Cand suntem la supermarket sau cand conducem masina in trafic... ne grabim. Chiar si cand nu e nimic ce cere sa fie rezolvat urgent ... ne grabim.
Eu cred ca ne grabim mereu pentru ca mediul in care traim ne apasa sufleteste. Societatea si relatiile dintre noi insine, felul in care se desfasoara la poporul nostru activitatile de zi cu zi, toate acestea majoritatea dintre noi le simtim ca surse de oprimare sufleteasca. Si de nemultumire permanenta ...
Cred ca multi dintre noi in subconstient am ajuns sa traim cu iluzia ca daca ne grabim am putea scapa de ceea ce ne oprima sufleteste. Pentru ca viata in Romania in majoritatea cazurilor e constituita din experimentarea nemultumirii sufletesti.
Gropile din sosele, aglomeratia din trafic, preturile " incredibile" ( da, sunt incredibile tinand cont de venitul lunar al majoritatii dintre noi) din supermarket, stirile care vestesc si prevestesc numai de rau; lipsa de amabilitate dintre noi, deci absenta de respect autentic reciproc ca ceva de la sine inteles, chiar si amabilitatea fortata pe care trebuie sa o folosim adesea, toate acestea ne fac sa vrem sa fugim de momentul prezent si de locul in care ne aflam la un moment dat. Caci oriunde privim in jur putem descoperi nenumarate dovezi de lipsa de respect fata de viata noastra de romani traita in comun.
Iata de ce cred eu ca am ajuns sa fugim mereu de locul " aici " si de momentul " acum " .
Trecem prin timpul pe care ni-l ofera fiecare zi grabindu-ne...
Grabindu-ne si invartindu-ne!...
Dar facem asta in zadar! Pentru ca graba ca mod de viata nu ne va lasa nici macar o data sa ne bucuram de clipa pe care o traim si de locul in care ne aflam!
Iar replica atat de des auzita la tv: " noi vrem respect ", eu cred ca ar trebui schimbata de fiecare dintre noi in parte in: " eu ofer respect "! Dar respect autentic, si nu unul artificial doar de dragul aparentei. Si daca vorba se transforma in fapta, atunci si nemultumirea sufleteasca si-ar pierde din putere si ne-am grabi... doar arareori!
Text preluat de pe siteul Sa-traiesc-o-poveste.
Copyright ©Toate drepturile rezervate.
sâmbătă, mai 15, 2010
vineri, mai 14, 2010
Ce este spiritul?
“Spiritul nu este isteţime şi nici intelect! Spirit nu este nici cunoaşterea dobândită. Este greşit, prin urmare, să numim o persoană “spirituală”, dacă a studiat mult, a citit, a observat şi ştie să converseze bine despre aceste lucruri. Sau dacă el străluceşte prin idei bune şi isteţime intelectuală.
Spirit este cu totul altceva. Este o constituţie independentă, care vine din lumea speciei sale omogene, ce este diferită de partea căreia îi aparţine Pământul şi astfel corpul fizic. Lumea spirituală se află mai sus, ea formează partea de sus şi cea mai uşoară a Creaţiei. Această parte spirituală din om poartă în sine, prin constituţia sa, misiunea de a se întoarce în Ţinutul Spiritual de îndată ce toate învelişurile materiale s-au desprins de ea. Imboldul de a face acest lucru se declanşează la un grad de maturizare cu totul definit şi îl conduce apoi în sus la specia lui omogenă, prin a cărei forţă de atracţie este ridicat.
Spiritul nu are nimic de-a face cu intelectul, numai cu calitatea care este numită “fire”. A fi spiritual este, prin urmare, acelaşi lucru cu “a avea sentimente interioare profunde”, însă nu a fi înzestrat cu inteligenţă.” (Volumul I, conferinţa "A fost odată...!")
Această definiţie nu spune numai că spiritul nu face parte din trup (şi că nu este deci creierul), dar ea precizează şi originea celor două elemente: spiritul vine din planul spiritual, Paradisul, pe când corpul aparţine planului terestru. În consecinţă, această definiţie este în perfect acord cu învăţătura lui Hristos. Când Hristos spunea: ”Spiritul este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă”, aceasta nu însemna oare că, dacă spiritul nu este slab, neputincios cum este carnea, că el este de o altă natură decât ea? Cu alte cuvinte, spiritul nu este făcut din carne; nefăcând parte din trup, el nu face parte deci din creier.
Spiritul este ieşit din Paradis şi poate să se întoarcă în acesta după un drum evolutiv care îl conduce, printre altele, la a se încarna într un corp fizic. Spun printre altele, întrucât, între planul spiritual şi planul terestru există şi alte planuri, de naturi diferite, pe care Hristos le menţiona pe scurt făcând aluzie la numeroasele lăcaşuri (planuri) din casa Tatălui Său (Ioan 14,2).
Traversând aceste planuri diferite pentru a veni să se încarneze pe Pământ, spiritul îmbracă unele după altele mai multe învelişuri sau corpuri aparţinând diverselor planuri, ultimul fiind trupul material pe care îl cunoaştem. Cel mai cunoscut dintre învelişurile subtile respective este corpul astral. Acesta este cunoscut cel mai bine întrucât genul său este cel mai apropiat de corpul nostru fizic.
Necesitatea de a se încarna într un trup de carne având aceeaşi constituţie ca şi cea a planului în care a pătruns spiritul, se explică în mod logic. În fapt, spiritul are nevoie de acest corp pentru a percepe planul materiei dense, servindu i pentru a vedea, a simţi şi a se mişca. Fără trup, spiritul nu ar avea nici un contact cu acest plan şi nu ar putea acţiona aici, diferenţa de gen nepermiţându i. Scopul încarnării, care este de a face experienţe trăite pe Pământ în vederea maturizării spiritului, nu ar putea fi atins altfel.
Spiritul nu are un rol secundar, nu este un accesoriu pus la dispoziţia noastră. Spiritul, suntem noi. Corpul material, corpul astral şi corpurile subtile nu sunt decât învelişuri sau unelte pentru eul real, care este spiritul.
Abd ru shin precizează chiar:
“Spiritul este totul, el este esenţa, deci omul. Atunci când poartă, împreună cu alte învelişuri, şi învelişul pământesc, se numeşte pământean; când părăseşte învelişul pământesc este numit de oamenii de pe Pământ suflet ; părăsind apoi şi învelişurile delicate, el rămâne exclusiv spirit, aşa cum a fost dintotdeauna în specia sa.
Diferitele denumiri se formează, deci, numai după specia învelişurilor care, la rândul lor, n-ar putea exista fără spiritul care le animă, le înflăcărează.” (Volumul III, conferinţa "Suflet")
Totuşi, dacă trupul fizic este în afinitate cu planul materiei dense, spiritul nu mai este în afinitate cu acest corp, nefiind nici cu planul material. Cum se face însă că spiritul se poate încarna în trup, îl ia în posesie, îl animă şi îl dirijează? Ce este ceea ce îi permite să facă o punte peste diferenţa de constituţie?
Desigur, puntea este formată de diferitele corpuri cu care spiritul se înfăşoară în cursul coborârii sale, începând din planul spiritual până la planul terestru. Totuşi, să ne gândim bine, diferitele sale corpuri aparţin unor planuri distincte şi în consecinţă, sunt de constituţii diferite. Chestiunea rămâne deschisă: cum poate sufletul - adică spiritul înconjurat de diferitele sale învelişuri - cum poate el să se lege de corpul fizic? Răspunsul la această întrebare, ne revelează Mesajul Graalului, este în legătură cu sângele.
Text preluat din cartea "Misterul sangelui" de Christopher Vasey.
Copyright ©Toate drepturile rezervate.
Spirit este cu totul altceva. Este o constituţie independentă, care vine din lumea speciei sale omogene, ce este diferită de partea căreia îi aparţine Pământul şi astfel corpul fizic. Lumea spirituală se află mai sus, ea formează partea de sus şi cea mai uşoară a Creaţiei. Această parte spirituală din om poartă în sine, prin constituţia sa, misiunea de a se întoarce în Ţinutul Spiritual de îndată ce toate învelişurile materiale s-au desprins de ea. Imboldul de a face acest lucru se declanşează la un grad de maturizare cu totul definit şi îl conduce apoi în sus la specia lui omogenă, prin a cărei forţă de atracţie este ridicat.
Spiritul nu are nimic de-a face cu intelectul, numai cu calitatea care este numită “fire”. A fi spiritual este, prin urmare, acelaşi lucru cu “a avea sentimente interioare profunde”, însă nu a fi înzestrat cu inteligenţă.” (Volumul I, conferinţa "A fost odată...!")
Această definiţie nu spune numai că spiritul nu face parte din trup (şi că nu este deci creierul), dar ea precizează şi originea celor două elemente: spiritul vine din planul spiritual, Paradisul, pe când corpul aparţine planului terestru. În consecinţă, această definiţie este în perfect acord cu învăţătura lui Hristos. Când Hristos spunea: ”Spiritul este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă”, aceasta nu însemna oare că, dacă spiritul nu este slab, neputincios cum este carnea, că el este de o altă natură decât ea? Cu alte cuvinte, spiritul nu este făcut din carne; nefăcând parte din trup, el nu face parte deci din creier.
Spiritul este ieşit din Paradis şi poate să se întoarcă în acesta după un drum evolutiv care îl conduce, printre altele, la a se încarna într un corp fizic. Spun printre altele, întrucât, între planul spiritual şi planul terestru există şi alte planuri, de naturi diferite, pe care Hristos le menţiona pe scurt făcând aluzie la numeroasele lăcaşuri (planuri) din casa Tatălui Său (Ioan 14,2).
Traversând aceste planuri diferite pentru a veni să se încarneze pe Pământ, spiritul îmbracă unele după altele mai multe învelişuri sau corpuri aparţinând diverselor planuri, ultimul fiind trupul material pe care îl cunoaştem. Cel mai cunoscut dintre învelişurile subtile respective este corpul astral. Acesta este cunoscut cel mai bine întrucât genul său este cel mai apropiat de corpul nostru fizic.
Necesitatea de a se încarna într un trup de carne având aceeaşi constituţie ca şi cea a planului în care a pătruns spiritul, se explică în mod logic. În fapt, spiritul are nevoie de acest corp pentru a percepe planul materiei dense, servindu i pentru a vedea, a simţi şi a se mişca. Fără trup, spiritul nu ar avea nici un contact cu acest plan şi nu ar putea acţiona aici, diferenţa de gen nepermiţându i. Scopul încarnării, care este de a face experienţe trăite pe Pământ în vederea maturizării spiritului, nu ar putea fi atins altfel.
Spiritul nu are un rol secundar, nu este un accesoriu pus la dispoziţia noastră. Spiritul, suntem noi. Corpul material, corpul astral şi corpurile subtile nu sunt decât învelişuri sau unelte pentru eul real, care este spiritul.
Abd ru shin precizează chiar:
“Spiritul este totul, el este esenţa, deci omul. Atunci când poartă, împreună cu alte învelişuri, şi învelişul pământesc, se numeşte pământean; când părăseşte învelişul pământesc este numit de oamenii de pe Pământ suflet ; părăsind apoi şi învelişurile delicate, el rămâne exclusiv spirit, aşa cum a fost dintotdeauna în specia sa.
Diferitele denumiri se formează, deci, numai după specia învelişurilor care, la rândul lor, n-ar putea exista fără spiritul care le animă, le înflăcărează.” (Volumul III, conferinţa "Suflet")
Totuşi, dacă trupul fizic este în afinitate cu planul materiei dense, spiritul nu mai este în afinitate cu acest corp, nefiind nici cu planul material. Cum se face însă că spiritul se poate încarna în trup, îl ia în posesie, îl animă şi îl dirijează? Ce este ceea ce îi permite să facă o punte peste diferenţa de constituţie?
Desigur, puntea este formată de diferitele corpuri cu care spiritul se înfăşoară în cursul coborârii sale, începând din planul spiritual până la planul terestru. Totuşi, să ne gândim bine, diferitele sale corpuri aparţin unor planuri distincte şi în consecinţă, sunt de constituţii diferite. Chestiunea rămâne deschisă: cum poate sufletul - adică spiritul înconjurat de diferitele sale învelişuri - cum poate el să se lege de corpul fizic? Răspunsul la această întrebare, ne revelează Mesajul Graalului, este în legătură cu sângele.
Text preluat din cartea "Misterul sangelui" de Christopher Vasey.
Copyright ©Toate drepturile rezervate.
marți, mai 04, 2010
Nu te da niciodata batut!
Van Gogh a vândut un singur tablou pe perioada vieţii lui. Şi acesta surorii lui, pe un preţ infim. Asta nu l-a oprit, însă, să picteze peste 800 de tablouri.
In 1954, Jimmy Denny, managerul lui Grand Ole Opry, l-a concediat pe Elvis Presley după un singur concert. I-a spus: "Nu vei ajunge nicăieri, fiule. Mai bine te-ai întoarce la condus camioane".
Beethoven a fost considerat de către profesorii săi fara nicio şansă ca şi compozitor ť. Nu i-a ascultat însă, şi a compus 5 dintre cele mai bune simfonii ale sale fiind complet surd.
Albert Einstein nu a vorbit până la 4 ani şi nu a citit până la 7. Una din profesoare l-a descris ca fiind "încet la minte, nesociabil şi pierdut pentru totdeauna în vise prosteşti". A fost exmatriculat de la şcoală şi a pierdut admiterea la Politehnica de la Zurich. Totuşi, a învăţat să vorbească, să citească şi chiar să facă puţină mate.nu?
Michael Jordan şi Bob Cousy au fost daţi afară din echipa de baschet a liceului. Jordan spunea: " Am eşuat de nenumărate ori în viaţă. De aceea am reuşit."
Un expert spunea despre Vince Lombardi că: "Posedă cunoştinţe despre fotbal minime şi o totală lipsă de motivaţie."
In 1944, Emmeline Snively, directoarea unei agenţii de moddeling, i-a spus modelei aspirante Norma Jean Baker, "Mai bine ai învăţa să fii secretară sau ţi-ai găsi un soţ". Sunt sigură că ştiţi că Norma Jean a devenit Marilyn Monroe. Acum. cine are habar cine e Emmeline Snively?
Winston Churchill a rămas repetent când era pe clasa a 6-a. De fiecare dată când a candidat a fost înfrânt, până când a împlinit 62 de ani şi a devenit Prim ministru. El a scris mai târziu: "Never give in, never give in, never, never, never, never - in nothing, great or small, large or petty - never give in except to convictions of honor and good sense. Never, Never, Never, Never give up."
Sigmund Freud a fost huiduit pe scenă când şi-a prezentat pentru prima oară ideile comunităţii ştiinţifice din Europa. S-a întors la biroul lui şi a continuat să scrie.
Charles Darwin a renunţat la cariera în medicină şi i-a fost spus, de către tatăl său: "Nu-ţi pasă de nimic înafară de prins câini şi şobolani." În biografia lui, Darwin a scris: "Am fost considerat de tatăl meu şi de toţi profesorii ca un băiat foarte obişnuit, defapt chiar mai jos decât standardul mediu de inteligenţă." Cu siguranţă, a evoluat.
Profesorii lui Thomas Edison spuneau despre el că " prea prost ca să înveţe ceva". A fost concediat de la primele două joburi ale sale, fiind considerat neproductiv. Ca inventator, a făcut 1000 de invenţii lipsite de succes, înainte de a reuşit să inventeze becul. Întrebat de un reporter cum s-a simţit să eşueze de 1000 de ori, Edison a spus: "Nu am eşuat de 1000 de ori. Becul a fost o invenţie cu 1000 de paşi."
Walt Disney a fost concediat de editorul unui ziar pe motiv că nu are imaginaţie şi idei bune. A dat faliment de mai multe ori până să construiască Disney Land-ul. Dealtfel, Propunerea parcului a fost refuzată pe motiv că nu ar atrage pe nimeni.
La 21 de ani, actriţei franceze Jeanne Moureau i s-a spus de către un director de casting că are capul prea curbat, că nu e destul de frumoasă şi că nu e îndeajuns de fotogenică pentru a face un film. A respirat adâng şi şi-a zis "În regulă. Atunci cred că trebuie să fac totul în felul meu". După ce a făcut 100 de filme, în 1997 a primit premiul Academiei Europene de Film pentru Realizările de-alungul Activităţii.
Charlie Chaplin a fost iniţial refuzat de către studiourile din Hollywood, pantonima sa fiind considerată un nonsens.
Profesoara lui Enrico Caruso i-a spus acestuia că n-are voce şi că nu poate să cânte deloc. Părinţii vroiau ca el să devină un inginer.
Când Pablo Casals a împlinit 95 de ani, un reporter l-a întrebat "Domnule Casals, aveţi 95 de ani şi sunteţi unul dintre cei mai mari violocenlişti din toate timpurile. De ce încă mai exersaţi 6 ore pe zi?" Domnul Casals i-a răspuns: "Pentru că încă cred că fac progrese."
Asadar, nu te da niciodata batut!
Copyright ©Toate drepturile rezervate.
In 1954, Jimmy Denny, managerul lui Grand Ole Opry, l-a concediat pe Elvis Presley după un singur concert. I-a spus: "Nu vei ajunge nicăieri, fiule. Mai bine te-ai întoarce la condus camioane".
Beethoven a fost considerat de către profesorii săi fara nicio şansă ca şi compozitor ť. Nu i-a ascultat însă, şi a compus 5 dintre cele mai bune simfonii ale sale fiind complet surd.
Albert Einstein nu a vorbit până la 4 ani şi nu a citit până la 7. Una din profesoare l-a descris ca fiind "încet la minte, nesociabil şi pierdut pentru totdeauna în vise prosteşti". A fost exmatriculat de la şcoală şi a pierdut admiterea la Politehnica de la Zurich. Totuşi, a învăţat să vorbească, să citească şi chiar să facă puţină mate.nu?
Michael Jordan şi Bob Cousy au fost daţi afară din echipa de baschet a liceului. Jordan spunea: " Am eşuat de nenumărate ori în viaţă. De aceea am reuşit."
Un expert spunea despre Vince Lombardi că: "Posedă cunoştinţe despre fotbal minime şi o totală lipsă de motivaţie."
In 1944, Emmeline Snively, directoarea unei agenţii de moddeling, i-a spus modelei aspirante Norma Jean Baker, "Mai bine ai învăţa să fii secretară sau ţi-ai găsi un soţ". Sunt sigură că ştiţi că Norma Jean a devenit Marilyn Monroe. Acum. cine are habar cine e Emmeline Snively?
Winston Churchill a rămas repetent când era pe clasa a 6-a. De fiecare dată când a candidat a fost înfrânt, până când a împlinit 62 de ani şi a devenit Prim ministru. El a scris mai târziu: "Never give in, never give in, never, never, never, never - in nothing, great or small, large or petty - never give in except to convictions of honor and good sense. Never, Never, Never, Never give up."
Sigmund Freud a fost huiduit pe scenă când şi-a prezentat pentru prima oară ideile comunităţii ştiinţifice din Europa. S-a întors la biroul lui şi a continuat să scrie.
Charles Darwin a renunţat la cariera în medicină şi i-a fost spus, de către tatăl său: "Nu-ţi pasă de nimic înafară de prins câini şi şobolani." În biografia lui, Darwin a scris: "Am fost considerat de tatăl meu şi de toţi profesorii ca un băiat foarte obişnuit, defapt chiar mai jos decât standardul mediu de inteligenţă." Cu siguranţă, a evoluat.
Profesorii lui Thomas Edison spuneau despre el că " prea prost ca să înveţe ceva". A fost concediat de la primele două joburi ale sale, fiind considerat neproductiv. Ca inventator, a făcut 1000 de invenţii lipsite de succes, înainte de a reuşit să inventeze becul. Întrebat de un reporter cum s-a simţit să eşueze de 1000 de ori, Edison a spus: "Nu am eşuat de 1000 de ori. Becul a fost o invenţie cu 1000 de paşi."
Walt Disney a fost concediat de editorul unui ziar pe motiv că nu are imaginaţie şi idei bune. A dat faliment de mai multe ori până să construiască Disney Land-ul. Dealtfel, Propunerea parcului a fost refuzată pe motiv că nu ar atrage pe nimeni.
La 21 de ani, actriţei franceze Jeanne Moureau i s-a spus de către un director de casting că are capul prea curbat, că nu e destul de frumoasă şi că nu e îndeajuns de fotogenică pentru a face un film. A respirat adâng şi şi-a zis "În regulă. Atunci cred că trebuie să fac totul în felul meu". După ce a făcut 100 de filme, în 1997 a primit premiul Academiei Europene de Film pentru Realizările de-alungul Activităţii.
Charlie Chaplin a fost iniţial refuzat de către studiourile din Hollywood, pantonima sa fiind considerată un nonsens.
Profesoara lui Enrico Caruso i-a spus acestuia că n-are voce şi că nu poate să cânte deloc. Părinţii vroiau ca el să devină un inginer.
Când Pablo Casals a împlinit 95 de ani, un reporter l-a întrebat "Domnule Casals, aveţi 95 de ani şi sunteţi unul dintre cei mai mari violocenlişti din toate timpurile. De ce încă mai exersaţi 6 ore pe zi?" Domnul Casals i-a răspuns: "Pentru că încă cred că fac progrese."
Asadar, nu te da niciodata batut!
Copyright ©Toate drepturile rezervate.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)