Regresia sub hipnoza in vietile anterioare

În primele etape de regresie sub hipnoza în vietile anterioare, descrierile subiectilor care trec mental prin aceste vieti nu contrazic relatarile persoanelor care au murit în realitate pentru câteva minute în aceasta viata. Diferenta dintre aceste doua grupuri de persoane este ca subiectii sub hipnoza nu-si amintesc experientele mortii lor temporare. Persoanele aflate în transa profunda sunt capabile sa descrie cum este viata dupa moartea fizica permanenta.
Care sunt similaritatile amintirilor despre viata de apoi între persoanele care povestesc despre experientele de decorporalizare ca rezultat al traumelor fizice temporare si un subiect care-si aminteste sub hipnoza moartea într-o viata anterioara? Amândoi plutesc în jurul trupurilor într-un mod straniu, încercând sa atinga obiecte solide care se dematerializeaza în fata lor. Ambele tipuri de raportori spun ca se simt frustrati în încercarile lor de a vorbi cu persoanele vii, care nu le raspund. Ambii afirma ca se simt trasi din locul în care au murit si ca experimenteaza relaxare si curiozitate mai degraba decât frica.
Toate aceste persoane vorbesc despre un sentiment euforic de libertate si de stralucire în jurul lor. Unii dintre subiectii mei vad un alb stralucitor, înconjurându-i complet în momentul mortii, în timp ce altii vad lumina stralucitoare mai departe, în continuarea unui spatiu mai întunecat prin care sunt trasi. La aceasta ultima varianta se fac adesea referiri - este efectul de tunel, care a devenit bine cunoscut publicului.

Dr.N: Te doare rau de la sageata?
S: Da... vârful mi-a sfâsiat gâtul... sunt pe moarte (subiectul începe sa sopteasca în timp ce-si tine mâinile la gât). Ma sufoc... Îmi curge sânge... Will (sotul) ma tine în brate... durerea... Îngrozitoare... acum ies... oricum, s-a sfârsit.
Nota: Sufletele îsi parasesc adesea gazdele umane cu câteva clipe înainte de moartea propriu-zisa, când trupurile sunt în dureri mari. Cine le poate învinovati? Cu toate acestea, ele ramân aproape de trupul în agonie. Dupa tehnicile de calmare, ridic acest subiect din subconstient la nivelul supraconstientului pentru trecerea la amintirile spirituale.
Dr.N: Bine, Sally, ai acceptat sa fii ucisa de acesti indieni. Ai putea sa-mi descrii, te rog, senzatia exacta pe care o simti în momentul mortii?
S: Este ca... un fel de... o forta... care ma împinge în sus, afara din corp.
Dr.N: Te împinge? Unde afara?
S: Ma arunca afara prin crestetul capului.
Dr.N: Si ce împinge afara?
S: Pai, pe mine!
Dr.N: Descrie-mi ce înseamna acest „mine”. Cum arata lucrul care esti tu iesind din trup prin cap?
S: (pauza) Ca un... punct de lumina... radiind...
Dr.N: Cum radiezi tu lumina?
S: De la... energia mea. Este de un alb transparent... sufletul meu...
Dr.N: Si aceasta lumina energetica ramâne aceeasi dupa ce-ti parasesti trupul?
S: Se pare ca ma maresc un pic... pe masura ce ma misc.
Dr.N: Daca lumina ta se intensifica, atunci cum arati acum?
S: O coarda... ca o suvita... atârnând...
Dr.N: Si cum simti, cum ti se pare miscarea de iesire din trup?
S: Este ca si cum mi-as scoate pielea... ca si cum as coji o banana. Îmi parasesc trupul într-o clipire!
Dr.N: Încerci un sentiment neplacut?
S: O, nu! Este minunat sa te simti atât de liber, fara nici o durere, dar... sunt... dezorientata... nu m-am asteptat sa mor... (tristetea se strecoara în vocea clientului meu si vreau sa-l mentin concentrat asupra sufletului sau pentru înca un minut, decât asupra a ceea ce se întâmpla cu trupul lui pe Pamânt).
Dr.N: Înteleg, Sally. În momentul de fata simti o usoara dislocare a sufletului. Acest lucru este normal, în situatia ta, dupa momentele prin care tocmai ai trecut. Asculta-ma si raspunde-mi la întrebari. Ai spus ca pluteai. Esti în stare sa te misti liber imediat dupa moarte?
S: Este ciudat... parca as fi suspendata în aer, dar care nu este aer... nu exista nici o limita... nici gravitatie... nu am greutate.
Dr.N: Vrei sa spui ca este ca si cum ai fi într-un fel de vid?
S: Da... nimic din jurul meu nu este masa solida. Nu exista nici un obstacol de care sa ma lovesc... plutesc în deriva...
Dr.N: Poti sa-ti controlezi miscarile? încotro te îndrepti?
S: Da... pot... dar ceva... ma împinge spre o forma de un alb stralucitor... este atât de luminos!
Dr.N: Intensitatea albului este la fel peste tot?
S: Mai luminoasa... departe de mine... este un alb putin mai întunecat... gri... În directia trupului meu... (începe sa plânga) oh, bietul meu corp... nu sunt înca pregatita sa-l parasesc (subiectul se lasa înapoi în scaun ca si când ar opune rezistenta la ceva).
Dr.N: E-n regula, Sally, sunt lânga tine. Vreau sa te relaxezi si sa-mi spui daca forta care te-a scos prin crestetul capului când mureai te mai trage înca si daca o poti opri.
S: (pauza) Dupa ce am scapat de trup forta a mai slabit. Acum simt ca un ghiont... care ma trage din trup... nu vreau sa plec înca... dar este ceva care vrea sa plec repede...
Dr.N: Înteleg, Sally, dar banuiesc ca afli ca ai un element de control. Cum ai descrie acest lucru care te trage?
S:... un fel de forta... magnetica... dar... vreau sa mai stau un pic...
Dr.N: Sufletul tau poate sa reziste acestei forte care te trage, oricât doresti?
S: (pauza lunga în timp ce subiectul pare sa continue o dezbatere interna cu el însusi în viata anterioara, când era Sally) Da, pot, daca chiar vreau sa ramân. (Subiectul începe sa plânga.) Oh, este cumplit ce-au facut salbaticii astia cu corpul meu. Rochia mea albastra este toata acoperita cu sânge... sotul meu, Will, încearca sa ma tina în brate si sa se lupte alaturi de prietenii nostri cu indienii Kiowa.
Nota: Întaresc imaginea unui scut protector în jurul acestui subiect, ceea ce este foarte important ca baza în procedurile de calmare. Sufletul subiectului Sally înca pluteste deasupra trupului sau dupa ce mut scena mai departe în timp, când indienii sunt alungati de focurile de arma din tren.
Dr.N: Sally, ce face sotul tau imediat dupa atac?
S: Oh, e bine... nu este ranit... dar... (cu tristete) tine în brate trupul meu... si plânge dupa  mine... nu poate sa ma ajute cu nimic, dar se pare ca nu-si da seama înca. Sunt rece, dar îmi tine fata în mâini... si ma saruta.
Dr.N: Si ce faci în clipa aceasta?
S: Sunt deasupra capului lui Will. Încerc sa-L consolez, vreau sa simta ca dragostea mea nu s-a  stins de fapt... vreau sa stie ca nu m-a pierdut pentru totdeauna si ca o sa-l revad.
Dr.N: Mesajele tale ajung la el?
S: Este asa de multa durere, dar el... Îmi simte esenta... stiu lucrul asta. Prietenii nostri sunt în jurul lui... si ne despart într-un sfârsit... vor sa aranjeze vagoanele si sa porneasca din nou.
Dr.N: Si ce se întâmpla acum cu sufletul tau?
S: Înca rezist în fata senzatiei care ma trage... vreau sa ramân.
Dr.N: De ce?
S: Stiu ca sunt moarta... dar nu sunt pregatita sa-l parasesc pe Will si ... vreau sa-i vad cum ma îngroapa.
Dr.N: Vezi sau simti vreo alta entitate spirituala în jurul tau în momentul acesta?
S: (pauza) Sunt aproape... o sa le vad curând... percep dragostea lor asa cum as vrea s-o simta Will pe a mea... ma asteapta pâna când voi fi gata.
Dr.N: Esti în stare sa-L consolezi pe Will pe masura ce timpul trece?
S: Încerc sa patrund în mintea lui.
Dr.N: Si reusesti?
S: (pauza) Cred ca... un pic... ma simte... Îsi da seama... dragostea...
Dr.N: Bine, Sally, acum o sa avansam din nou în timpul relativ. Îti vezi prietenii din tren
punându-ti trupul în vreun fel de mormânt?
S: (glasul este mai încrezator) Da(...)


Fragment din Calatoria sufletelor de M. Newton Ph. D


Copyright © 
Daca doriti sa preluati acest articol mentionati sursa, autorul si link.

Iubirea pura - Marele Adevar

 Frecventele inalte care vin de la sursa Luminii aduc la suprafata blocaje interioare si emotii nevindecate - se spune in acest film. Ei vor incepe sa caute Adevarul si energia spirituala a existentei.  
Doar Adevarul te face liber!

"Avântaţi-vă spiritul în sus şi începeţi să gândiţi şi să vorbiţi într-un mod patrunzator şi atotcuprinzător! Acest lucru pretinde evident ca voi să nu lucraţi numai cu intelectul, care aparţine materialităţii cele mai dense, ci, de asemenea, să redaţi spiritului vostru posibilităţile de a conduce intelectul, care ar trebui să-i slujească acestuia aşa cum a fost hotărât de Creatorul vostru, Care a permis chiar de la început să luaţi fiinţă nedeformaţi aici pe Pământ." Abd-ru-shin

   "Mare este şi omul plasat ca atare în Creaţie, ca stăpân al propriului său destin! Prin voinţa sa el este capabil să se ridice din Lucrare, contribuind totodată la evoluţia mai înaltă a acesteia; sau poate să o tragă în jos şi să se încurce în ea, astfel încât să nu se mai desprindă şi să se îndrepte cu ea spre descompunere, fie în Lumea Material-Densă, fie în Lumea Material-Fină.

    De aceea, luptaţi-vă să vă eliberaţi de toate lanţurile sentimentelor josnice; căci nu este timp de pierdut! Se apropie ceasul în care răgazul acordat pentru acest lucru s-a terminat! Treziţi în voi dorul după ceea ce este pur, adevărat şi nobil! –" Abd-ru-shin

Copyright © 
Daca doriti sa preluati acest articol mentionati sursa, autorul si link.

Suferinta

Am visat ca eram mai multe persoane. Persoane cu care am avut de-a face zilnic ani de zile. Printre acestea o pesoana antipatica. In toti acei ani antipatia era reciproca si mai e si acum cred, doar ca nu ne-am mai revazut. Pur si simplu se simtea. Nu ne uram, nu ne cream probleme, dar incercam sa ne evitam reciproc. In vis, acelasi lucru: aceasi antipatie reciproca. La un moment dat, in vis, cineva imi spune despre acea persoana ca e bolnava, ca e pe moarte si ca sufera foarte tare. M-am oprit, in interiorul meu declansandu-se instantaneu o durere imensa pentru acea persoana, o dorinta de alinare, de ajutor. Am stiu in acel moment ca, dincolo de toate...ale mele si ale acelei persoane...imi pasa. Ii pasa. Ne pasa. Tuturor de pasa.

Dar doar..., dar numai....dincolo de.....

Poate chiar oamenii care sunt fericiti, senini si traiesc  in recunostinta catre Domnul poarte in suflet suferinte si dureri, drame mai mari decat cei care se plang. Asemenea oameni, in durerea  lor profunda, au reusit sa traiasca starea de umilinta care ne face sa presimtim Iubirea si astfel acesti oameni inteleg, prin traire proprie, ca totul, absolut totul ne este de folos! Inteleg ca totul, absolut totul e Iubire. Iubirea si intelegerea pe care o dobandesc astfel ii fac sa dobandeasca o alta atitudine in fata suferintei, o atitudine...recunoscatoare. Senina. 

Am intalnit cel putin doua astfel de persoane....si daca nu as fi stiut ce durere poarta in suflet...gandeam ca...nu au cunoscut suferinta. Ma gandesc deseori la aceste persoane atunci cand....ma plang de ceva.

Andra Balan
Copyright © 
Daca doriti sa preluati acest articol mentionati sursa, autorul si link.

O lectie de viata

Mi-am adus aminte de o intamplare.

Intr-o zi frumoasa, am iesit cu Tasha, catelusa mea, la o plimbare pe malul apei, ce e, pot spune, la doi pasi de casa mea. Ii place sa se bucure de apa curgatoare. Pe malul apei mai era un catel, cu cercelus in ureche, astfel am recunoscut in acel catel ca fiind unul dintre acei abandonati. Cei doi catei au inceput sa se joace.

Nu mai era nimeni in zona cand am vazut coborand, "pe sapte carari" un barbat. Mirosea ingrozitor, arata ingrozitor si in sinea mea, ma gandeam sa plec cat mai repede, imi era teama ca se ia de mine. L-am incadrat, in gand, intr-o anumita categorie nefavorabila, iar atitudinea mea era, din pacate...dispretuitoare.

Strigand-o pe Tasha, in timp ce ma departam, am observat ca, acel om s-a apropiat de caini. M-a intrebat de la distanta, abia inteligibil, daca, e catelusa mea. Am raspuns un repezit "da".

S-a apropiat de celalalt catelus, l-a chemat "cutu-cutu" si i-a intins ceva de mancare, clatinandu-se. Apoi il mangaia si-i spunea cuvinte de alint. Cainele nu s-a ferit deloc de el. 

Gestul acelui om, m-a facut, inconstient, sa ma opresc din mers, din ganduri, din...tot. Am vazut iubire in acel gest. Un gest plin de puritate si iubire. O vibratie ce te poarta, si-ti aduce aminte-in caz ca ai uitat- de alte meleaguri: de cele bune si frumoase. Atat de mult m-a "hranit" acel gest incat, m-am intors la acel om, m-am apropiat de el si l-am intrebat (poate parea stupid gestul meu, dar asa mi-a venit): "aveti un suflet bun, nu-i asa?". El mi-a spus, asa cum putea, fara sa-si ia mana de pe catelus ca, el iubeste foarte mult animalele. Foate mult. Si ca le da mereu sa manance celor abandonate.

Am privit un om abandonat si un catel abandonat. Un om abandonat de el insusi, de noi ceilalti...pentru ca, ne repezim sa judecam.

Oare eu facut vreodata un asemenea gest pur, plin de vibratia iubirii? 

Acest gest, al acestui om mi-a dat forta, mi-a facut sa-mi doresc sa fiu mai buna, mi-a dat speranta, incredere.

Mi-as dori sa deschid ochii mai mult, sa fiu atenta la oameni, sa privesc dincolo de aparentele bune sau rele...sa vad esenta.

De multe ori judecam, criticam oameni de acest gen, adica un gen pe care noi il numim "depravat". Ce stim noi dspre ei? Ce stim noi despre sufletul lor? 

Nu doresc sa gasesc scuza viciilor sau pacatelor de orice fel! Ele nu sunt justificate. Dar, decat sa fim dispretuitori-asa cum a fost atitudinea mea-ceea ce trage un om si mai jos, putem arata putina incredere sau macar sa ne abtinem. Oare suntem mai buni ca ei? In exterior poate...Dupa judecata omeneasca...

Deseori vedem mai ales cand un om decade, dar nu prea vedem cand un om se schimba in bine. 

Deseori vedem mai ales cand facem noi ceva bun, dar nu prea vedem cand facem ceva rau. 

Fiecare dintre noi se poate schimba, fie in bine, fie in rau, in fiecare clipa.

Un fost talhar e in Paradis...

Noi, buni sau rai - in viziunea noastra despre aceste notiuni- inca suntem pe Pamant si nu se stie pana in ultima clipa...

"...Dar inainte de toate, speram ca cel sarman si cei in nevoie vor avea in voi niste aparatori ai lor, caci si voi insiva erati sarmani si in nevoie atunci cand ai venit la Mine."

 Andra Balan


Copyright © 
Daca doriti sa preluati acest articol mentionati sursa, autorul si link.

Drumul viselor

Un filmulet minunat despre viata, speranta, sens al vietii:
"Omul poarta in sine toate darurile vietii, numai ca in loc sa le cultive, le risipeste in zarile sperantelor desarte."
"Inainte de a deveni fluture, omida trebuie sa-si doreasca aripi, sa fie pregatita pentru maretia zborului si, mai ales, sa deteste suficient de mult faptul de a se tari mereu."



Primit de la www.ozibuna.net


Copyright © 
Daca doriti sa preluati acest articol mentionati sursa, autorul si link.