Fiecare este artizanul propriei fericiri

Aceste cuvinte semnifică înainte de toate că fiecare este dator să-şi clădească propria fericire, nimeni altcineva nu o poate face în locul său. Oricine aspiră să cunoască într-o bună zi adevărata fericire, trebuie să treacă mai întâi prin trăirea şi înţelegerea evenimentelor spirituale.

Însă cunoaşterea fericirii de origine spirituală nu este rezultatul nici a unei conduceri intelectuale, nici a autosugestiei.

Este într-adevăr greşit a se crede că forţa este în om şi acesta este astfel în măsură să se vindece  prin mijloace proprii şi să-şi făurească propria fericire. Fiecare este, desigur, un artizan al propriei sale fericiri, dar de unde îşi procură materialele necesare pentru aceasta?

Noţiunea de autosugestie este contrară noţiunii de Dumnezeu, unica Sursă de origine a forţei, din a cărei radiaţie s-a născut Creaţia, şi, de asemenea, omul. Odată creată, “creatura om” poate continua să existe numai datorită acestei forţe care vine de la Dumnezeu. Odată ce aceasta a fost recunoscută, nu mai pot exista alte întrebări despre autosugestie, care poate rezulta dintr-o forţă personală! Omul este, din contră, total dependent de forţa spirituală care provine din Dumnezeu şi care curge prin Creaţie. El trebuie să i se supună, ceea ce se manifestă printr-o voinţă fermă spre bine; în caz contrar, aceasta se întoarce împotriva lui şi-i poate aduce grave prejudicii.

Ori, forţa spirituală este materialul de care omul are nevoie pentru a fi artizanul propriei sale fericiri!

În orice moment, el poate stabili conştient legătura cu aceasta. Cheia pentru aceasta o reprezintă aspiraţia arzândă de a se lăsa complet pătruns de această forţă, de a i se abandona, a-i deschide inima larg, fără vreo rezervă, fără vreo dorinţă personală în aceasta. Aceasta îl va pătrunde în cel mai simplu mod, fără a fi necesar vreun efort suplimentar. Când va recunoaşte că doar legătura cu forţa reprezintă pentru el cea mai mare fericire – şi oriunde s-ar afla în imensa Creaţiei – nu va dori pentru nimic altceva în lume să se lipsească de la a primi în mod conştient această forţă.

Fiecare a simţit, desigur, această forţă când inima sa a fost zguduită de o emoţie intensă cauzată de o durere adâncă sau de o mare bucurie. În aceste circumstanţe, sufletul simte intuitiv timp de câteva secunde apropierea unei forţe care străbate totul, însă de care nu este nicicum conştient în viaţa de toate zilele.

Ştim acum că contactul cu forţa spirituală ne aduce un autentic sentiment de fericire de fiecare dată când dorul de a primi prinde viaţă în noi în toată puritatea.

Însă o trăire de această natură contribuie de asemenea la “fericirea pământească” încât să ne putem bucura de viaţa pe Pământ în activitate bucuroasă.

Herbert Vollmann

Din “O privire asupra celeilalte lumi”

Copyright © 
Daca doriti sa preluati acest articol mentionati sursa, autorul si link.