Cand suntem la supermarket sau cand conducem masina in trafic... ne grabim. Chiar si cand nu e nimic ce cere sa fie rezolvat urgent ... ne grabim.
Eu cred ca ne grabim mereu pentru ca mediul in care traim ne apasa sufleteste. Societatea si relatiile dintre noi insine, felul in care se desfasoara la poporul nostru activitatile de zi cu zi, toate acestea majoritatea dintre noi le simtim ca surse de oprimare sufleteasca. Si de nemultumire permanenta ...
Cred ca multi dintre noi in subconstient am ajuns sa traim cu iluzia ca daca ne grabim am putea scapa de ceea ce ne oprima sufleteste. Pentru ca viata in Romania in majoritatea cazurilor e constituita din experimentarea nemultumirii sufletesti.
Gropile din sosele, aglomeratia din trafic, preturile " incredibile" ( da, sunt incredibile tinand cont de venitul lunar al majoritatii dintre noi) din supermarket, stirile care vestesc si prevestesc numai de rau; lipsa de amabilitate dintre noi, deci absenta de respect autentic reciproc ca ceva de la sine inteles, chiar si amabilitatea fortata pe care trebuie sa o folosim adesea, toate acestea ne fac sa vrem sa fugim de momentul prezent si de locul in care ne aflam la un moment dat. Caci oriunde privim in jur putem descoperi nenumarate dovezi de lipsa de respect fata de viata noastra de romani traita in comun.
Iata de ce cred eu ca am ajuns sa fugim mereu de locul " aici " si de momentul " acum " .
Trecem prin timpul pe care ni-l ofera fiecare zi grabindu-ne...
Grabindu-ne si invartindu-ne!...
Dar facem asta in zadar! Pentru ca graba ca mod de viata nu ne va lasa nici macar o data sa ne bucuram de clipa pe care o traim si de locul in care ne aflam!
Iar replica atat de des auzita la tv: " noi vrem respect ", eu cred ca ar trebui schimbata de fiecare dintre noi in parte in: " eu ofer respect "! Dar respect autentic, si nu unul artificial doar de dragul aparentei. Si daca vorba se transforma in fapta, atunci si nemultumirea sufleteasca si-ar pierde din putere si ne-am grabi... doar arareori!
Text preluat de pe siteul Sa-traiesc-o-poveste.
Copyright ©Toate drepturile rezervate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comenteaza