Fotografiile din Cottingley - Fotografii cu Zâne

Această carte despre care vorbeşte corespondenta lui Cayce a făcut mare vîlvă cînd a apărut în Anglia. A stîrnit polemici enorme: incredibilele fotografii cu zâne care apăreau acolo erau trucate? Acele siluete transparente, care apăreau peste frunzele copacilor, erau "adevărate" sau numai rezultatul unui trucaj iscusit? Sir Arthur Conan Doyle, cea mai înaltă autoritate engleză din epocă în materie de parapsihologie, a cercetat la faţa locului. Şi ajunsese la concluzia că totul era adevărat. Publicase deci aceste fotografii însoţite de comentariile sale şi rezultatul anchetei întreprinse. Aceasta este cartea - extraordinară! - despre care vorbeşte corespondenta lui Cayce.

Am citit-o eu însămi cu o uimire imensă. Imediat am avut "şocul", convingerea interioară că aceste fotografii erau autentice. Şi încă nu citisem, la Fundaţia Cayce, decît o ediţie foarte recentă, foarte "cenzurată". Cînd prietenul meu Hugo de Bonardi mi-a împrumutat prima ediţie, care conţinea mărturii directe, chiar mult mai fantastice, mie mi-a fost limpede: era ADEVĂRAT. Cele două fetiţe, care pretindeau că văzuseră zînele şi s-au jucat cu ele, nu minţeau! (Se poate vedea pe fotografiile alb-negru că aceste fetiţe aveau o aură foarte frumoasă... nicidecum aura minciunii).

Ele se numeau Elsie şi Frances, erau verişoare şi locuiau în Cottingley, în satul Yorkshire, în nordul Angliei. De ani de zile povesteau părinţilor că se jucau cu zînele într-o vîlcea din spatele casei. Pînă aici, nimic anormal pentru nişte fetiţele englezoaice: în Anglia, copiii sînt lăsaţi să creadă în zîne, considerîndu-se că este bine... Şi, urcînd spre Scoţia şi Ţara Galilor, găsim tot mai mulţi oameni mari care-şi mărturisesc, fără falsă ruşine, credinţa în zîne! Acolo, toată lumea cunoaşte pe cineva care a văzut una (cel puţin)!

Cînd aveam şase ani, locuiam la Cairo, în Egipt, unde părinţii mă înscriseseră la o şcoală englezească. Şi acolo, best-sellerul care a bătut toate recordurile lecturilor în clasele mici era o bandă desenată despre aventurile... unei zîne! Copiii coloniei engleze din Cairo trăiau în aşteptarea poştaşului care le aducea, în fiecare tună, banda desenată cu elfi... La fel de interesantă pentru ei ca şi Tintin, Asterixşi Snoopy laolaltă (lucru care nu poate fi imaginat în grădiniţele din Franţa!). în civilizaţia engleză, interesul pentru zîne nu dispare nicicum odată cu copilăria: între cititorii cărţii Domnul Inelelor (The Lord of the rings), se numără o majoritate de adulţi încrezători...

Într-o zi, domnul Wright, tatăl lui Elsie, una din "adolescentele" istoriei noastre, aduce acasă o cutie magică: un aparat de fotografiat! Elsie, încăpăţînată ca un măgăruş, îl cicăleşte în fiecare zi pe tăticul iubit: "Dă-ne aparatul să le fotografiem pe prietenele noastre, zînele!" Tăticul este sceptic, dar, băiat bun, sfîrşeşte prin a încredinţa preţiosul aparat celor două fete, împreună cu o placă (încă nu existau pelicule pe atunci). Fetele au plecat încîntate şi s-au întors seara, sărind ca nişte purici: zînele veniseră la întîlnire! Li s-a făcut o fotografie! Tăticul cel iubit, puţin sceptic, nu se grăbeşte; trec zece luni pînă la developarea plăcii. Apoi, într-o zi, se hotărăşte. Şi iată şocul: pe fotografie, apar siluetele zînelor dansînd în jurul lui Frances. Siderat, domnul Wright arată fotografia rudelor şi vecinilor. Unii cred că este trucată. Vorbeşte cu fotograful local care este categoric: "Această fotografie, domnule, este autentică: vă imaginaţi că nu dispunem la ora actuală de mijloacele tehnice pentru a face un asemenea trucaj!" Tăticul se întoarce acasă din ce în ce mai perplex - şi dă din nou aparatul fetelor, cu un teanc de plăci de această dată. Noi fotografii de zîne, reuşite... Şi în acest moment a intervenit Sir Arthur Conan Doyle. El află, de la o prietenă a verişoarei tăticului, de existenţa acestor fotografii. Face cercetări... Face expertiza fotografiilor în cele mai bune laboratoare din Londra - care, în unanimitate, îl înştiinţează că nu este nici urmă de trucaj. Atunci îşi publică ancheta şi este un succes imens în toată Anglia. În vremea aceea, Sir Arthur Conan Doyle era extrem de celebru ca scriitor şi, totodată, ca fondator al faimoasei Societăţi de studii spiritualiste. Dar nu este numai această celebritate, este şi "scoop"-ul (reportaj senzaţional publicat înaintea altor ziare, n.tr.): este primul reportaj despre zînele care au consimţit, în fine, să se lase intervievate... şi fotografiate, negru pe alb!

Extras din cartea "Edgar Cayce si Spiritele Naturii" 

Abd-ru-shin da expicatii detaliate despre Fiintele animistice sau Fiintele naturii in cartea "In Lumina Adevarului - Mesajul Graalului":

"Aceste grupuri despre care vă vorbesc astăzi aparţin şi ele micilor fiinţe animistice. Totuşi nu aveţi voie să uitaţi că cea mai mică dintre ele este extraordinar de importantă şi este mai de încredere în activitatea sa decât un spirit omenesc.

Îndeplinirea muncii ce le revine are loc cu o mare precizie, pe care voi nici nu v-o puteţi imagina, pentru că şi cea mai aparent măruntă dintre fiinţele animistice este una cu întregul şi de aceea prin ea acţionează, de asemenea, forţa întregului, în spatele căreia stă acea singură Voinţă, promovând, întărind, protejând şi conducând: Voinţa lui Dumnezeu!"

Citeste aici si despre persoane din zilele noastre care vad si converseaza cu fiintele naturii: O intalnire cu o alta lume.

 Copyright © 

Daca doriti sa preluati acest articol mentionati sursa, autorul si link.