Lebada in zbor

A-ti plange de mila... sa poata fi oare acest lucru de-ajutor? Sau pot sa ma ajut cu-adevarat abia atunci cand deschid ochii si vad intelesul ascuns al durerii care asupra-mi s-a abatut...
Si-atunci din ruga ce se-nalta, forta ce-n schimb o primesc, ma-ntareste suficient pentru a gasi calea care sa ma scoata afara din tot ce-i intunecat.

***

Lebada in zbor peste ape cristaline. Floare de crin ce se deschide-n luna mai. Briza ce arsita o domoleste. Stea pe cerul instelat. Sa fiu din fiecare cate-un pic, asa as vrea.

***

Acolo florile infloresc in toata splendoarea pentru cei care au ochi sa vada. Acolo pasarile canta pline de maiestrie pentru cei care au urechi sa auda. Acolo este locul pe care sufletul il numeste patria mea.
Acolo exista un soare mai luminos si mai stralucitor ca oricare altul; cand il privesti nu te orbeste; stai in lumina lui si razele nu te ard, iar intuneric nu exista in calea sa.
Cu cat il cuprinzi mai bine, cu atat mai mult iti doresti ca lumina si stralucirea sa sa fie peste tine, sa te lumineze si sa-ti umple sufletul, care faclie sa devina pentru toti cei care n-au vazut inca soarele.
Este soarele care incalzeste si aduce la viata orice samanta pe care cineva a plantat-o candva in sufletul tau, in sufletul meu...
H.D.
Copyright ©
Daca doriti sa preluati acest articol mentionati sursa, autorul si link.