Mi-am adus aminte de o intamplare.
Intr-o zi frumoasa, am iesit cu Tasha, catelusa mea, la o plimbare pe malul apei, ce e, pot spune, la doi pasi de casa mea. Ii place sa se bucure de apa curgatoare. Pe malul apei mai era un catel, cu cercelus in ureche, astfel am recunoscut in acel catel ca fiind unul dintre acei abandonati. Cei doi catei au inceput sa se joace.
Nu mai era nimeni in zona cand am vazut coborand, "pe sapte carari" un barbat. Mirosea ingrozitor, arata ingrozitor si in sinea mea, ma gandeam sa plec cat mai repede, imi era teama ca se ia de mine. L-am incadrat, in gand, intr-o anumita categorie nefavorabila, iar atitudinea mea era, din pacate...dispretuitoare.
Strigand-o pe Tasha, in timp ce ma departam, am observat ca, acel om s-a apropiat de caini. M-a intrebat de la distanta, abia inteligibil, daca, e catelusa mea. Am raspuns un repezit "da".
S-a apropiat de celalalt catelus, l-a chemat "cutu-cutu" si i-a intins ceva de mancare, clatinandu-se. Apoi il mangaia si-i spunea cuvinte de alint. Cainele nu s-a ferit deloc de el.
Gestul acelui om, m-a facut, inconstient, sa ma opresc din mers, din ganduri, din...tot. Am vazut iubire in acel gest. Un gest plin de puritate si iubire. O vibratie ce te poarta, si-ti aduce aminte-in caz ca ai uitat- de alte meleaguri: de cele bune si frumoase. Atat de mult m-a "hranit" acel gest incat, m-am intors la acel om, m-am apropiat de el si l-am intrebat (poate parea stupid gestul meu, dar asa mi-a venit): "aveti un suflet bun, nu-i asa?". El mi-a spus, asa cum putea, fara sa-si ia mana de pe catelus ca, el iubeste foarte mult animalele. Foate mult. Si ca le da mereu sa manance celor abandonate.
Am privit un om abandonat si un catel abandonat. Un om abandonat de el insusi, de noi ceilalti...pentru ca, ne repezim sa judecam.
Oare eu facut vreodata un asemenea gest pur, plin de vibratia iubirii?
Acest gest, al acestui om mi-a dat forta, mi-a facut sa-mi doresc sa fiu mai buna, mi-a dat speranta, incredere.
Mi-as dori sa deschid ochii mai mult, sa fiu atenta la oameni, sa privesc dincolo de aparentele bune sau rele...sa vad esenta.
De multe ori judecam, criticam oameni de acest gen, adica un gen pe care noi il numim "depravat". Ce stim noi dspre ei? Ce stim noi despre sufletul lor?
Nu doresc sa gasesc scuza viciilor sau pacatelor de orice fel! Ele nu sunt justificate. Dar, decat sa fim dispretuitori-asa cum a fost atitudinea mea-ceea ce trage un om si mai jos, putem arata putina incredere sau macar sa ne abtinem. Oare suntem mai buni ca ei? In exterior poate...Dupa judecata omeneasca...
Deseori vedem mai ales cand un om decade, dar nu prea vedem cand un om se schimba in bine.
Deseori vedem mai ales cand facem noi ceva bun, dar nu prea vedem cand facem ceva rau.
Fiecare dintre noi se poate schimba, fie in bine, fie in rau, in fiecare clipa.
Un fost talhar e in Paradis...
Noi, buni sau rai - in viziunea noastra despre aceste notiuni- inca suntem pe Pamant si nu se stie pana in ultima clipa...
"...Dar inainte de toate, speram ca cel sarman si cei in nevoie vor avea in voi niste aparatori ai lor, caci si voi insiva erati sarmani si in nevoie atunci cand ai venit la Mine."
Andra Balan
Copyright ©
Daca doriti sa preluati acest articol mentionati sursa, autorul si link.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comenteaza