In cautarea fericirii

Alergam dupa fericire pana departe, fie pe mare, fie pe uscat, dar fericirea e aici, aproape.- Quintus Horatius Flaccus. Oare de cate ori ni s-a intamplat sa nu ne dam seama de lucrul asta? Mie personal de prea multe ori. Desi ne dorim si cautam intr-una fericirea care sa innobileze viata mult prea trecatoare. Si uite asa pornim la drum, nu inainte de a ne pune in rucsac un pic de curaj, credinta, dorinta si rabdare, pentru ca de cele mai multe ori drumul este lung si anevoios.


Pas cu pas, scriem paginile propriului destin. Pas cu pas in cautarea noastra ni se vor alatura persoane care vor face parte din intregul nostru. Incet si cu putina teama ne alegem coordonatele drumului si pornim. Si cate intalneste omul in drumul lui nu-i va ajunge o viata sa povesteasca si sa traiasca. Fiecare individ isi traieste calatoria in mod unic pentru ca niciodata doua drumuri nu vor semana.

Asa si cu aceasta particica ce ne revine si la care avem cu totii dreptul. Fericirea se dobandeste, se lupta pentru ea. Nu-ti pica din cer. O vrei, atunci dovedeste. Nu te opri la primul fir de nisip care-ti intra in ochi, sau la primul „nu exista asa ceva". Continua iar si iar pana cand reusesti sa simti prima pulsatie adevarata a inimii care va fi apoi din ce in mai intensa. Absolut nimic nu este intamplator pe lumea asta, nici ce primim si nici ce dam inapoi.

Si da, viata asta nu-i toata roz si cu puf mult pe ea, ci este exact asa cum vrem noi sa ne-o traim. Si poate ca in locul intrebarilor filosofice, ar trebui sa reflectammai mult asupra simplului fapt ca existam. Ca toata alergatura asta este inutila si nu face altceva decat sa ne oboseasca si mai tare simturile, fara de care din punctul meu de vedere nu am fi in stare de nimic. Toate astea ne sunt date cu un scop si anume sa le folosim pentru binele nostru, pentru maturizarea ca fiinte constiente si frumoase ce suntem.

Ce putem sa facem cu adevarat este sa ne hotaram asupra a ceea ce vrem, sa alegem, sa acceptam si sa multumim, atat. Fericirea faptului ca suntem se va materializa in timp cu intelepciune sufleteasca. Oricat de greu ar parea drumul catre adevarul si frumosul din noi, el trebuie parcurs.

Si de-ar fi sa ne impiedicam, vom gasi resurse sa ne ridicam, sa ne scuturam de praful neputintei si sa pornim din nou la drum. Ai timpul tau, nu te grabi....fericirea trebuie sa vina si nu-i putina.

Aimee

Copyright ©
Daca doriti sa preluati acest articol mentionati sursa, autorul si link.

Din lacrimi se nasc perlele

O scoica spunea vecinei sale: Simt intr-adevar o mare durere in mine. Este ceva greu si rotund si sunt extenuata.
Cealalta scoica raspunde cu o placere aroganta: Fie laudate cerul si marea, eu nu simt nicio durere. Ma simt bine si sunt sanatoasa atat pe dinafara cat si pe dinautru. Trecea in acel moment un crab si le auzi pe cele doua scoici si spuse celei care se simtea bine si era sanatoasa:

Da, tu te simti bine si esti sanatoasa, dar durerea pe care o poarta vecina ta in ea este o perla de-o frumusete extraordinara.>

Este darul cel mai mare atunci cand i se strecoara in interior un firicel de nisip, un graunte infim care o raneste, o face sa planga, sa strige, sa dispere. Zi dupa zi, transforma durerea ei intr-o perla: este lucrarea cea mai frumoasa a naturii.

Cand ai o durere in sufletul tau, un fir de nisip adus de vanturile vietii care iti provoaca in interior o suferinta, nu uita de pilda celor doua scoici: urmareste perla care va iesi din tine si sufletul tau ca urmare a acestei dureri, urmareste-ti cresterea. Numai prin incercari devenim valorosi cu adevarat.” Bruno Ferrero

Prin aceste randuri mi-am adus aminte de acele moment de tristete psihica si fizica, atunci cand nu reuseam sa ma adun de jos. Cum plangeam fara oprire de parca intreaga lume urma sa se evapore. Inima imi era atat de incorsetata incat atunci cand ii simteam bataile ramaneam fara aer.

Sunt momente in viata cand simplul “exist” nu-ti mai este de ajuns. Ne pierdem atat de mult in amagiri si dureri de tot felul, ca nu mai vedem acceptarea. Ne lasam culcati la pamant exact ca spicele de grau batute de vant. Induram iar si iar, ne framantam, ne intrebam vesnicul: De ce eu?

Schimbarile ce se produc in interiorul fiecarui om cred ca au ca scop acceptarea si cred ca trebuie sa fim constienti de faptul ca asa cum fericirea face parte din viata, asa se intampla si cu tristetea, iar una fara alta nu pot exista. Fiecare isi are rostul ei, ca ambele pana la urma creeaza un echilibru. Fiecare experienta traita isi are o cauza, un efect si un raspuns.

Cred ca daca incepem sa fim constienti de faptul ca “durerea trebuie stapanita fiindca indurereaza şi pe altii, bucuria prea mare trebuie si ea stapanita, fiindca poate fi rau inteleasa” (Marin Preda), atunci putem ajunge la linistea sufleteasca pe care cu totii ne-o dorim.

Incercarile ce ne sunt date au ca scop final, maturizarea noastra emotionala. Si cu cat aceste incercari sunt mai intense cu atat noi vom fi mai aproape de adevarul Divin. Depinde de noi spre ce inclinam talerele balantei si tot de noi depinde daca vrem si aceeptam ce ni se da. Daca avem destul curaj si intelepciune de a vedea mesajul real din fiecare sentiment, proba, traire etc. Felul in care alegem sa depasim momentele de apasare sufleteasca cred ca sunt printre putinele clipe de sinceritate pe care ni le permitem.

Articol scris de A.M, utilizator Aimee.ro

Copyright ©
Daca doriti sa preluati acest articol mentionati sursa, autorul si link.

Umanitatea si evolutia in conceptia lui Bruce Lipton

Un documentar revolutionar, in care Bruce Lipton, un cercetator de renume in Biologia celulara, ne furnizeaza "veriga lipsa dintre modul in care era inteleasa biomedicina in trecut si bazele vindecarii energetice din viitor. Perspectivele sale complexe sunt exprimate intr-o forma usor de inteles, cu un stil care se potriveste omului de stiinta si publicului larg, in aceeasi masura. Implicatiile perspectivelor subliniate au potentialul de a schimba lumea, asa cum o cunoastem noi. Concluziile lui Bruce Lipton - si modul concis in care le exprima - sunt dovada genialitatii sale absolute."
- Gerard W. Clum, D.C.
Presedinte, Colegiul de chiropractica Life, West



Copyright © 
Daca doriti sa preluati acest articol mentionati sursa, autorul si link.

Permacultura in Austria

Copyright © 
Daca doriti sa preluati acest articol mentionati sursa, autorul si link.