Dumnezeu versus stiinta

God versus  Science

Dumnezeu vs. stiinta

In a College classroom with a professor teaching a philosophy lesson....... 

Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie…
 
'Let me explain the problem science has with religion.' 
The atheist professor of philosophy pauses before his class and then asks one of his new students to stand.

Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie… Profesorul ateu face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare   

'You're a Christian, aren't you, son?'

Esti crestin, nu-i asa, fiule? 

'Yes sir,' the student says.

Da, dle, spune studentul 

'So you believe in God?'

Deci crezi in Dumnezeu? 
 
'Absolutely.. '

Cu siguranta 

'Is God good?'

Dumnezeu e bun? 

'Sure! God's good.'

Desigur, Dumnezeu e bun. 
 
'Is God all-powerful? Can God do anything?

E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?
 
'Yes'

Da 

'Are you good or evil?'

Tu esti bun sau rau? 
 
'The Bible says I'm evil.'

Biblia spune ca sunt rau. 

The professor grins knowingly. 'Aha! The Bible! He considers for a moment. 'Here's one for you. Let's say there's a sick person over here and you can cure him. You can do it. Would you help him? Would you try?'

Profesorul zambeste cunoscator. Aha! Biblia! Se gandeste putin. Uite o  problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?

'Yes sir, I would.'

Da, dle. As incerca. 

'So you're good...!'

Deci esti bun. 

'I wouldn't say that.'

N-as spune asta. 

'But why not say that? You'd help a sick and maimed person if you could. Most of us would if we could. But God doesn't.'

Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, nu… 
 
The student does not answer, so the professor continues.

Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua. 

'He doesn't, does he? My brother was a Christian who died of cancer, even though he prayed to Jesus to heal him. How is this Jesus good? Can you answer that one?'

El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Isus sa-l vindece. Cum de Isus e bun? Poti raspunde la asta? 

The student remains silent.

Studentul tace. 
 
'No, you can't, can you?' the professor says. He takes a sip of water from a glass on his desk to give the student time to relax. 'Let's start again, young fella. Is God good?'

Nu poti raspunde, nu-i asa? El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze.

Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun? 

'Er..yes,' the student says.

Pai…, da, spune studentul 
 
'Is Satan good?'

Satana e bun? 

The student doesn't hesitate on this one. 'No.'

Studentul nu ezita la aceasta intrebare “Nu” 

'Then where does Satan come from?'

De unde vine Satana? 
 
The student falters. 'From God'

Studentul ezita. De la Dumnezeu. 

'That's right. God made Satan, didn't he? Tell me, son. Is there evil in this world?'

Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume? 

'Yes, sir.'

Da, dle. 
 
'Evil's everywhere, isn't it? And God did make everything, correct?'

Raul e peste tot, nu-i asa?Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect? 

'Yes'

Da

 
'So who created evil?' The professor continued, 'If God created everything, then God created evil, since evil exists, and according to the principle that our works define who we are, then God is evil.'

Deci cine a creat raul? Profesorul a continuat. Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau. 

Again, the student has no answer.

Din nou, studentul nu raspunde. 
 
'Is there sickness? Immorality? Hatred? Ugliness? All these terrible things, do they exist in this world?'

Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista? 

The student squirms on his feet.

Studentul se foieste jenat. 
 
'Yes.'

Da 

'So who created them?'

Deci cine le-a creat? 
 
The student does not answer again, so the professor repeats his question. 'Who created them?' There is still no answer. Suddenly the lecturer breaks away to pace in front of the classroom. The class is mesmerized. 'Tell me,' he continues onto another student. 'Do you believe in Jesus Christ, son?'

Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea. Cine le-a creat? Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti. Spune-mi, continua el adresandu-se altui student. Crezi in Isus Cristos, fiule?
 
The student's voice betrays him and cracks.

Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos. 
 
'Yes, professor, I do.'

Da, dle profesor, cred. 

The old man stops pacing. 'Science says you have five senses you use to identify and observe the world around you. Have you ever seen Jesus?'

Batranul se opreste din marsaluit. Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Isus? 
 
'No sir.. I've never seen Him.'

Nu, dle. Nu L-am vazut. 

'Then tell us if you've ever heard your Jesus?'

Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Isus al tau? 
 
'No, sir, I have not.'

Nu, dle, nu l-am auzit. 

'Have you ever felt your Jesus, tasted your Jesus or smelt your Jesus? Have you ever had any sensory perception of Jesus Christ, or God for that matter?'

L-ai simtit vreodata pe Isus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Isus sau a lui Dumnezeu? 

'No, sir, I'm afraid I haven't.'

Nu, dle, ma tem ca nu. 

'Yet you still believe in him?'

Si totusi crezi in el? 

'Yes'

Da. 

'According to the rules of empirical, testable, demonstrable protocol, science says your God doesn't exist. What do you say to that, son?'

Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?

'Nothing,' the student replies. 'I only have my faith.'

Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea. 

'Yes, faith,' the professor repeats. 'And that is the problem science has with God. There is no evidence, only faith.'

Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta. 

The student stands quietly for a moment, before asking a question of His own.

Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare. 
 
'Professor, is there such thing as heat?'

Dle profesor, exista caldura? 

' Yes.

Da 

'And is there such a thing as cold?'

Si exista frig? 

'Yes, son, there's cold too.'

Da, fiule, exista si frig. 
 
'No sir, there isn't.'

Nu, dle, nu exista. 
 
The professor turns to face the student, obviously interested.  The room suddenly becomes very quiet.

Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta.
 
The student begins to explain.

Studentul incepe sa explice. 
 
'You can have lots of heat, even more heat, super-heat, mega-heat, unlimited heat, white heat, a little heat or no heat, but we don't have anything called 'cold'. We can hit down to 458 degrees below zero, which is no heat, but we can't go any further after that. There is no such thing as cold; otherwise we would be able to go colder than the lowest -458 degrees. Every body or object is susceptible to study when it has or transmits energy, and heat is what makes a body or matter have or transmit energy. Absolute zero (-458 F) is the total absence of heat.

Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la 458 de grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig – daca ar exista, am avea temperature mai scazute decat minimul absolut de -458 de grade. Fiecare corps sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corps au material sa aiba sau sa transmita energie. Zero absolut (-458 F) inseamna absenta totala a caldurii.
 
You see, sir, cold is only a word we use to describe the absence of heat.  We cannot measure cold. Heat we can measure in thermal units because heat is energy. Cold is not the opposite of heat, sir, just the absence of it.'

Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, dle, ci doar absenta ei. 

Silence across the room. A pen drops somewhere in the classroom, sounding like a hammer.

Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan. 

'What about darkness, professor. Is there such a thing as darkness?'

Dar intunericul, profesore? Exista intunericul? 
 
'Yes,' the professor replies without hesitation. 'What is night if it isn't darkness?'

Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric? 
 
'You're wrong again, sir. Darkness is not something; it is the absence of something. You can have low light, normal light, bright light, flashing light, but if you have no light constantly you have nothing and it's called darkness, isn't it? That's the meaning we use to define the word. In reality, darkness isn't. If it were, you would be able to make darkness darker, wouldn't you?'

Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?
 
The professor begins to smile at the student in front of him. This will be a good semester.

Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Acesta va fi un semestru bun. 
 
'So what point are you making, young man?'

Ce vrei sa demonstrezi, tinere? 

'Yes, professor. My point is, your philosophical premise is flawed to start with, and so your conclusion must also be flawed.'

Da, dle profesor. Vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE  sa fie si ea gresita.
 
The professor's face cannot hide his surprise this time. 'Flawed?

De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza. Gresite? 
 
Can you explain how?'

Poti explica in ce fel? 

'You are working on the premise of duality,' the student explains.. 'You argue that there is life and then there's death; a good God and a bad God. You are viewing the concept of God as something finite, something we can measure. Sir, science can't even explain a thought.' 'It uses electricity and magnetism, but no one has never seen, much less fully understood either one. To view death as the opposite of life is to be ignorant of the fact that death cannot exist as a substantive thing. Death is not the opposite of life, just the absence of it.' 'Now tell me, professor. Do you teach your students that they evolved from a monkey?'

Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul… Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?    

'If you are referring to the natural evolutionary process, young man, yes, of course I do.'

Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da. 

'Have you ever observed evolution with your own eyes, sir?'

Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle? 

The professor begins to shake his head, still smiling, as he realizes where the argument is going. A very good semester, indeed.

Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul. Un semestru foarte bun, intr-adevar.

'Since no one has ever observed the process of evolution at work and cannot even prove that this process is an on-going endeavor, are you not teaching your opinion, sir? Are you now not a scientist, but a preacher?'

Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. nu predate studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator? 

The class is in uproar. The student remains silent until the commotion has subsided.

Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge. 
 
'To continue the point you were making earlier to the other student, let me give you an example of what I mean.' The student looks around the room. 'Is there anyone in the class who has ever seen the professor's brain?' The class breaks out into laughter. 'Is there anyone here who has ever heard the professor's brain, felt the professor's brain, touched or smelt the professor's brain? No one appears to have done so. So, according to the established rules of empirical, stable, demonstrable protocol, science says that you have no brain, with all due respect, sir.' 'So if science says you have no brain, how can we trust your lectures, sir?'

Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer. Studentul se uita in jurul sau, in clasa. E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul profesorului? Clasa izbucneste in ras. E cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, dle – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?

Now the room is silent. The professor just stares at the student, his face unreadable. Finally, after what seems an eternity, the old man answers. 'I Guess you'll have to take them on faith.'

Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde.

-Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu…. 

'Now, you accept that there is faith, and, in fact, faith exists with life,' the student continues. 'Now, sir, is there such a thing as evil?'

Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. Acum, dle, exista raul?

 
Now uncertain, the professor responds, 'Of course, there is. We see it Everyday. It is in the daily example of man's inhumanity to man.. It is in The multitude of crime and violence everywhere in the world. These manifestations are nothing else but evil.'

Acum nesigur, profesorul raspunde: sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.  
 
To this the student replied, 'Evil does not exist sir, or at least it does not exist unto itself. Evil is simply the absence of God. It is just like darkness and cold, a word that man has created to describe the absence of God. God did not create evil. Evil is the result of what happens when man does not have God's love present in his heart. It's like the cold that comes when there is no heat or the darkness that comes when there is no light.'

La asta, studentul a replicat: Raul nu exista, dle, sau cel putin nu exista in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina.  
 
The professor sat down.

Profesorul s-a asezat. 

If you read it all the way through and had a smile on your face when you finished, mail to your friends and family with the title 'God vs Science'

Daca ai citit pana aici si zambesti cand ai terminat, trimite asta prietenilor si familiei, cu titlul “Dumnezeu vs. stiinta” 

PS: The student was Albert Einstein

PS: Studentul era Albert Einstein. 

Albert Einstein wrote a book titled God vs Science in 1921...

Albert Einstein a scris o carte intitulata Dumnezeu vs. stiinta in 1921….

Copyright © Toate drepturile rezervate.

Binele te intareste, raul te slabeste

Ati auzit, desigur, cum alegerea raului te face sa fii slab, pe cand binele te intareste. Cum minciuna, mania, razbunarea te face vulnerabil, pe cand adevarul te face puternic. Dr Wayne Dyer arata practic cum se intampla acest lucru.




Copyright © Toate drepturile rezervate.

Totul este energie

Am fost invatati pentru a fi fericiti trebuie sa dorim ceva, sa facem mereu ceva, sa indeplinim ceva, sa avem ceva - o anumita pozitie sociala, un anumit partener, un anumit obiect etc deci ca fericirea va veni in masura in care obtinem sau indeplinim acel lucru, deci este undeva in viitor si inafara noastra. Aceasta strategie este una ce ne duce la pierdere si suferinta. Doar ceea ce traim si primim in interiorul nostru ne ajuta in existenta noastra, in a fi fericit.

Caci "Totul este energie" - "Schimba energia din viata ta", spune Wayne Dyer, "reconecteaza-te la Energia spirituala, care vindeca" si aduce binele in viata ta.

Copyright © Toate drepturile rezervate.

De Craciun: Dorinta mea pentru tine

O femeie iese din casã si vede 3 mosnegi cu barbã albã stând în fata casei.
Nu-i cunostea dar, vazându-i supãrati, îi invita în casã sã manânce ceva.
"Sotul tãu este acasã?" – întreabã ei.

"Nu, este iesit."
"Atunci nu putem intra" – replicarã ei.
Seara, când sotul se întoarce acasã, ea îi povesteste despre cei trei mosnegi.
"Du-te, spune-le cã am venit si pofteste-i înãuntru."
Femeia se duce si îi invitã.
'Nu putem intra toti în casã', replicã ei.



'Cum asa?' întreabã ea.
Unul dintre mosnegi îi explicã. 'Eu sunt BUNÃSTARE, el este SUCCES iar celãlalt este IUBIRE.
Acum du-te si întreabã-l pe sotul tãu care dintre noi sã vina în casã.'



Femeia intrã în casã si îi spune sotului, care se bucurã. 'Ce bine!! In acest caz invitã-l pe BUNÃSTARE sã ne umple casa cu bunãstare!'

Sotia nu a fost de acord. "De ce sã nu-l invitãm pe SUCCES?"

Nora îi asculta dintr-un colt al casei. 'N-ar fi mai bine sã-l invitãm pe IUBIRE? Casa noastrã ar fi atunci plinã de iubire!' – a sugerat nora.

'Hai sã ne ghidãm dupã sfatul norei' îi zice sotul sotiei.
'Du-te afarã si invitã-l pe IUBIRE sã ne fie oaspete.'
Femeia iese afarã si întreabã: "Care dintre voi este IUBIRE? Pe el îl invitãm sã ne fie oaspete.."
IUBIRE porneste înspre casã. Odatã cu el se pornesc în urma lui si ceilalti doi. Surprinsã femeia întreabã: "L-am invitat doar pe IUBIRE. Cum de veniþi si voi cu el?"
Cei trei mosnegi replicarã: 'Dacã l-ai fi invitat pe BUNÃSTARE sau pe SUCCES, ceilalti ar fi rãmas pe loc, dar de vreme ce l-ai invitat pe IUBIRE, unde merge el mergem si noi. Unde este IUBIRE este si BUNÃSTARE si SUCCES!!!!!!'


DORINTA MEA PENTRU TINE….

Unde este durere, îti doresc pace si fericire.
Unde sunt îndoieli personale, îti doresc reînnoirea încrederii în abilitatea ta de-a trece peste greutãti.
Unde este obosealã sau blazare, îti doresc întelegere, rãbdare si puteri reînnoite..
Unde este fricã, îti doresc iubire si curaj.

Copyright © Toate drepturile rezervate.

Hava Naghila

Hava Naghila - de data asta in interpretarea remarcabila a Dalidei.



Copyright © Toate drepturile rezervate.

Sunetele naturii

La un spital de copii din Liverpool s-a demarat un experiment prin care sunetele naturii sunt redate în interiorul spitalului, în special acolo unde pacienţii sunt supuşi la proceduri stresante gen injecţii, operaţii etc

Conform datelor furnizate de spitalul Alder Hey, Liverpool, Anglia, atmosfera este mai relaxată, copiii sunt mai calmi când primesc tratamentul medical.

Înregistrările cântecului păsărelelor, a ploii, vântului, a suntelor naturii se aud pe culuare, în saloane, în sălile de operaţii. S-au observat beneficii clare în urma aducerii acestor sunete în cadrul spitalului.

Cercetătorii studiază acum influenţa acestor sunete asupra vitezei de vindecare şi asupra posibilităţii de reducere a tratamentului medicamentos pentru durere.

Terapia prin suntete este cunoscută ca benefică în cadrul terapiilor neconvenţionale. Prin armonia sunetelor, acestea acţionează la nivelul corpului fizic şi mai ales asupra corpului subtil, armonizând energia corpului la nivelui energetic al sunetelor.

Sunetele naturii poartă o frecvenţă benefică ce reuşeşte să deblocheze energia acolo unde este necesar.

Toate formele de viaţă vibrează. Totul este energie cu un anumit grad de condensare.

Acolo unde intervin modificări nearmonice, starea de sănătate se dereglează.

Olariu Doina

 
Copyright © Toate drepturile rezervate.

Crăciunul – Sărbătoare a Iubirii Divine

Ce reprezină Crăciunul? Sărbătorirea naşterii lui Iisus sau mult mai mult?

Cert este că Sărbătoarea Crăciunului există cu mult înainte de venirea lui Christos pe pământ. Strămoşii noştrii, dacii, care trăiau într-o minunată armonie cu natura, sărbătoreau în noaptea dinspre 21 spre 22 decembrie evenimentul solstiţiului de iarnă, când soarele se afla in cel mai de slab punct al său, când ziua este cea mai scurtă şi noaptea cea mai lungă. Crăciunul la daci simboliza revigorarea soarelui, victoria luminii şi a vieţii, victoria vieţii asupra morţii.

Aproximativ la aceeaşi dată a solstiţiului de iarnă, romanii îi celebrau pe Apollo şi Mitra, în Ţările Nordice se sărbătorea soarele, în Babylon naşterea fiului lui Isis (zeiţă a naturii), în Egipt ziua naşterii soarelui şi naşterea lui Osiris.

Doar din anul 354 en, când papa Iulius I a decretat 25 decembrie ca zi de naştere a lui Iisus, creştinii sărbătoresc Crăciunul ca naştere a Mântuitorului.

Crăciunul e considerat azi nu doar o mare sărbătoare în familie, ci şi o mare sursă de stres. Acum, când trăim într-o societate de consum, de Crăciun doar pe ici, pe colo se mai găseşte câte un om din a cărui suflet se ridică o mulţumire fierbinte pentru Graţia ce ne-a fost acordată odată cu naşterea lui Iisus, în rest este tot mai mult o… goană nebună după cadouri, mâncare şi băutură în exces. A face cadouri este axioma cea mai importantă a Crăciunului, o axiomă în care sufletul, singurul de preţ, nu-şi prea mai are locul.

Crăciunul a devenit dintr-o sărbătoare a bucuriei, a gratitudinii şi iubirii,  o agitaţie febrilă pentru material, care înnăbuşă orice aspiraţie către Înat.

            Ar fi interesant să aruncăm o privire la modul în care scandinavii sărbătoreau prin anii 700 sărbătoarea Crăciunului.

            Pe atunci scandinavii încă mai reuşeau să vadă Fiinţele naturii şi pe Moş Crăciun. Acest popor era încă pur pe vremea aceea, căci numai cei care au puritate sufletească pot vedea, auzi sau intui Fiinţele naturii.

            Moş Crăciun… astăzi nici cei mai mulţi dintre copii nu mai cred în el şi totuşi continuă să fascineze precum un nici un alt personaj. Are el o bază reală? Cine este el?

            In cartea Judecata de Apoi pe Pământ, Roselis von Saas spune că Moş Crăciun este conducătorul Fiinţelor naturii care se ocupă de zăpadă, gheaţă, ninsoare - tot ce înseamnă iarnă şi feeria ei. Mantia sa este albă ca zăpada, “întreaga sa fiinţă este precum zăpada învolburată de vânt sau ca o mantie albă ce flutură în bătaia unui vânt puternic. O mare forţă emană din el.” (Roselis von Saas)

            Deşi părul şi barba îi sunt de un alb imaculat, nu este bătrân. Ochii îi sunt strălucitori şi toată fiinţa sa emană iubire.

            E adevărat că împarte cadouri, însă cadourile pe care el le împarte sunt mult mai importante şi de altă natură decât cele ce se găsesc sub bradul de Crăciun.

            O dată pe an, la aproximativ acelaşi timp în care sărbătorim şi noi Crăciunul, fire de lumină ale Iubirii divine îşi găseau drumul către pământeni, aducând forţă şi ajutor.

            Cu mese pline de fructe proaspete şi uscate, grăunţe de cereale, seminţe şi două ulcioare, unul cu apă şi altul cu vin oamenii, curaţi la trup şi suflet, aprindeau în vetre focul, care trebuia să ţină 12 zile fără să se stingă, pe timpul “Sărbătorii a celor douăsprezece nopţi sacre” sau “Sărbătoarea Iubirii”, aşteptând pe timpul nopţii venirea musafirilor, şi anume a Fiinţelor naturii. Casele erau perfect curate şi decorate frumos cu ramuri şi ghirlande verzi.

            Din Înalt coborau fire de lumină, care uneau cu iubire creaturile vizibile sau invizibile.

            În acea epocă îndepărtată, mulţi oameni reuşeau încă să vadă micile şi marile Fiinţe ale naturii: gnomi, zâne ale pădurilor, silfide, fauni etc. Cu bucurie aşteptau oamenii fiecare vizitator invizibil. Aceştia aduceau întotdeauna câte un cadou pe care-l aşezua pe mesele frumos împodobite. Cadourile erau fie plante sau flori deosebite, ierburi aromate, pietre preţioase, toate de natură eterică. Toate aceste cadouri care erau aduse de Fiinţele naturii, urmau să fie găsite de oameni, în peregrinările lor, în decursul anului  următor, de data aceasta în formă material-densă, pământească.

            Aşa era odată... Dar timpul a trecut şi acele fire ale Iubirii Divine au încetat să existe. Căci oamenii au devenit “civilizaţi”, iar Fiinţele naturii au devenit personaje de poveste, în care nici copiii nu mai cred.

            Oamenii au devenit civilizaţi... Acest fapt ce constituie un motiv de mândrie pentru marea majoritate a omenirii, este poate cel mai rău lucru care ni s-a putut întâmpla în calitate de oameni, pentru că astfel ne-am îndepărtat de tot ce este natural, firesc şi de ajutor în dezvoltarea noastră şi am evoluat într-un materialism cras care nu lasă aproape deloc posibilitatea de a mai simţi, intui lucrurile care cu adevărat contează. Goana după achiziţii, după a avea, după realizări pământeşti şi după a fi sunt astăzi predominante şi de cele mai multe ori singurele care contează. Suntem prinşi într-o capcană, într-un vârtej, într-o închisoare fără gratii. Ne îngrijim doar de corp, pe când spiritul ne este în pragul inaniţiei.

            Crăciunul este o sărbătoare care se trăieşte cu sufletul (adevăr de altfel valabil pentru orice altă sărbătoare) şi se sfinţeşte în linişte, în chilia sufletului, într-o adorare a lui Dumnezeu, dătătorul tuturor graţiilor.

O pregătire pentru sărbătoare presupune în primul rând o pregătire interioară, care să permită o trăire adevărată, profundă a sărbătorii, o percepere a vibraţiilor deosebite care ne sunt dăruite în această perioadă. Doar o asemenea abordare face posibilă primirea radiaţiilor speciale ale Iubirii, care se revarsă pe Pământ în aceste zile. De Crăciun, odată cu naşterea lui Iisus, Pământului i-a fost dată dată o imensă Graţie. Iisus ne-a adus în dar Cuvântul, pe care l-a dat omenirii pentru a trăi după el pentru a fi în armonie cu Creaţia lui Dumnezeu.

            «Deveniţi precum copiii» - ne spune Iisus. Da, un copil al Creaţiei trebuie să devenim fiecare dintre noi dacă vrem să trăim cu adevărat Sărbătoarea Crăciunului - ne spune şi Abd-ru-shin în extraordinara carte “În Lumina Adevărului”, căci doar un suflet pur de copil are capacitatea de a se deschide plin de uimire către minunile mici şi mari ale lumii, înspre ceea ce este pur şi luminos, ceea ce aduce în efect reciproc posibilitatea de a primi ajutorul din Înalt. Căci ce suntem noi fără acest ajutor?

            Creatorul dăruieşte de fiecare dată o mare graţie cu ocazia Sărbătorii Crăciunului, prin Raza Iubirii Divine, care îşi poate găsi calea doar către acela care a absorbit în interiorul său Raza Purităţii – ne spune Abd-ru-shin. Să fim puri precum copiii. Fapt pentru care un adult care doreşte să trăiască cu adevărat Crăciunul trebuie să se transpună în copilărie.

            De Crăciun Cerul se deschide pentru noi, însă numai cel care, la rândul său, îşi deschide poarta inimii, cuprins de un dor aprins, de o mulţumire adevărată va fi în măsură să găsească o legătură cu Cerurile, cu Dumnezeu, cu Lumina, insuflându-i-se, în efect reciproc, un curent de pace, forţă şi iubire. Acesta este cadoul cel mai de preţ pe care îl primeşte omul în interior înspre înflorirea vieţii sale spirituale şi pământeşti.

            Acele fire ale Iubirii Divine despre care povestea Roselis von Saas, îşi găsesc şi astăzi drumul către noi, pământenii, ne înconjoară de Crăciun, ne scăldăm în ele, însă vor putea fi primite numai de cel care le caută în puritate interioară şi cu dorinţă puternică pentru a putea găsi un punct de legătură cu ele. Şi dacă am hotărî ca aceste daruri ce ne sunt oferite din preaplinul Iubirii lui Dumnezeu să nu se scurgă nefolosite, neacceptate de noi, oamenii, cât de multă frumuseţe, armonie şi lumină ar fi pe acest pământ! - ce dar de Crăciun ar putea fi mai minunat de oferit celor dragi?

Doina Olariu

Copyright © Toate drepturile rezervate.

Creation Calls—are you listening?

Ati observat ca cele mai frumoase locuri ale pamantului sunt cele in care omul nu are prea mult acces? Si acea frumusete salbatica si puritate impresioneaza si incarca cu energie pura sufletul omului. Sunt locuri in care omul pare sa se gaseasca mai aproape de Dumnezeul sau. De ce? Probabil pentru ca interventia omului nu este intotdeauna (sau mai bine zis, de obicei) de bun augur...
Imaginati-va cum ar fi lumea daca fiecare om ar accepta sintagma "Dumnezeu este omniprezent"!
Dumnezeu este ommiprezent... Marea majoritate a credinciosilor accepta aceasta afirmatie ca fiind corecta, dar prea putini sunt cei care o si inteleg cu adevarat.
Caci cel care intelege, cum ar putea sa se comporte altfel decat corect si sa traiasca conform Vointei lui Dumnezeu?
Pentru unii este suficient sa se comporte corect doar in locasul bisericii sau atunci cand se stiu a fi observati de persoane pe care le respecta. Cum ar putea sa se comporte urat acea persoana care accepta ca Dumnezeu este omniprezent? Nu este ca si cum ochiul lui Dumnezeu ar fi indreptat inspre el, supraveghindu-i fiece miscare?
Si atunci, ce ziceti, cum ar fi lumea daca fiecare om ar accepta ca adevarata sintagma "Dumnezeu este omniprezent"?
Doina Olariu




Copyright © Toate drepturile rezervate.

Muzica pentru o zi minunata!

Copyright © Toate drepturile rezervate.

Wayne Dyer - Perceptia asupra lucrurilor

Invatam aici pe pamant ca viata e o lupta si ne comportam ca atare. Si nu avem parte decat de o lupta... Wayne Dyer in filmul de mai jos ne arata ca de fapt, viata poate fi bucurie si pace. Dar pentru asta trebuie sa porti tu in interiorul tau aceasta pace si bucurie. "Cand schimbi modul in care privesti lucrurile, lucrurile pe care le privesti se schimba." Caci, contrar credintei ca atragi ceea ce ceri,  tu de fapt atragi ceea ce esti - o mare diferenta!
Ai probleme in interiorul tau si cauti solutii in exteriorul tau. E ca si cum ti-ai fi pierdut cheile in casa si le-ai cauta pe afara, caci acolo e mai multa lumina - nu are prea mult sens, nu-i asa?

Fiecare dintre noi are o muzica de cantat - ne spune tot Wayne Dyer - nu muri cu muzica ta inca in tine!



Copyright © Toate drepturile rezervate.

Soarele - altfel de cum il stim...

Cine nu a observat macar o data ca in timpul anotimpurilor de trecere (primavara si toamna) cand Soarele se ascunde in spatele unui nor temperatura adesea scade imediat, acest lucru poate fi cu usurinta perceput. Dar cand norul este impins de vant si dispare, se simte imediat o caldura placuta.

Daca Soarele este fierbinte in masa lui, o asemenea variatie brusca de temperatura nu ar trebui sa apara repede, ci din contra, temperatura si senzatia de caldura ar trebui sa ramana mai mult timp.

Prin analogie cu focul, care este rosu, oranj sau galben, se poate crede ca si Soarele tocmai pentru ca incalzeste ar fi cald pentru ca asa pare ca ar fi – sunt 2 lucruri total diferite. Tot asa cum o lunga perioada de timp s-a crezut ca Soarele se invarte in jurul Pamantului pentru ca asa parea sa fie.

Sunt si pe Pamant surse reci de lumina: neonul, licuriciul.

Este total gresit a se afirm ca Soarele este un bulgare de foc. Soarele este o planeta rece, foarte bogata in mine de uraniu, radiu, cobalt etc. Si cum aceasta planeta este uriasa (de milioane de ori mai mare decat Pamantul), este clar ca radiatia minelor este foarte puternica: suma totala a acestora produce radiatii extrem de puternice si toate aceste radiatii, toata aceasta energie atomica atingand atmosfera terestra este aici descompusa in lumina, caldura, culoare si sunet.

Daca pe Pamant nu ar exista atmosferam planeta noastra ar fi o lume in intuneric. Dar masa densa a Pamantului opune rezistenta radiatiilor solare si tocmai aceasta rezistenta produce caldura, lumina etc.

Acolo, in spatiu, unde nu exista atmosfera domneste intunericul si frigul.

Oamenii de stiinta au explorat partea superioara a atmosferei terestre si au remarcat ca la 60 mile departare de Pamant este nevoie de lumina artificiala si la 90 mile este intuneric complet. Cu cat ne departam de Pamant, cu atat este mai frig si mai intuneric, asa ca este usor de inteles ca lumina si caldura nu vin de la Soare, ci doar liniile de forta vin de la acest mare Corp ceresc.

Copyright © Toate drepturile rezervate.

Andre Rieu - Hava Nagila

Nu-i asa ca, chiar si suparat daca ai fi, aceasta piesa iti aduce zambetul pe buze si lumina in suflet?


Copyright © Toate drepturile rezervate.

Nibiru - Planet of the crossing

Copyright © Toate drepturile rezervate.

Un corp ceresc misterios se află lângă Pământ!

NASA va tine luni, 15 noiembrie 2010 o conferinta de presa televizata in care va anunta omenirea despre existenta unui misterios corp ceresc in imediata vecinatate a Pamantului, dupa cum se anunta pe siteul oficial, dar si pe alte portaluri online.

Stirea ne-a fost semnalata de colaboratorul nostru Cristian Negureanu, specialist in misterele lumii actulale si care inclina sa creada ca este vorba despre vestita, dar si misterioasa planeta Nibiru, sau Planeta Zeilor (X, Nemesis, Xena etc., cum a fost ea numita in folclorul atator popoare), a carei existenta si intrare in Sistemul Solar nu mai poate fi tinuta sub tacere, mai ales ca influenta ei deja schimba clima, produce cutremure sau eruptii vulcanice. Nibiru ar trebui sa treaca pe langa Pamant in 21 decembrie 2012, data prevazuta in Calendarul Maya, ar urma sa schimbe polii Pamantului, sa ii opreasca pentru trei zile miscarea de rotatie, fapt care s-a mai petrecut in istoria Terrei, Nibiru formandu-se dupa un impact cu o alta planeta, in urma coliziunii formandu-se centura de asteroizi. Pe aceasta Planeta a Zeilor si-ar avea sediul temutii anunaki, care au influentat atat de mult trecutul omenirii. Oare va anunta NASA luni despre existenta si problemele pe care le face Nibiru?
Pe de alta parte, cei de la National Geographic cred ca in fine se va da un raspuns celor semnalate de reporterii trustului inca de acum doi ani. Atunci, ei primisera informatia ca un misterios obiect bombardeaza Pamantul invecinatatea Antarticii, mai rau, ca in urma acestor radiatii o mare parte din calota de gheata ar risca sa se topeasca. Articolul cu pricina a starnit numeroase reactii. La vreme aceea se presupunea ca este vorba despre materia intunecata (dark mater), invizibila, dar care s-a dovedit ca ocupa un spatiu vast in univers, facand galaxiile sa-si continue miscarea, iar cosmosul sa expansioneze. NASA nu a dat atunci nicio informatie. Acum, cei de la National Geographic revin si spun ca ar putea sa fie vorba despre un asteroid, cel la care a facut referire si Agentia noastra in urma cu cateva zile, sau chiar ca ar puta fi adevarata "povestea cu Nibiru - Planet X".
Alti jurnalisti, mai putin specialisti in spatiul cosmic au speculat ca ar putea fi vorba despre o veste noua in ceea ce priveste asteroidul Apophis, despre care se presupune ca ar putea lovi Terra in 2036. Cand se va reintoarce pe orbita. Dar daca el ar puta lovi Pamantul acum, de la prima trecere?, se intreaba cei de la Daily Mail.
In fine, s-ar putea referi la o alta stire care a fost pe agentii in saptamana ce a trecut si pe seama careia s-au facut tot soiul de speculatii. Anume ca la Large Hardon Collider, cel mai mare accelerator de particule din lume s-a facut un experiment in urma caruia s-a creat un mini big-bang, ceea ce, la randul lui ar putea da nastere unei "gauri negre pe invers", un soi de "gaura de vierme", ceea ce ar fi facut ca in vecinatatea Terrei sa apara o masa de energie neidentificata, aflata la polul opus. Oricare va fi teroria, vom afla raspunsul luni, in conferinta de presa televizata a NASA. (R.T.)

Articol preluat de pe Agentia Investigatii Media

Vigilenta spirituala

Un an pământesc se apropie din nou de final, un an care este egal cu o rotaţie a Pământului în jurul Soarelui, dar care în comparaţie cu rotaţia uriaşă a componentelor cosmice reprezintă doar un minut sau o secundă a ceasului lumesc.

Şi totuşi şi acest an este unul dintre cei mai importanţi ani ai sfârşitului de secol 20, pe care i-a trăit vreodată omenirea. A fost un an, care a adus fiecăruia care a participat cu o privire şi un suflet deschis la întâmplările din propria viaţă şi din mediul înconjurător, numai experienţe bogate şi cunoaştere.

La sfârşitul unui an şi la începutul noului an ne frământă gânduri de toate felurile. Nu în ultimul rând este şi grija, cea care ne umple gândurile şi trezeşte în noi nelinişte, anxietate, îngrijorare legate de problemele pământeşti.

Totuşi această grijă ar trebui să fie mică raportată la grija pentru evoluţia spirituală şi dorinţa de a urma de bună voie poruncile şi legile lui Dumnezeu.

Doar acest scop poate fi pus la baza grijii adevărate, care este foarte diferită de noţiunea acelor griji, care se referă doar la bani, bunuri şi prosperitate materială, griji care presează în ziua de azi omenirea şi o chinuie adesea până la disperare.

Şi totuşi, omul este capabil să nimicească cu o lovitură mormanul grijilor pământeşti, dacă măcar o dată pentru câteva secunde grija faţă de dezvoltarea sa spirituală i-ar oferi acea vigilenţă care găseşte imediat o cale de ieşire din disperarea surdă spre înălţimea unei existenţe demne pentru om, fără griji chinuitoare pentru necesităţile zilnice, fără apăsarea, pe care o exercită legătura de materie asupra spiritului omului.

Doar cine se îngrijeşte de latura spirituală, acela este şi vigilent din punct de vedere spiritual! Un om, care are spiritul treaz nu se lasă apăsat sau chiar dominat de grijile pământeşti.

Grija spirituală nu are nimic apăsător în sine, ci ea este liberă de toate conceptele distorsionate, cu care a fost depreciat sensul cuvântului “grijă”. Deoarece nu se mai cunoaşte grija pentru bunăstarea spirituală, intelectul omenesc a pus în locul acesteia, ca o caricatură, grija meditativă pentru bunăstarea materială, care datorită curenţilor de acelaşi fel a atins o dimensiune uriaşă, care îngrădeşte şi ţine captivă omenirea precum nişte ziduri înalte şi sumbre.

Pentru spiritul omului care se află în materialitatea Creaţiei Ulterioare există permanent pericolul indolenţei spirituale. De aceea pentru el este necesar într-o mare măsură să fie şi să rămână vigilent în afara patriei sale spirituale.

Însă nu sunt suficiente doar influenţele şi impresiile exterioare pentru a-l ţine vigilent în interior, pentru a-l motiva sau pentru a-l scutura din somnul spiritual care s-a instaurat. Grija trebuie să vină şi din interior, pentru a dori să primească şi să utilizeze corect influenţele de forţă spirituală cu scopul păstrării vigilenţei de durată.

Un om care se închide faţă de aceste procese, nu este interesat de evoluţia sa spirituală; deoarece tocmai în acest scop are nevoie de forţa spirituală, atât de necesară precum hrana zilnică pentru corpul său pe pământ.

Dar un astfel de om nu are atunci nici grijă să preia şi să prelucreze doar impresiile pozitive, ci el, în indolenţa sa, se lasă pradă unor curente negative, care îl fac nemulţumit şi morocănos, asta în cazul în care nu îl umplu chiar de invidie şi ură.

Împotriva acestui lucru există o singură protecţie: vigilenţa permanentă a spiritului! Unde există vigilenţă, unde există o pază spirituală fidelă, fie în sferele mai înalte şi cele mai înalte sau aici pe pământ, acolo există şi vioiciune într-un grad ridicat, acolo există grija pentru dezvoltarea în continuare şi pentru a vibra doar în Voinţa lui Dumnezeu, pentru a nu o ocoli niciodată, pentru a nu o dispreţui nici măcar cu cel mai nesemnificativ gând.

Acolo unde domneşte vigilenţa autentică, acolo este activitate plină de fericire, îndeplinire bucuroasă, dispoziţia permanentă pentru fapte bune în orice moment şi oriunde. La aceasta contribuie acea grijă care duce la a fi vigilent, care nu lasă spiritul să devină indolent şi inactiv, aceasta este grija autentică! Poate la acest tip de grijă s-a referit Wilhelm Raabe când a scris: ”Nici eu nu am ştiut până acum că grija este cel mai bun lucru în lume.”

În cadrul unui sondaj de opinie s-a pus întrebarea: ”Care consideraţi că este problema cea mai importantă a zilelor noastre şi ce consecinţe se trag din aceasta pentru viaţa dumneavoastră din prezent şi pentru viitorul apropiat?” Problema cea mai importantă din ziua de azi este fără îndoială problema indolenţei spirituale voite, împreună cu comoditatea fizică!

Psihologii vorbesc azi deja deschis despre diminuarea capacităţilor spirituale, de o “inflaţie”, care nu se referă la latura economică, ci la latura sufletească. Comoditatea apărută datorită bunăstării cultivate în exces şi datorită tehnicii perfecte reprezintă un mare pericol pentru dezvoltarea spirituală a omului.

Dar urmarea, care rezultă de aici pentru prezent şi viitor, este grija autentică pentru trezirea spiritului din somnolenţa sa periculoasă.

Din “O nouă cunoaştere pentru momentul întorsăturii cosmice”

Autor: Herbert Vollmann

Copyright ©Toate drepturile rezervate.

Terapia iertarii

In urma cu doua decenii, un psiholog hawaiian surprindea lumea stiintifica cu ceea ce am putea numi, pe buna dreptate, un miracol. Spitalul de Stat din Hawaii se confrunta in acel moment cu probleme deosebit de grave in sectia bolnavilor psihici care comisesera crime abominabile. Violenta acestora era atat de mare incat, desi purtau catuse la maini si la picioare, personalul medical se simtea serios amenintat de acestia, iar cei mai multi psihologi clinicieni obisnuiau sa-si dea demisia dupa aproximativ o luna de lucru cu acest gen de pacienti.

In ciuda avertismentelor colegilor bine intentionati, care incercau sa-l convinga sa nu lucreze intr-un astfel de loc, fiindca asta echivala cu o sinucidere in plan profesional, dr. Haleakala Lew Len a acceptat totusi postul. Si atunci au inceput sa apara miracole. Dupa numai cateva luni, s-a dovedit ca in cazul multora dintre acesti pacienti nu mai era nevoie de catuse. Dozele medicatiei au scazut simtitor la majoritatea pacientilor si chiar s-au sistat in cazul unora. Dupa patru ani, pavilionul a trebuit sa fie inchis din lipsa de… pacienti violenti.

Partea cea mai interesanta este ca in acesti patru ani dr. Len nu a vorbit cu nici unul dintre temutii sai pacienti. Mai mult, nici macar nu i-a vazut! Cerintele sale la ocuparea postului de psiholog clinician au fost de a i se oferi un birou si acces la dosarele criminalilor spitalizati. “Tot ce a trebuit sa fac a fost sa lucrez asupra propriei mele persoane, a declarat ulterior dr. Len. Daca vrei sa vindeci pe cineva, inclusiv pe un criminal bolnav psihic, o poti face vindecandu-te pe tine.”

In prezent trecut de 70 de ani, dr. Len a ajutat cu succes de-a lungul carierei sale, folosind aceasta metoda pe mii de persoane, lucrand inclusiv cu grupuri din cadrul unor organizatii internationale prestigioase, precum UNESCO si Natiunile Unite. Dr. Len detine un doctorat in psihologie obtinut la Universitatea din Iowa, Statele Unite, dar el atribuie remarcabilul sau succes ca psiholog clinician practicilor de vindecare traditionale invatate de la Morrnah Nalamaku Simeona, o femeie kahuna.

Cine sunt kahuna? In hawaiiana, huna se traduce prin secret, iar kahuna prin pastrator al secretului, expert, magistru. Daca vreti, kahuna reprezinta echivalentul mesterului in sistemul de bresle medieval. Orice meserie, arta sau mestesug avea proprii sai kahuna. Termenul a devenit insa cunoscut ca echivalent al samanului, vraciului, preotului. Legendele abunda in descrierea puterilor acestor kahuna, capabili sa realizeze vindecari miraculoase, sa influenteze vremea, sa mearga pe carbuni incinsi, sa-si atraga prosperitatea etc.

Morrnah Nalamaku Simeona s-a numarat printre ultimii kahuna veritabili din Hawaii, fiind numita oficial in 1983 de catre autoritati drept o comoara vie a Hawaii-ului (living treasure of Hawaii). Ea a infiintat Foundation of I, o organizatie nonprofit, menita sa raspandeasca filozofia si practicile psihologice ale vechilor kahuna, inainte ca acestea sa se piarda. Metoda traditionala invatata de dr. Len de la Morrnah Simeona si aplicata cu succes la Spitalul de Stat din Hawaii si nu numai, poarta denumirea de ho’oponopono, care s-ar putea traduce prin a indrepta lucrurile, a corecta o eroare.

Metoda este extraordinar de simpla, atat de simpla incat mintea noastra, fascinata de complex si maestra in a complica masiv si inutil lucrurile, are impulsul de a o respinge imediat. Pe de alta parte, in ciuda simplitatii ei, metoda are la baza principiile huna, care sunt destul de greu de acceptat de noi, cei crescuti in spiritul respectului pentru rational si stiintific.

Lumea este o reflectare a gandurilor noastre. Asemeni lui Buddha, vechii kahuna considerau ca noi cream lumea prin gandurile noastre. Tot ceea ce suntem, tot ceea ce se intampla in viata noastra reprezinta o consecinta a gandurilor noastre.

In cuvintele lui Morrnah Simeona, lumea este o reflectare a ceea ce se intampla in interiorul nostru. Daca ne confruntam cu o problema, trebuie sa cautam cauza in noi insine, nu in factorii exteriori.

• Daca o persoana ne agreseaza este util sa ne amintim ca ceilalti sunt o oglinda pentru noi si ca agresivitatea respectivei persoane nu este decat proiectia in exterior a propriei noastre agresivitati refulate.

• Daca seful ne spune ca nu suntem suficient de buni pentru postul pe care il ocupam, atunci vorbele lui nu sunt decat o reflectare a ceea ce noi insine gandim in sinea noastra despre noi.

• Daca ne imbolnavim, este bine de stiut ca, pentru kahuna, trupul este o casa pentru ganduri: cauza imbolnavirii rezida in negativitatea unui gand, intr-o eroare de judecata. “Nu-i nimic in neregula cu erorile de judecata, declara cu umor dr. Len. Te pot omori, asta-i tot.”

In viziunea unui kahuna mintea este asemeni unei gradini, iar gandurile asemeni unor seminte. Ele incoltesc si dau roade. Trebuie sa avem grija ce ganduri plantam in mintea noastra, caci, inevitabil, vom culege ceea ce am semanat. Vestea buna este ca orice stres, dezechilibru sau boala pot fi corectate lucrand asupra ta. Nu este nevoie sa cauti raspunsuri sau ajutor in afara ta. Si nimeni nu iti poate oferi informatii mai relevante decat cele pe care le poti obtine singur cautand in tine insuti, sustine Morrnah Simeona.

Pentru kahuna circumstantele exterioare sunt un barometru al nivelului nostru de constiinta. Starea de sanatate sau de boala, prosperitatea sau pauperitatea, succesul sau esecul nostru ori al celor din jurul nostru reflecta nivelul de constiinta la care am ajuns. Daca nivelul nostru de constiinta se modifica, circumstantele exterioare se schimba rapid, iar nivelul de constiinta poate creste semnificativ daca ne asumam responsabilitatea pentru tot ce se intampla in viata noastra, pentru tot ce se intampla in jurul nostru.

Vindecarea ori schimbarea incepe cu asumarea responsabilitatii. Ce inseamna sa ne asumam 100% responsabilitatea pentru absolut tot ce se intampla in viata noastra? “Inseamna sa accepti faptul ca tu insuti – si nimeni altcineva – esti creatorul a tot ceea ce experimentezi, al tuturor evenimentelor pe care le traiesti”, afirma dr. Len, constient ca declaratia sa poate fi socanta sau chiar revoltatoare pentru majoritatea oamenilor.

O idee foarte greu de digerat, intr-o societate in care ne-am obisnuit sa ne gasim scuze la tot pasul, sa dam vina pe altii pentru ce nu merge in viata noastra, sa cultivam asiduu o mentalitate de victima. Mai mult, aceasta idee este greu de acceptat si de catre persoanele considerate supraresponsabile. Caci una este sa iti asumi responsabilitatea propriilor actiuni si alta este sa iti asumi responsabilitatea pentru actele violente ale unor oameni cu care nu ai avut nimic de-a face si cu care singura legatura pe care o ai este ca locuiti impreuna in acelasi oras. Multi psihologi ar spune ca o astfel de gandire nu face decat sa ne culpabilizeze in mod excesiv.

Text preluat de pe siteul http://www.diperia.ro



Copyright © Toate drepturile rezervate.

Dorinte

Cuvantul "hedonism" l-am auzit ieri, pentru ca nu am stiut ce inseamna, am cautat in dictionar. Acest cuvant m-a facut sa privesc si sa inteleg unele lucruri. Nu toate, dar macar unele.
Ceea ce scriu sunt trairile mele pe drumul pe care-l doresc: acel drum care ma face incetul cu incetul sa traiesc Cuvantul Domnului prin experiente, experiente proprii si personale.
Ma gadeam la dorinte. Ma gandeam la placeri. Ma gandeam la fericire. Ma gandeam la suferinta.
Nu doar m-am gandit, imagini ale trairilor mele, amintiri mi-au aparut. Dar mai ales in ultimul timp, acestea se accentueaza (dorintele si implinirea lor). Cand am realizat toate cate mi s-au intamplat in ultimul timp, privite dintr-o alta perspectiva....m-am ingrozit. De ce? Poate ...pentru ca, am realizat ca, absolut orice dorinta ti se implineste, chiar de ai uitat-o, dar in ultimul timp, ele se implineau...foarte repede. M-am speriat poate la realizarea faptului ca...orice cochetare in ganduri sau o secunda de gandire spre implinirea unui capriciu...l-a infaptuit. Am realizat ca...mi se implinesc toate dorintele, absolut toate, fie exprimate verbal de multe sau de putine ori, fie gandite de multe ori sau...intr-o secunda.
De fapt, daca stau bine sa ma gandesc, mereu mi se implineau dorintele, dar nu vedeam asa de evident ca acum.
Ar trebui sa ma bucure acest lucru...daca l-as folosi corect. Daca as folosi corect acest dar al liberei decizii de a alege.
Pana nu de mult, credeam ca, orice implinire a unei dorinte e dovada ca dorinta mea e buna, e conforma Legii. Asa credeam. Nu ma gandeam cand imi doream ceva daca dorinta e conform Legii, ci doar exprimam la implinirea dorintei mele: multumesc Doamne. Dar am vazut ca, nu toate dorintele mele sunt pure, iar implinirea lor ma nelinisteste. Defapt, chiar atunci cand imi doresc ceva...uneori ma avertizeaza constiinta sau anumite mesaje...dar nu tin cont de ele.
Am realizat cata responsabilitate avem fata de noi insine, am realizat ca, daca doar ne-am dori sa fim mai buni, deja suntem pe drumul cel bun.
Mi-e greu sa recunosc fata de mine insumi ca nu pot gasi alti vinovati (e mai usor sa fie altii).
Dar am realizat si cat de fericiti putem fi daca ne dorim doar binele...
Atunci, noi, oamenii....de ce ne plangem cand avem mereu tot ce ne dorim? Absolut tot.Cand suferim si plangem ca, dorintele noastre nu sunt indeplinite...ar trebui sa multumim din tot sufletul.
Ma gandesc...primul lucru la care ar trebui sa aspir e sa inteleg corect ceea ce am de facut. Sa inteleg corect Cuvantul Domnului.
Mereu avem cate o dorinta care, spunem noi, implinirea ei ne-ar face fericiti. Dar nu e asa neaparat (depinde de dorinta). Cu cat e mai evidenta implinirea dorintelor si mai repede, cu atat vin altele. Niciodata nu se goloste sacul cu dorinte, pentru ca, nu suntem multumiti cu  prezentul, cu ceea ce ni s-a dat. Nu valorificam ceea ce avem, ceea ce suntem acum si cu ceea ce avem acum. Mi-am adus amite ce Domnul spune "cei nemultumiti vor fi secerati fara mila". Pai cum ar putea fi altfel din moment ce, se intampla absolut mereu ceea ce dorim, dar orice am avea, tot nu suntem multumiti. E drept ceea ce se intampla. Vrem mereu si mereu altceva. Gasim scuze mereu pentru "nefericirea" noastra.
Nu demult exclamam pentru ceva: "mi-am dorit toata viata sa fac asta si acum am ocazia"....fericita ca dorinta mea se implineste. Implinind-o....aveam mustrari de constiinta micute dar le aveam undeva acolo. Nu era ceea ce spiritul meu dorea. Sau asa cred. Inca nu stiu foarte bine sa-mi ascult intuitia. Implinirea dorintei mi-a facut placere, dar...m-a facut sa ma simt mai apasata si un pic nefericita. Incet incet, prin trairi...voi ajunge sa stiu ce sa aleg folosind intuitia, astfel ca, daca ceva imi produce placere, sa-mi aduca si fericire. Mai ales linistea interioara.
Daca imi doresc sa fiu intr-adevar un om bun, sa iubesc mai mult, sa inteleg corect Legea...voi fi asa. Daca nu voi fi...nu am nici o scuza. Si ma bucur pentru asta. Nu cred ca mai e vremea scuzelor sau lamentarilor. Daca vreau, bine, daca nu....nici o suparare, doar am ce-mi doresc!
Culmea....mama mea imi spunea mereu cand eram mica "ai grija ce-ti doresti!".....
P.S. Acestea sunt trairi personale si poate altcineva intelege altfel. Nu consider ca asa e neaparat, pentru ca...sunt sa invat.
Daca dorintele sunt pure....implinirea lor aduce fericire. Dar oare e nevoie de atatea dorinte? Oare nu ne da Domnul tot ce avem nevoie?

Andra B.

De un timp si eu am inceput sa observ lucrurile astea - nu neaparat ca mi se implinesc dorintele ad-hoc, dar mi-am dat seama ce important este sa alegi din noianul de dorinte pe cele care sa te ajute sa evoluezi. Altfel, te pierzi pe drum... Desi unele pot fi ok ca si implinire, dar nu si pentru tine sau nu la momentul respectiv. Chiar daca sunt in acord cu Legea, in anumite momente implinirea lor iti poate dauna, pe cand la un alt timp ar fi fost o binecuvantare.

Acum cativa ani imi puneam intrebari de genul: cum sa imi stabilesc telurile, ce ar trebui sa imi doresc (am eu dreptul sa imi doresc o casa, de ex) - incepusem sa inteleg ca telurile si dorintele le stabileam cu mintea si mi-am dat seama ca nu e ok, dar nu reuseam sa inteleg foarte clar ce trebuie sa fac.
Pana cand intr-o zi am recitit conferinta "Primul pas", in care Abd-ru-shin scrie: "Goliti-va de ganduri si lasati libera in voi pornirea spre nobil, spre bine, atunci veti avea acea baza pentru gandire, care provine din vointa spiritului vostru si ce rezulta din aceasta, puteti lasa atunci in liniste pe seama muncii intelectuale spre realizare in materialitatea densa cea mai grosiera. Nu se poate forma niciodata ceva nedrept."
Doina Olariu

Copyright © Toate drepturile rezervate.
Daca doriti sa preluati acest articol mentionati sursa, autorul si link.