplat.
Fiecare vorbea cu cei de lângă ei, indiferent din ce ţară proveneau aceştia. Atât de mare era Putera Care lucra şi le penetraseră spiritele, încât ei înţelegeau chiar dacă ceilalţi le vorbeau în limbi străine.
Dintr-o dată au devenit conştienţi de aceasta.
"Ce poate fi asta", se intrebară ei. "Auzim lumea vorbind şi înţelegem chiar dacă nu le cunoaştem limba?"
Un entuziasm extrordinar îi cuprinse pe toţi. Cei mai mulţi au început să creadă că este un miracol, şi toti oamenii au fost foarte aproape de a se converti la Iisus.
Şi Petru vorbi:
"Dumnezeu ne-a trimis Unicul Sau Fiu, pentru a aduce Lumii Lumina care a fost pierdută, şi să refacă legatura dintre Dumnezeu şi adânc-căzuta omenire. Voi aţi pus mâna pe acest Iisus şi L-aţi ţintit pe Cruce, chiar dacă nu aţi putut dovedi vina Lui! Cu faptele voastre greşite voi şi poporul vostru aţi plonjat în osânda veşnică.
Acest Iisus, pe care voi l-aţi ucis, s-a ridicat din morţi! Sufletul Lui a fost cu noi până cand a urcat în faţa ochilor noştri la cer şi a intrat la Tatăl! Credeaţi că puteţi ucide Adevarul Veşnic? Ca semn, Dumnezeu ne-a trimis Puterea Lui astăzi, pentru ca noi să fim martorii Lui pe Pământ!"
"Acum Dumnezeu ne-a trimis Spiritul Sau, care ne umple şi ne împuterniceşte să vorbim şi să lucrăm în Numele lui Iisus. Pe urmă Dumnezeu va trimite să judece Lumea, pe Fiul Său Etern, Care va judeca omenirea în acord cu gândurile, vorbele şi faptele ei."
Fragment tradus din Past Eras Awaken
Copyright ©Toate drepturile rezervate.
Asta iti doresc!
Sa fie azi pace inlauntrul tau. Ai incredere ca esti acolo unde este locul tau, unde e nevoie de tine. Nu uita de posibilitatile infinite care se nasc din credinta adevarata in Cel Atotputernic. Foloseste darurile pe care le primesti, care iti sunt date, si da in continuare altora Iubirea pe care o primesti. Multumeste pentru ceea ce esti si straduieste-te in permanenta sa te depasesti pe tine insuti. Lasa Intelepciunea sa te patrunda adanc, pana in maduva oaselor si daruieste sufletului tau cantec, muzica, dans, rugaciune si libertatea de a iubi. Asta exista pentru noi toti.
Copyright ©Toate drepturile rezervate.
Copyright ©Toate drepturile rezervate.
marți, august 03, 2010
Tu alegi!
Lumea îţi va pune la dispoziţie pietre în fiecare zi.
Ce vei construi din ele, e decizia ta…
Perete, Drum sau un Pod…
Poţi chiar să alegi să nu faci nimic.
La sfârşit, lumea te va şti în funcţie de ce ceea ce ai facut cu ce ai avut.
Shenuda al III-lea: “Dacă ne pierdem pacea interioară, toate ne vor părea perturbate, iar ceea ce este simplu ne va părea complicat. Această complexitate nu vine din exterior, ci din interior.”
Copyright ©Toate drepturile rezervate.
Ce vei construi din ele, e decizia ta…
Perete, Drum sau un Pod…
Poţi chiar să alegi să nu faci nimic.
La sfârşit, lumea te va şti în funcţie de ce ceea ce ai facut cu ce ai avut.
Shenuda al III-lea: “Dacă ne pierdem pacea interioară, toate ne vor părea perturbate, iar ceea ce este simplu ne va părea complicat. Această complexitate nu vine din exterior, ci din interior.”
Copyright ©Toate drepturile rezervate.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)